ÎCCJ, Secția penală

Asupra

cererii de revizuire de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1479 din 4

septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 4746/1/2008 a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționarul T.M., în temeiul art. 278

1

C.

proc. pen., împotriva rezoluției nr. 459/P/2008, din 18 aprilie 2008 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire

penală și criminalistică.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul

de 9 judecători, prin decizia penală nr. 198 din 23 martie 2009, pronunțată în

dosarul nr. 9515/1/2008 a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul

petiționar împotriva sentinței penale sus-arătate.

Împotriva acestei din urmă decizii,

petiționarul T.M. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile

art. 394, lit. d) C. proc. pen., susținând că procurorul care a adoptat

rezoluția nr. 459/P/2008 din 18 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică,

precum și instanța de fond care a pronunțat hotărârea în dosarul nr. 4746/1/2008,

al Înaltei Curți de Casație și Justiție „au eludat probatoriul și au viciat

judecata pentru acoperirea magistraților din cadrul Consiliului Superior al

Magistraturii”.

Prin referatul nr. 3893/2274/III/6/2009

din 2 iunie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția

de urmărire penală și criminalistică, a înaintat Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, cererea de revizuire formulată de revizuientul T.M.,

cu propunerea de a fi respinsă ca inadmisibilă.

Analizând cererea de revizuire prin

prisma dispozițiilor art. 394 și urm. C. proc. pen., Înalta Curte constată că

aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente.

Fiind o cale extraordinară de atac,

revizuirea are ca obiect numai hotărârile penale definitive trecute în puterea

lucrului judecat, scopul acesteia fiind acela de repare a erorilor judiciare,

de anulare a hotărârilor care au consacrat eroarea judiciară și pronunțarea

unei noi hotărâri care să reflecte adevărul.

Cum revizuirea este un remediu procesual

menit să înlăture erorile de fapt pe care le conțin hotărârile judecătorești,

este evident că nu pot fi supuse revizuirii decât hotărârile prin care s-a rezolvat

fondul cauzei, instanța soluționând atât acțiunea penală –pronunțând o hotărâre

de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, cât și acțiunea

civilă alăturată raportului juridic de drept penal.

În prezenta speță, decizia penală supusă

revizuirii nu conține o rezolvare a fondului cauzei, obiectul acesteia fiind o

plângere formulată în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., astfel că

această cale extraordinară de atac este inadmisibilă.

De altfel, prin decizia nr. XVII din 19

martie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, a admis

recursul în interesul legii declarat de către procurorul general al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit că „cererea de

revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive

pronunțată în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C. proc.

pen. este inadmisibilă.

Pe cale de consecință, Înalta Curte de

Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

formulată de petiționarul T.M.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

revizuientul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge ca

inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petiționarul T.M.

Obligă revizuientul petiționar la

plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

iulie 2009.