ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de revizuire de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1479 din 4 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 4746/1/2008 a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul T.M., în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., împotriva rezoluției nr. 459/P/2008, din 18 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică. Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 9 judecători, prin decizia penală nr. 198 din 23 martie 2009, pronunțată în dosarul nr. 9515/1/2008 a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar împotriva sentinței penale sus-arătate.

Împotriva acestei din urmă decizii, petiționarul T.M. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 394, lit. d) C. proc. pen., susținând că procurorul care a adoptat rezoluția nr. 459/P/2008 din 18 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, precum și instanța de fond care a pronunțat hotărârea în dosarul nr. 4746/1/2008, al Înaltei Curți de Casație și Justiție „au eludat probatoriul și au viciat judecata pentru acoperirea magistraților din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii”. Prin referatul nr. 3893/2274/III/6/2009 din 2 iunie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cererea de revizuire formulată de revizuientul T.M., cu propunerea de a fi respinsă ca inadmisibilă.

Analizând cererea de revizuire prin prisma dispozițiilor art. 394 și urm. C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente. Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea are ca obiect numai hotărârile penale definitive trecute în puterea lucrului judecat, scopul acesteia fiind acela de repare a erorilor judiciare, de anulare a hotărârilor care au consacrat eroarea judiciară și pronunțarea unei noi hotărâri care să reflecte adevărul. Cum revizuirea este un remediu procesual menit să înlăture erorile de fapt pe care le conțin hotărârile judecătorești, este evident că nu pot fi supuse revizuirii decât hotărârile prin care s-a rezolvat fondul cauzei, instanța soluționând atât acțiunea penală –pronunțând o hotărâre de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, cât și acțiunea civilă alăturată raportului juridic de drept penal.

În prezenta speță, decizia penală supusă revizuirii nu conține o rezolvare a fondului cauzei, obiectul acesteia fiind o plângere formulată în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., astfel că această cale extraordinară de atac este inadmisibilă. De altfel, prin decizia nr. XVII din 19 martie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, a admis recursul în interesul legii declarat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit că „cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive pronunțată în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen. este inadmisibilă. Pe cale de consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petiționarul T.M.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuientul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petiționarul T.M. Obligă revizuientul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 3 iulie 2009.