ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1441/2010

Asupra

recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin încheierea din 26 noiembrie 2008,

Curtea de Apel Bacău, secția civilă, minori și familie, conflicte de muncă și

asigurări sociale, a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 281 C. proc. civ., ca inadmisibilă, reținând următoarele:

Recurentele-reclamante P.E. și D.D.,

prin procurator P.C., au formulat excepția de neconstituționalitate a art. 281 alin.

(1) C. proc. civ., susținând, în esență, că acțiunea în revendicare este o

acțiune reală și nu intră în cazurile speciale prevăzute de art. 281 alin. (1) C.

proc. civ., întrucât cauza trebuia judecată ca apel și nu ca recurs, fiind

private de calea recursului, încălcându-se, astfel, art. 1 pct. 3, art. 4, art.

16, art. 21 pct. 1 și 3, art. 73 pct. 1, art. 115 pct. 6 și 7 din Constituție.

Potrivit art. 29 din Legea nr.

47/1992, republicată, excepția de neconstituționalitate a unei dispoziții dintr-o

lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, poate

fi ridicată în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia.

Excepția de neconstituționalitate se

invocă în fața instanței de judecată învestită cu soluționarea cauzei și se

soluționează de către aceasta în cadrul unei faze judiciare, fiind vorba despre

exercitarea unui control prealabil în cadrul procedurii judiciare și în

limitele necesare spre a se statua asupra pertinenței excepției.

S-a concluzionat, că petenții aveau

posibilitatea să invoce excepția de neconstituționalitate în faza judecății

căii de atac a apelului, calificată apoi de instanță ca recurs, până la pronunțarea

deciziei civile nr. 90 din 29 septembrie 2006, de către Tribunalul Bacău,

decizie cu caracter irevocabil și prin care s-a soluționat fondul cauzei.

Cum, în speță, a primat

admisibilitatea căii de atac a recursului, chestiune ce exclude analiza cauzei

în fond, curtea de apel a apreciat că excepția invocată este contrară

cerințelor prevăzute de art. 29 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992, astfel

că a fost respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs reclamanta D.D., criticând-o pentru nelegalitate potrivit art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de

recurs, s-a arătat că instanța, prin respingerea cererii de trimitere a

excepției de neconstituționalitate la Curtea Constituțională, a încălcat legea și anume dispozițiile art. 29 pct. 1, 2 și 3 din Legea

nr. 47/1992; că există o legătură strânsă între soluționarea cauzei și soluția

ce se va da excepției de neconstituționalitate de către Curtea Constituțională;

că prin art. 282 alin. (1) C. proc. civ., prin care se exclude calea de atac a

apelului în judecarea unei acțiuni în revendicare pe motivul valoric, sunt

încălcate prevederile art. 1 pct. 3, art. 16, art. 21 pct. 1 și 3, și art. 73

pct. 1 din Constituție; că exceptarea apelului în judecarea unei cauze civile

reprezintă judecarea acesteia numai într-un singur grad de jurisdicție; că

acest text de lege încalcă dispozițiile art. 6 din Convenția Uniunii Europene

de la Strasburg, privind echitatea și Protocolul nr. 4 privind obligația la

două grade de jurisdicție.

Examinând încheierea în limita

criticilor formulate, instanța constată recursul nefondat, pentru următoarele

considerente;

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea

nr. 47/1992, republicată, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor

ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind

neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o

lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei

în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia”.

Potrivit acestei dispoziții legale,

excepția de neconstituționalitate vizează o dispoziție dintr-o lege sau

ordonanță în vigoare care are legătură cu soluționarea cauzei.

În speță, părțile se judecă în calea

recursului declarat împotriva unei decizii irevocabile, iar excepția de

neconstituționalitate a art. 282 alin. (1) C. proc. civ. nu are legătură cu

soluționarea cauzei în această cale de atac, în care primează excepția inadmisibilității

recursului, chestiune ce exclude analiza fondului litigiului.

Prin urmare, corect a apreciat

curtea de apel că atâta timp cât litigiul a fost soluționat irevocabil, cererea

petenților de sesizare a Curții Constituționale cu excepție de

neconstituționalitate apare ca inadmisibilă și a dispus respingerea acesteia în

consecință, pe de o parte, iar, pe de altă parte, dispozițiile a căror

neconstituționalitate s-a invocat nu au legătură cu soluționarea căii de atac a

recursului declarat împotriva unei decizii irevocabile.

Celelalte critici formulate de

recurenta-reclamantă privind neconstituționalitatea art. 281 alin. (1) C. proc.

civ., sunt excluse controlului jurisdicțional față de prevederile art. 29 alin.

(1) din Legea nr. 47/1992, atribut ce aparține numai Curții Constituționale,

iar sancțiunea este aceea a neanalizării lor.

Pentru considerentele expuse,

instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul

declarat de recurenta-pârâtă D.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta D.D. împotriva încheierii din

26 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă, minori și

familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. 279/110/2005.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 4 martie 2010.