ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1441/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1441/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin încheierea din 26 noiembrie 2008, Curtea de Apel Bacău, secția civilă, minori și familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 C. proc. civ., ca inadmisibilă, reținând următoarele: Recurentele-reclamante P.E. și D.D., prin procurator P.C., au formulat excepția de neconstituționalitate a art. 281 alin. (1) C. proc. civ., susținând, în esență, că acțiunea în revendicare este o acțiune reală și nu intră în cazurile speciale prevăzute de art. 281 alin. (1) C. proc. civ., întrucât cauza trebuia judecată ca apel și nu ca recurs, fiind private de calea recursului, încălcându-se, astfel, art. 1 pct. 3, art. 4, art. 16, art. 21 pct. 1 și 3, art. 73 pct. 1, art. 115 pct. 6 și 7 din Constituție.
Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, excepția de neconstituționalitate a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, poate fi ridicată în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia. Excepția de neconstituționalitate se invocă în fața instanței de judecată învestită cu soluționarea cauzei și se soluționează de către aceasta în cadrul unei faze judiciare, fiind vorba despre exercitarea unui control prealabil în cadrul procedurii judiciare și în limitele necesare spre a se statua asupra pertinenței excepției. S-a concluzionat, că petenții aveau posibilitatea să invoce excepția de neconstituționalitate în faza judecății căii de atac a apelului, calificată apoi de instanță ca recurs, până la pronunțarea deciziei civile nr. 90 din 29 septembrie 2006, de către Tribunalul Bacău, decizie cu caracter irevocabil și prin care s-a soluționat fondul cauzei.
Cum, în speță, a primat admisibilitatea căii de atac a recursului, chestiune ce exclude analiza cauzei în fond, curtea de apel a apreciat că excepția invocată este contrară cerințelor prevăzute de art. 29 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992, astfel că a fost respinsă ca inadmisibilă. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta D.D., criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea acestui motiv de recurs, s-a arătat că instanța, prin respingerea cererii de trimitere a excepției de neconstituționalitate la Curtea Constituțională, a încălcat legea și anume dispozițiile art. 29 pct. 1, 2 și 3 din Legea nr. 47/1992; că există o legătură strânsă între soluționarea cauzei și soluția ce se va da excepției de neconstituționalitate de către Curtea Constituțională; că prin art. 282 alin. (1) C. proc.
civ., prin care se exclude calea de atac a apelului în judecarea unei acțiuni în revendicare pe motivul valoric, sunt încălcate prevederile art. 1 pct. 3, art. 16, art. 21 pct. 1 și 3, și art. 73 pct. 1 din Constituție; că exceptarea apelului în judecarea unei cauze civile reprezintă judecarea acesteia numai într-un singur grad de jurisdicție; că acest text de lege încalcă dispozițiile art. 6 din Convenția Uniunii Europene de la Strasburg, privind echitatea și Protocolul nr. 4 privind obligația la două grade de jurisdicție.
Examinând încheierea în limita criticilor formulate, instanța constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente; Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia”. Potrivit acestei dispoziții legale, excepția de neconstituționalitate vizează o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță în vigoare care are legătură cu soluționarea cauzei.
În speță, părțile se judecă în calea recursului declarat împotriva unei decizii irevocabile, iar excepția de neconstituționalitate a art. 282 alin. (1) C. proc. civ. nu are legătură cu soluționarea cauzei în această cale de atac, în care primează excepția inadmisibilității recursului, chestiune ce exclude analiza fondului litigiului. Prin urmare, corect a apreciat curtea de apel că atâta timp cât litigiul a fost soluționat irevocabil, cererea petenților de sesizare a Curții Constituționale cu excepție de neconstituționalitate apare ca inadmisibilă și a dispus respingerea acesteia în consecință, pe de o parte, iar, pe de altă parte, dispozițiile a căror neconstituționalitate s-a invocat nu au legătură cu soluționarea căii de atac a recursului declarat împotriva unei decizii irevocabile.
Celelalte critici formulate de recurenta-reclamantă privind neconstituționalitatea art. 281 alin. (1) C. proc. civ., sunt excluse controlului jurisdicțional față de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, atribut ce aparține numai Curții Constituționale, iar sancțiunea este aceea a neanalizării lor. Pentru considerentele expuse, instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă D.D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta D.D. împotriva încheierii din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă, minori și familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. 279/110/2005. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 martie 2010.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.