ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3911/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3911/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursurilor de față

;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 249 din 23 iunie 2008,

Tribunalul

Vrancea a condamnat pe inculpata

N.R. (fiica lui V. și M.) la pedeapsa

de 3 ani și 10 luni

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a ll-a, lit. b) și lit. e) C. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea

nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

În conformitate cu prevederile art. 71 C.

pen., i-au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei

principale drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b)

și lit. e) C. pen.

În baza art. 86

1

și art. 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe

durata termenului de încercare de 6 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a

dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata

suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 86

3

alin. (1) C.

pen., s-a dispus ca inculpata să se supună la măsurile de

supraveghere, iar, în baza art. 86

3

alin. (3) C. pen., să

respecte obligațiile menționate în dispozitivul sentinței.

Totodată, s-a atras atenția

inculpatei asupa dispozițiilor

art. 86

4

C. pen. cu privire la consecințele neîndeplinirii cu

rea-credință a măsurilor de

supraveghere și a obligațiilor stabilite de

instanță.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001

și art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpată a

sumei de 17.000 euro sau echivalentul acestei sume în moneda

națională, calculat la cursul de schimb de la data plății.

A fost respinsă, ca nefondată,

acțiunea civilă a părții vătămate M.D.D.

În baza art.

191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată

inculpata

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În esență, prima

instanță a reținut următoarele:

în perioada

2005-2006, inculpata N.R. a racolat

mai multe tinere

și sub pretextul că le poate asigura un loc de muncă în Turcia

în orașul Instanbul, Ie-a înlesnit acestora deplasarea, prin procurarea

pașapoartelor, prin suportarea contravalorii transportului și

asigurarea cazării, pentru ca ulterior, să

le oblige pe tinerele racolate la practicarea prostituției în

folosul său,

prin exercitarea de amenințări și

violențe.

Astfel, la sfârșitul anului 2005,

inculpata fiind în vizită la

concubinul

său, H.C., aflat în arestul I.P.J. Vrancea, a cunoscut-o pe partea

vătămată M.D.D., care se afla în vizită la concubinul ei, G.G.,

care se afla tot în arestul I.P.J. Vrancea.

În aceste

împrejurări, inculpata a luat cunoștință de faptul că

partea vătămată are un copil minor în întreținere

și că se află într-o foarte proastă stare materială.

Profitând de starea în care se afla

victima,

inculpata N.R. a luat hotărârea de a o racola în

vederea

obligării acesteia la practicarea prostituției în Turcia, pentru a

obține venituri din această activitate.

În acest

sens, inculpata i-a spus părții vătămate M.

D.D. că îi poate asigura un loc de muncă în Turcia, la

Instanbul.

Imediat ce partea vătămată

a fost de acord cu această propunere, inculpata a asigurat transportul

spre Istanbul în data de 10 februarie 2006 cu un autocar al firmei T., suportând

și cheltuielile de transport. Pentru a nu da de bănuit

autorităților vamale, inculpata a cerut părții

vătămate să nu stea pe aceeași bancă cu ea.

La Istanbul, inculpata și partea

vătămată s-au cazat la hotelul N. După ce i-a reținut

pașaportul, inculpata i-a cerut părții vătămate

să practice prostituția pentru a obține bani. La

început partea vătămată a refuzat,

însă în urma amenințărilor care o

vizau pe ea, pe concubinul și pe copilul ei, cât și în urma

violențelor

exercitate de către inculpată, știindu-se

supravegheată permanent de către inculpată direct și prin

alte persoane din Turcia, fiind fără pașaport și într-o

țară străină, partea vătămată a fost

nevoită să practice prostituția aproximativ o lună de zile.

Înainte de

expirarea vizei, partea vătămată a fost adusă în

România de către inculpată și apoi constrânsă în

același mod să meargă în Turcia de încă două ori pe

câte o lună de zile, pentru a practica prostituția în folosul

inculpatei.

În total, partea vătămată

a fost exploatată sexual aproximativ 3 luni, timp in care a obținut

importante sume de bani, care au fost însușiți de către

inculpată.

În luna

ianuarie 2006, inculpata N.R. a racolat și

pe partea

vătămată H.T. Inculpata, profitând de relația de rudenie

existentă între ea și soțul părții vătămate

și de încrederea de care se bucura în fața părții

vătămate, i-a propus

acesteia

să meargă în Turcia pentru a avea grijă de un bătrân infirm

pentru a obține un venit decent.

Odată

ce partea vătămată a acceptat propunerea, inculpata N.R. s-a

ocupat atât de obținerea pașaportului cât și de

asigurarea transportului, suportând toate

cheltuielile.

Inculpata a făcut deplasarea la

Istanbul, cu un autocar al

firmei T., însoțită de partea

vătămată H.T. și de alte

două

tinere racolate (care nu au putut fi identificate), cărora le promisese de

asemeni, locuri de muncă în Turcia.

Ajunse la Istanbul, inculpata

împreună cu cele trei tinere, s-au cazat la hotelul E. din cartierul A.

Aici, inculpata Ie-a dezvăluit celor trei tinere motivul real pentru care

Ie-a adus în Turcia, precizându-le că trebuie să practice

prostituția pentru a putea să-și recupereze banii cheltuiți

cu obținerea pașapoartelor și transportul.

Datorită amenințărilor

și violenței fizice folosite de către inculpată, partea

vătămată H.T. cât și celelalte două victime, au

acceptat să se prostitueze în folosul inculpatei aproximativ o lună

de zile.

În tot

acest timp, inculpata era cea care racola pe clienți, iar

partea vătămată H.T. era obligată să

întrețină raporturi

sexuale cu

aceștia la hotelul P. din Istanbul. Și în acest caz, toți

banii

obținuți de către partea vătămată din practicarea

prostituției erau însușiți de către inculpată.

După expirarea vizei pentru Turcia,

partea vătămată a

revenit în

țară și după ce i-a spus soțului său ce i s-a

întâmplat, s-a

prezentat la organul

de poliție pentru a reclama faptele săvârșite de

inculpată.

S-a reținut că din probele

administrate nu rezultă că inculpata a săvârșit acte

materiale de trafic de persoane și asupra

victimelor R.G.D. și S.N.

S-a arătat că din declarația

numitei R. (H.) G.

D. (fila I d.u.p.) se

reține că aceasta l-a cunoscut pe H.I.

(fratele concubinului

inculpatei) în 1999, iar în septembrie 2004 s-a căsătorit cu acesta,

că încă din vara anului 2004 H.I. i-a propus să meargă în

Turcia pentru a găsi de lucru, că în luna iulie

2004, după ce împlinise 18 ani, a dat curs

propunerii soțului ei și s-a

deplasat în Turcia la Istanbul,

cu un autocar al firmei T., împreună cu inculpata, cazându-se apoi la

același hotel. În

continuare s-a

susținut că inculpata i-ar fi spus că urmează să se

prostitueze,

dar tot ea arată că: inculpata „N.R. nu a efectuat nici un moment

vreo presiune fizică sau psihică în scopul de a mă obliga

să mă prostituez" și că cel care a exercitat

violențe asupra sa pentru a se prostitua a fost doar soțul ei, H.I.

S-a

precizat că din aceeași

declarație rezultă că inculpata nu și-a însușit

în

mod ilicit vreo sumă de bani de la R.G.D.

S-a reținut că în același

sens a declarat și mama numitei R.G.D., respectiv martora R.A., în

fața instanței la data de 16 iunie 2008.

S-a precizat că aceste

declarații se coroborează și cu declarațiile martorului F.N.

(filele 63-64 d.u.p.) și B.

M. (fila 65

d.u.p.).

Prin

urmare, s-a apreciat că nu sunt probe clare în sensul că

inculpata a săvârșit vreo acțiune specifică

traficului de persoane prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001.

Mai mult, s-a reținut că în

timpul urmăririi penale nu s-a

făcut

vreo legătură între activitatea infracțională a inculpatei

N.

R. și alte persoane, în

calitate de complici sau coautori.

S-a

arătat că aceeași situație se constată și în

cazul numitei

S.N. Coroborând declarația acesteia

(filele 55-56 d.u.p.) cu declarațiile martorilor F.N. (filele 63-64

d.u.p.) și F.C. (fila 69 d.u.p.), s-a arătat că rezultă

că tot numitul H.I. a racolat-o și a obligat-o să se prostitueze

în Turcia și tot

el și-a

însușit sumele de bani rezultate din activitatea de prostituție.

Așa fiind, instanța nu a

reținut în sarcina inculpatei actele materiale privitoare la aceste

două victime.

Cu privire la cuantumul sumelor pe care

inculpata Ie-a

însușit din practicarea

prostituției de către părțile vătămare,

instanța,

având în vedere probele administrate în cauză

și situația de fapt reținută mai sus, a constatat că

acestea nu pot fi stabilite cu exactitate și nici în raport cu toate

victimele.

Astfel,

partea vătămată M.D.D., a susținut că în fiecare zi

întreținea raporturi sexuale cu 25-30 de persoane, că

încasa câte 45 de DOLARI SUA de persoană și că în

aproximativ o lună cât a fost exploatată a obținut suma de

60.000 DOLARI SUA, bani însușiți de către inculpată, mai

puțin suma de 1300 DOLARI SUA pe care a primit-o de la inculpată.

Instanța

a apreciat aceste susțineri ca exagerate, deoarece

este

greu de crezut că partea vătămată a putut

desfășura o activitate de genul celei descrise mai sus o

perioadă atât de îndelungată și zi de zi și deoarece aceste

susțineri nu se coroborează cu restul materialului probator.

În acest sens, s-a menționat

declarația părții vătămate H.T., care a arătat

că timp de o lună cât a fost obligată

de inculpată să se prostitueze a obținut aproximativ

2.000 euro, că

acești bani au fost însușiți de

către inculpată și că aproximativ

aceeași sumă obțineau și celelalte fete exploatate

de inculpată.

S-a apreciat că este credibilă

declarația martorului cu

identitate

protejată (filele 117-118 dosar fond vol. II) din care rezultă

că

inculpata și-a însușit suma de aproximativ 15.000-20.000 euro din

activitatea de prostituție la care a fost obligată partea

vătămată M.D.D.

Față de cele prezentate mai

sus, instanța a reținut că în mod cert, inculpata și-a

însușit suma de 17.000 euro, bani care au rezultat din activitatea de

prostituție la care au fost obligate părțile

vătămate M.D.D. (15.000 euro) și H.T.

(2.000 euro).

S-a apreciat că restul sumelor

precizate în rechizitoriu nu

pot fi

reținute, pentru faptul că nu sunt probe certe că inculpata

și-a însușit vreo sumă de bani de la numitele R.G.D. și

S.N.

S-a

arătat că vinovăția inculpatei sub forma intenției,

rezultă

cu claritate din următoarele

împrejurări:

-

inculpata își racola victimele din rândul tinerelor, cu vârsta

peste 18

ani, cu un nivel

școlar și educațional scăzut, fără loc de

muncă și la alte surse de existență, aflate într-o

gravă stare de sărăcie;

-

inculpata,

profitând de situația dificilă în care se aflau, iar uneori și

de încrederea de care se bucurau, propunea victimelor locuri de muncă în

Turcia și perspectiva obținerii unor venituri importante, deși

știa foarte bine că le va obliga să practice prostituția;

-

inculpata își aducea victimele într-o totală

dependență: le îndatora

suportând toate

cheltuielile aferente unei deplasări în străinătate; le lua

pașapoartele imediat ce ajungeau la destinație, le asigura cazare

și supraveghere și le lua toți banii pe care îi obțineau,

lipsindu-le de posibilitatea de a se opune ori

reclama;

-

pentru a le obliga

pe victime să practice prostituția, inculpata folosea o gama

largă de mijloace în constrângere, de la amenințări directe

față de victime și o strictă supraveghere, la

amenințări cu grave fapte față de persoane apropiate (copil.

concubin) prin alte

persoane, până la

acte de violență fizică față de victime;

-

toate aceste acte

de constrângere, inculpata le exercita pentru a exploata pe victime și

pentru a obține importante sume de bani în mod ilicit.

Atât situația de fapt, cât și

vinovăția inculpatei s-a reținut că au fost dovedite prin

declarațiile părților vătămate M.D.D. (filele 7-13

d.u.p.) și H.T. (filele 14-19 d.u.p.) în care sunt descrise

împrejurările în care au fost racolate. transportate în Turcia și

apoi exploatate sexual, pentru ca inculpata să obțină importante

sume de bani.

Declarațiile

martorilor M.G., C.S.,

R.I., S.N., F.N., B.M., S.C., J.M. și

J.M. (martori cu identitate

protejată)

care se coroborează cu declarațiile părților

vătămate și cu

procesele-verbale de transcriere a

convorbirilor telefonice între inculpată și diferite persoane în

perioada martie-iunie 2006.

S-a apreciat că declarația

martorei C.S. (filele 45-

46

dosar

fond) că este rudă de gradul trei cu concubinul inculpatei pe nume H.C.)

nu poate fi reținută, întrucât este dată procausa și nu se

coroborează cu restul materialului probator.

S-a mai precizat că declarația

martorului C.T. (fila

47

dosar fond), nu poate fi

reținută deoarece acest martor face

referire activitatea inculpatei desfășurată în Turcia,

fără precizări exacte la timpul în care inculpata a

desfășurat activitatea de menaj la un cetățean turc.

În același sens a fost privită

și declarația martorei H.M. (fila 99 dosar fond), care de asemeni nu

face precizări

exacte în timp, iar în

plus aceasta susține, contrar celor susținute de

martorul C.T.,

că inculpata a lucrat într-o altă localitate din Turcia, decât

Istanbul.

S-a mai considerat că nici

declarația martorei Y.

D. (fila 100

dosar fond,) nu poate fi reținută, deoarece această

martoră

face referire la activitatea inculpatei în Turcia în perioada 2002-2005 și

nu face nici o referire la perioada care interesează în această

cauză.

Din înscrisurile aflate la fila 101 dosar

fond - declarația

extrajudiciară a

cetățeanului turc M.E.C. și la fila 1 vol. II

dosar fond

adresa unității a Ticaret din Istanbul, a rezultat că inculpata

în perioada 01 februarie 2004 -01 martie 2007 a făcut menajul la

cetățeanul turc M.E.C. și respectiv, că în perioada 5-2006,

ar fi îngrijit de un alt cetățean turc – R.Y., care prezintă un

handicap major.

S-a apreciat că aceste înscrisuri,

deși sunt în concordanță cu apărarea inculpatei, sunt

într-o vădită contradicție cu restul materialului probator

și mai ales conținutul înregistrărilor convorbirilor telefonice,

din care rezultă clar că în perioada martie-iunie 2006, inculpata nu

a avut în vedere desfășurarea unor lenea activități, iar în

unele momente ar fi fost în imposibilitate de a desfășura

activități de menaj în Istanbul, deoarece se afla în România cu

preocupări de genul reținute mai sus.

Dar chiar

dacă s-ar admite că în perioadele cât inculpata s-a

aflat în Turcia, în 2006, a desfășurat și

activități de menaj la diferiți

cetățeni turci cum a pretins, s-a reținut că tot

n-ar fi fost imposibil ca

inculpata să desfășoare și

activitatea descrisă mai sus, de racolare

a victimelor și apoi de exploatare sexuală în Turcia în ii

prezentat.

Prin urmare, s-a concluzionat că

probele administrate în apărare la cererea inculpatei nu infirmă

situația de fapt reținută de instanță.

S-a reținut că, în drept,

faptele inculpatei N.R. care în perioada 2006, în baza aceleiași

hotărâri infracționale, a racolat pe părțile

vătămate M.D.D. și H.T., prin promisiuni mincinoase că le

va asigura locuri de

muncă bine

plătite în Turcia, după care Ie-a înlesnit transportul până

în Istanbul pentru ca ulterior să le oblige,

prin acte de amenințare și

violență să practice

prostituția în folosul său, obținând în acest mod importante

sume de bani (17.000 euro), întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de persoane,

prev. de

art. 12 alin. (1) din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepsei

instanța a avut în vedere

gravitatea

faptei săvârșite, împrejurările în care s-au comis,

urmările

produse, cât și persoana inculpatei care deși

are antecedente penale, nu a săvârșit faptele în stare de

recidivă și este tânără, are doi copn minori în

întreținere.

În raport de aceste elemente de

individualizare a pedepsei, instanța a apreciat că scopul și

funcțiile pedepsei pot fi realizate în

mod

eficient aplicând inculpatei pedeapsa închisorii într-un cuantum

orientat spre limita prevăzută de

textul incriminator.

În ce privește acțiunea

civilă a părții vătămate M.D.D. instanța a

susținut că suma de 60.000 de euro

solicitată

de partea vătămată este în parte exagerată și

neadevărată pentru motivele arătate mai sus, iar pe de altă

parte aceste sume de

bani au fost obținute dintr-o activitate

ilicită.

Cu privire

la suma de 1.000 euro solicitată de aceeași parte

vătămată, reprezentând contravaloarea unor bunuri,

instanța a

constatat că nu este

nici o probă în dovedirea acestei pretenții.

Curtea de Apel Galați, secția penală

și, prin Decizia penală nr. 91/ A din 20

octombrie 2009 a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Vrancea și de inculpata N.R. împotriva sentinței

penale sus-menționate.

Împotriva deciziei

instanței de apel, au declarat recurs Parchetul

de pe

lângă Curtea de Apel Constanța și de recurenta intimată

inculpată N.R.

Prin recursul declarat de parchet, s-a

solicitat casarea hotărârilor și condamnarea inculpatei pentru

întreaga activitate infracțională dedusă judecății, cu

consecința aplicării unei pedepse sporite, ca urmare a reținerii

activității de traficare în sensul art. 12

din Legea nr. 678/2001 și referitor la părțile

vătămate R.G.

D. și S.N. În acest sens, a invocat

declarațiile indirecte ale martorilor R.A. și S.C., care au

arătat că erau supravegheate de inculpată când nu era H. în Turcia,

iar părțile vătămate R.G.D. și S.N.

au arătat că au fost așteptate de

inculpată, au fost cazate, iar H.

Ie-a

spus că sunt la dispoziția inculpatei și că în favoarea ei

trebuiau

să se prostitueze. Chiar dacă instanța nu ar fi

reținut că le-ar fi traficat, facilitarea șederii în Istanbul

reprezintă contribuție de autor la infracțiunea

prevăzută de art. 329 C. pen.

Prin recursul declarat de inculpată,

aceasta a solicitat casarea

hotărârilor,

invocând temeiul art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

și achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. c)

C. proc. pen., susținând că nu

a avut legături cu

părțile

vătămate și că muncea în Turcia. În subsidiar, a solicitat

menținerea pedepsei aplicate, pentru motivele expuse în partea

introductivă a hotărârii.

Recursurile

nu sunt fondate.

Din examinarea lucrărilor dosarului,

rezultă că instanța de

fond

și cea de apel au reținut corect fapta și vinovăția

inculpatei, i-au

dat o încadrare

juridică corespunzătoare dispozițiilor legale și a

individualizat în mod just pedeapsa aplicată,

având în vedere întreg

materialul probator, pe care l-au analizat

detaliat în cuprinsul considerentelor.

Astfel, în ce privește prima critică

formulată de parchet, invocată în faza de judecată a apelului

și reiterată în recurs,

referitoare

la reținerea în sarcina inculpatei și a actelor materiale de trafic

de persoane asupra părților vătămate R.G.D. și

S.N.,

se constată că nu este întemeiată.

Din coroborarea declarațiilor

părților vătămate R. (H.) G.D. și S.N. date în cursul

urmăririi penale (filele 38 și 55,56, dosar urmărire

penală) cu ale martorilor R.A. (fila 273, dosar fond), B.M. (filele 63-65,

dosar urm.penală) și F.N., rezultă că acestea au fost

obligate să se prostitueze în Istanbul, prin

exercitare de violențe, de către H.I., banii obținuți fiind

însușiți de acesta din urmă.

Astfel, din probe a rezultat că

partea vătămată R.

(H.) G.D. s-a

deplasat în Turcia, împreună cu inculpata

N.R., cazându-se la

același hotel, însă urmare

propunerii

soțului ei, H.I., care a exercitat violențe pentru a o

obliga

să se prostitueze. De asemenea, partea vătămată S.

N. a fost silită să se prostitueze

și să acosteze clienți în stradă, de

către H.I., care o supunea la

bătăi când nu aducea suma de

300-400 DOLARI SUA.

Așadar, din analiza probelor

administrate în cauză, nu rezultă că inculpata N.R. ar fi

săvârșit acte specifice conținutului obiectiv al

infracțiunii de trafic de persoane asupra părților

vătămate R. (H.) G.D. și S.N.,

prin

transportarea, transferarea, cazarea sau primirea acestora, prin

amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere.

Nici

susținerea parchetului că facilitarea șederii în Istanbul a

părților vătămate reprezintă contribuție

de autor la infracțiunea prevăzută de art. 329 C. pen. nu este

întemeiată, întrucât nu poate fi reținută niciuna dintre

modalitățile alternative de realizare a elementului material al

acestei infracțiuni.

Simpla împrejurare că inculpata N.R.

s-a deplasat în Turcia împreună cu partea vătămată R. (H.)

G.D. și că s-au cazat la același hotel este dată de

activitățile conexe de traficare de persoane, săvârșite de

H.I. și de relațiile existente între inculpată și acesta

din urmă, respectiv era fratele concubinului inculpatei, H.C.

Drept

urmare, în mod corect s-a reținut în sarcina inculpatei

fapta de trafic de persoane doar cu privire la părțile

vătămate M.D.D. și H.T.

Vinovăția

inculpatei pentru această infracțiune a fost în mod

corect reținută de instanțe, din coroborarea

declarațiilor părților vătămate cu cele ale martorilor

M.G., R.I., F.N., B.M., S.C., J.M.

și S.M.

și cu procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice în

perioada martie-iunie 2006, din care rezultă în mod cert

că,

în perioada 2005-2006, în baza aceleiași rezoluții

infracționale,

Ie-a racolat pe cele

două părți vătămate M.D.D. și

H.T., prin

promisiuni mincinoase că le va asigura locuri de muncă în Turcia,

Ie-a înlesnit transportul în Istanbul, după care Ie-a constrâns prin

amenințări și violențe să practice prostituția în

folosul său, banii obținuți, în sumă de 17.000 euro, fiind

însușiți de către inculpată.

Instanțele

au reținut în mod corect ca suport probator pentru

condamnarea

inculpatei doar acele probe care se coroborau,

înlăturându-le motivat și justificat pe cele care nu erau

pertinente și

concludente în cauză, respectiv

declarațiile martorilor propuși în apărarea inculpatei, care nu

se coroborau cu restul ansamblului probator și nu excludeau posibilitatea

ca inculpata să desfășoare

activități

de exploatare sexuală concomitent cu activități de menaj la

cetățeni

turci.

Drept urmare, se constată că

instanțele au reținut în mod corect fapta și vinovăția

inculpatei, fiind întrunite elementele

constitutive

ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată,

astfel

că nu se impune achitarea acesteia.

Nici critica referitoare la

individualizarea pedepsei aplicată inculpatei nu este fondată.

În raport de gradul ridicat de pericol

social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpata a

conceput și realizat traficarea de persoane, precum și de datele ce caracterizează

persoana acesteia, care au fost valorificate de instanța de fond,

rezultă că a fost individualizată în mod just pedeapsa

aplicată, atât sub aspectul cuantumului, cât și al

modalității de executare,

acordându-se

eficiență criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Pentru

aceste considerente și față de lipsa altor temeiuri de

casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și

de recurenta intimată inculpată N.R. împotriva Deciziei penale nr. 91/

A din 20 octombrie 2009 a Curții de

Apel

Galați, secția penală, să fie respinse, ca nefondate, cu

obligarea recurentei inculpate la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

În

conformitate cu protocolul încheiat între Baroul București și

M.J., vor fi acordate onorariile apărătorilor desemnați

din oficiu pentru inculpată și pentru apărarea intimatelor

părți vătămate.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de Parchetul de

pe

lângă Curtea de Apel Constanța și de recurenta intimată

inculpată N.R. împotriva Deciziei penale nr. 91/ A din 20

octombrie 2009 a Curții de Apel Galați,

secția penală.

Obligă recurenta intimată

inculpată la plata sumei de 700 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, în sumă de câte 100 lei pentru apărarea intimatelor

părți vătămate M.D.D., H.R., R.G.D. și S.

N., se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 4 noiembrie 2010.