ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3911/2010

Asupra recursurilor de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 249 din 23 iunie 2008, Tribunalul Vrancea a condamnat pe inculpata N.R. (fiica lui V. și M.) la pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În conformitate cu prevederile art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. e) C. pen. În baza art. 86 1 și art. 86 2 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 6 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpata să se supună la măsurile de supraveghere, iar, în baza art. 86 3 alin. (3) C. pen., să respecte obligațiile menționate în dispozitivul sentinței. Totodată, s-a atras atenția inculpatei asupa dispozițiilor art. 86 4 C. pen. cu privire la consecințele neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere și a obligațiilor stabilite de instanță. În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 17.000 euro sau echivalentul acestei sume în moneda națională, calculat la cursul de schimb de la data plății.

A fost respinsă, ca nefondată, acțiunea civilă a părții vătămate M.D.D. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat. În esență, prima instanță a reținut următoarele: în perioada 2005-2006, inculpata N.R. a racolat mai multe tinere și sub pretextul că le poate asigura un loc de muncă în Turcia în orașul Instanbul, Ie-a înlesnit acestora deplasarea, prin procurarea pașapoartelor, prin suportarea contravalorii transportului și asigurarea cazării, pentru ca ulterior, să le oblige pe tinerele racolate la practicarea prostituției în folosul său, prin exercitarea de amenințări și violențe. Astfel, la sfârșitul anului 2005, inculpata fiind în vizită la concubinul său, H.C., aflat în arestul I.P.J.

Vrancea, a cunoscut-o pe partea vătămată M.D.D., care se afla în vizită la concubinul ei, G.G., care se afla tot în arestul I.P.J. Vrancea. În aceste împrejurări, inculpata a luat cunoștință de faptul că partea vătămată are un copil minor în întreținere și că se află într-o foarte proastă stare materială. Profitând de starea în care se afla victima, inculpata N.R. a luat hotărârea de a o racola în vederea obligării acesteia la practicarea prostituției în Turcia, pentru a obține venituri din această activitate. În acest sens, inculpata i-a spus părții vătămate M. D.D. că îi poate asigura un loc de muncă în Turcia, la Instanbul. Imediat ce partea vătămată a fost de acord cu această propunere, inculpata a asigurat transportul spre Istanbul în data de 10 februarie 2006 cu un autocar al firmei T., suportând și cheltuielile de transport.

Pentru a nu da de bănuit autorităților vamale, inculpata a cerut părții vătămate să nu stea pe aceeași bancă cu ea. La Istanbul, inculpata și partea vătămată s-au cazat la hotelul N. După ce i-a reținut pașaportul, inculpata i-a cerut părții vătămate să practice prostituția pentru a obține bani. La început partea vătămată a refuzat, însă în urma amenințărilor care o vizau pe ea, pe concubinul și pe copilul ei, cât și în urma violențelor exercitate de către inculpată, știindu-se supravegheată permanent de către inculpată direct și prin alte persoane din Turcia, fiind fără pașaport și într-o țară străină, partea vătămată a fost nevoită să practice prostituția aproximativ o lună de zile. Înainte de expirarea vizei, partea vătămată a fost adusă în România de către inculpată și apoi constrânsă în același mod să meargă în Turcia de încă două ori pe câte o lună de zile, pentru a practica prostituția în folosul inculpatei.

În total, partea vătămată a fost exploatată sexual aproximativ 3 luni, timp in care a obținut importante sume de bani, care au fost însușiți de către inculpată. În luna ianuarie 2006, inculpata N.R. a racolat și pe partea vătămată H.T. Inculpata, profitând de relația de rudenie existentă între ea și soțul părții vătămate și de încrederea de care se bucura în fața părții vătămate, i-a propus acesteia să meargă în Turcia pentru a avea grijă de un bătrân infirm pentru a obține un venit decent. Odată ce partea vătămată a acceptat propunerea, inculpata N.R. s-a ocupat atât de obținerea pașaportului cât și de asigurarea transportului, suportând toate cheltuielile. Inculpata a făcut deplasarea la Istanbul, cu un autocar al firmei T., însoțită de partea vătămată H.T.

și de alte două tinere racolate (care nu au putut fi identificate), cărora le promisese de asemeni, locuri de muncă în Turcia. Ajunse la Istanbul, inculpata împreună cu cele trei tinere, s-au cazat la hotelul E. din cartierul A. Aici, inculpata Ie-a dezvăluit celor trei tinere motivul real pentru care Ie-a adus în Turcia, precizându-le că trebuie să practice prostituția pentru a putea să-și recupereze banii cheltuiți cu obținerea pașapoartelor și transportul. Datorită amenințărilor și violenței fizice folosite de către inculpată, partea vătămată H.T. cât și celelalte două victime, au acceptat să se prostitueze în folosul inculpatei aproximativ o lună de zile. În tot acest timp, inculpata era cea care racola pe clienți, iar partea vătămată H.T.

era obligată să întrețină raporturi sexuale cu aceștia la hotelul P. din Istanbul. Și în acest caz, toți banii obținuți de către partea vătămată din practicarea prostituției erau însușiți de către inculpată. După expirarea vizei pentru Turcia, partea vătămată a revenit în țară și după ce i-a spus soțului său ce i s-a întâmplat, s-a prezentat la organul de poliție pentru a reclama faptele săvârșite de inculpată. S-a reținut că din probele administrate nu rezultă că inculpata a săvârșit acte materiale de trafic de persoane și asupra victimelor R.G.D. și S.N. S-a arătat că din declarația numitei R. (H.) G. D. (fila I d.u.p.) se reține că aceasta l-a cunoscut pe H.I. (fratele concubinului inculpatei) în 1999, iar în septembrie 2004 s-a căsătorit cu acesta, că încă din vara anului 2004 H.I.

i-a propus să meargă în Turcia pentru a găsi de lucru, că în luna iulie 2004, după ce împlinise 18 ani, a dat curs propunerii soțului ei și s-a deplasat în Turcia la Istanbul, cu un autocar al firmei T., împreună cu inculpata, cazându-se apoi la același hotel. În continuare s-a susținut că inculpata i-ar fi spus că urmează să se prostitueze, dar tot ea arată că: inculpata „N.R. nu a efectuat nici un moment vreo presiune fizică sau psihică în scopul de a mă obliga să mă prostituez" și că cel care a exercitat violențe asupra sa pentru a se prostitua a fost doar soțul ei, H.I. S-a precizat că din aceeași declarație rezultă că inculpata nu și-a însușit în mod ilicit vreo sumă de bani de la R.G.D.

S-a reținut că în același sens a declarat și mama numitei R.G.D., respectiv martora R.A., în fața instanței la data de 16 iunie 2008. S-a precizat că aceste declarații se coroborează și cu declarațiile martorului F.N. (filele 63-64 d.u.p.) și B. M. (fila 65 d.u.p.). Prin urmare, s-a apreciat că nu sunt probe clare în sensul că inculpata a săvârșit vreo acțiune specifică traficului de persoane prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001. Mai mult, s-a reținut că în timpul urmăririi penale nu s-a făcut vreo legătură între activitatea infracțională a inculpatei N. R. și alte persoane, în calitate de complici sau coautori. S-a arătat că aceeași situație se constată și în cazul numitei S.N. Coroborând declarația acesteia (filele 55-56 d.u.p.) cu declarațiile martorilor F.N.

(filele 63-64 d.u.p.) și F.C. (fila 69 d.u.p.), s-a arătat că rezultă că tot numitul H.I. a racolat-o și a obligat-o să se prostitueze în Turcia și tot el și-a însușit sumele de bani rezultate din activitatea de prostituție. Așa fiind, instanța nu a reținut în sarcina inculpatei actele materiale privitoare la aceste două victime. Cu privire la cuantumul sumelor pe care inculpata Ie-a însușit din practicarea prostituției de către părțile vătămare, instanța, având în vedere probele administrate în cauză și situația de fapt reținută mai sus, a constatat că acestea nu pot fi stabilite cu exactitate și nici în raport cu toate victimele.

Astfel, partea vătămată M.D.D., a susținut că în fiecare zi întreținea raporturi sexuale cu 25-30 de persoane, că încasa câte 45 de DOLARI SUA de persoană și că în aproximativ o lună cât a fost exploatată a obținut suma de 60.000 DOLARI SUA, bani însușiți de către inculpată, mai puțin suma de 1300 DOLARI SUA pe care a primit-o de la inculpată. Instanța a apreciat aceste susțineri ca exagerate, deoarece este greu de crezut că partea vătămată a putut desfășura o activitate de genul celei descrise mai sus o perioadă atât de îndelungată și zi de zi și deoarece aceste susțineri nu se coroborează cu restul materialului probator. În acest sens, s-a menționat declarația părții vătămate H.T., care a arătat că timp de o lună cât a fost obligată de inculpată să se prostitueze a obținut aproximativ 2.000 euro, că acești bani au fost însușiți de către inculpată și că aproximativ aceeași sumă obțineau și celelalte fete exploatate de inculpată.

S-a apreciat că este credibilă declarația martorului cu identitate protejată (filele 117-118 dosar fond vol. II) din care rezultă că inculpata și-a însușit suma de aproximativ 15.000-20.000 euro din activitatea de prostituție la care a fost obligată partea vătămată M.D.D. Față de cele prezentate mai sus, instanța a reținut că în mod cert, inculpata și-a însușit suma de 17.000 euro, bani care au rezultat din activitatea de prostituție la care au fost obligate părțile vătămate M.D.D. (15.000 euro) și H.T. (2.000 euro). S-a apreciat că restul sumelor precizate în rechizitoriu nu pot fi reținute, pentru faptul că nu sunt probe certe că inculpata și-a însușit vreo sumă de bani de la numitele R.G.D.

și S.N.

S-a arătat că vinovăția inculpatei sub forma intenției, rezultă cu claritate din următoarele împrejurări: - inculpata își racola victimele din rândul tinerelor, cu vârsta peste 18 ani, cu un nivel școlar și educațional scăzut, fără loc de muncă și la alte surse de existență, aflate într-o gravă stare de sărăcie; - inculpata, profitând de situația dificilă în care se aflau, iar uneori și de încrederea de care se bucurau, propunea victimelor locuri de muncă în Turcia și perspectiva obținerii unor venituri importante, deși știa foarte bine că le va obliga să practice prostituția; - inculpata își aducea victimele într-o totală dependență: le îndatora suportând toate cheltuielile aferente unei deplasări în străinătate; le lua pașapoartele imediat ce ajungeau la destinație, le asigura cazare și supraveghere și le lua toți banii pe care îi obțineau, lipsindu-le de posibilitatea de a se opune ori reclama; - pentru a le obliga pe victime să practice prostituția, inculpata folosea o gama largă de mijloace în constrângere, de la amenințări directe față de victime și o strictă supraveghere, la amenințări cu grave fapte față de persoane apropiate (copil.

concubin) prin alte persoane, până la acte de violență fizică față de victime; - toate aceste acte de constrângere, inculpata le exercita pentru a exploata pe victime și pentru a obține importante sume de bani în mod ilicit. Atât situația de fapt, cât și vinovăția inculpatei s-a reținut că au fost dovedite prin declarațiile părților vătămate M.D.D. (filele 7-13 d.u.p.) și H.T. (filele 14-19 d.u.p.) în care sunt descrise împrejurările în care au fost racolate. transportate în Turcia și apoi exploatate sexual, pentru ca inculpata să obțină importante sume de bani. Declarațiile martorilor M.G., C.S., R.I., S.N., F.N., B.M., S.C., J.M. și J.M. (martori cu identitate protejată) care se coroborează cu declarațiile părților vătămate și cu procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice între inculpată și diferite persoane în perioada martie-iunie 2006. S-a apreciat că declarația martorei C.S.

(filele 45- 46 dosar fond) că este rudă de gradul trei cu concubinul inculpatei pe nume H.C.) nu poate fi reținută, întrucât este dată procausa și nu se coroborează cu restul materialului probator. S-a mai precizat că declarația martorului C.T. (fila 47 dosar fond), nu poate fi reținută deoarece acest martor face referire activitatea inculpatei desfășurată în Turcia, fără precizări exacte la timpul în care inculpata a desfășurat activitatea de menaj la un cetățean turc. În același sens a fost privită și declarația martorei H.M. (fila 99 dosar fond), care de asemeni nu face precizări exacte în timp, iar în plus aceasta susține, contrar celor susținute de martorul C.T., că inculpata a lucrat într-o altă localitate din Turcia, decât Istanbul.

S-a mai considerat că nici declarația martorei Y. D. (fila 100 dosar fond,) nu poate fi reținută, deoarece această martoră face referire la activitatea inculpatei în Turcia în perioada 2002-2005 și nu face nici o referire la perioada care interesează în această cauză. Din înscrisurile aflate la fila 101 dosar fond - declarația extrajudiciară a cetățeanului turc M.E.C. și la fila 1 vol. II dosar fond adresa unității a Ticaret din Istanbul, a rezultat că inculpata în perioada 01 februarie 2004 -01 martie 2007 a făcut menajul la cetățeanul turc M.E.C. și respectiv, că în perioada 5-2006, ar fi îngrijit de un alt cetățean turc – R.Y., care prezintă un handicap major.

S-a apreciat că aceste înscrisuri, deși sunt în concordanță cu apărarea inculpatei, sunt într-o vădită contradicție cu restul materialului probator și mai ales conținutul înregistrărilor convorbirilor telefonice, din care rezultă clar că în perioada martie-iunie 2006, inculpata nu a avut în vedere desfășurarea unor lenea activități, iar în unele momente ar fi fost în imposibilitate de a desfășura activități de menaj în Istanbul, deoarece se afla în România cu preocupări de genul reținute mai sus. Dar chiar dacă s-ar admite că în perioadele cât inculpata s-a aflat în Turcia, în 2006, a desfășurat și activități de menaj la diferiți cetățeni turci cum a pretins, s-a reținut că tot n-ar fi fost imposibil ca inculpata să desfășoare și activitatea descrisă mai sus, de racolare a victimelor și apoi de exploatare sexuală în Turcia în ii prezentat.

Prin urmare, s-a concluzionat că probele administrate în apărare la cererea inculpatei nu infirmă situația de fapt reținută de instanță. S-a reținut că, în drept, faptele inculpatei N.R. care în perioada 2006, în baza aceleiași hotărâri infracționale, a racolat pe părțile vătămate M.D.D. și H.T., prin promisiuni mincinoase că le va asigura locuri de muncă bine plătite în Turcia, după care Ie-a înlesnit transportul până în Istanbul pentru ca ulterior să le oblige, prin acte de amenințare și violență să practice prostituția în folosul său, obținând în acest mod importante sume de bani (17.000 euro), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere gravitatea faptei săvârșite, împrejurările în care s-au comis, urmările produse, cât și persoana inculpatei care deși are antecedente penale, nu a săvârșit faptele în stare de recidivă și este tânără, are doi copn minori în întreținere. În raport de aceste elemente de individualizare a pedepsei, instanța a apreciat că scopul și funcțiile pedepsei pot fi realizate în mod eficient aplicând inculpatei pedeapsa închisorii într-un cuantum orientat spre limita prevăzută de textul incriminator. În ce privește acțiunea civilă a părții vătămate M.D.D. instanța a susținut că suma de 60.000 de euro solicitată de partea vătămată este în parte exagerată și neadevărată pentru motivele arătate mai sus, iar pe de altă parte aceste sume de bani au fost obținute dintr-o activitate ilicită.

Cu privire la suma de 1.000 euro solicitată de aceeași parte vătămată, reprezentând contravaloarea unor bunuri, instanța a constatat că nu este nici o probă în dovedirea acestei pretenții. Curtea de Apel Galați, secția penală și, prin Decizia penală nr. 91/ A din 20 octombrie 2009 a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și de inculpata N.R. împotriva sentinței penale sus-menționate. Împotriva deciziei instanței de apel, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de recurenta intimată inculpată N.R. Prin recursul declarat de parchet, s-a solicitat casarea hotărârilor și condamnarea inculpatei pentru întreaga activitate infracțională dedusă judecății, cu consecința aplicării unei pedepse sporite, ca urmare a reținerii activității de traficare în sensul art. 12 din Legea nr. 678/2001 și referitor la părțile vătămate R.G.

D. și S.N. În acest sens, a invocat declarațiile indirecte ale martorilor R.A. și S.C., care au arătat că erau supravegheate de inculpată când nu era H. în Turcia, iar părțile vătămate R.G.D. și S.N. au arătat că au fost așteptate de inculpată, au fost cazate, iar H. Ie-a spus că sunt la dispoziția inculpatei și că în favoarea ei trebuiau să se prostitueze. Chiar dacă instanța nu ar fi reținut că le-ar fi traficat, facilitarea șederii în Istanbul reprezintă contribuție de autor la infracțiunea prevăzută de art. 329 C. pen. Prin recursul declarat de inculpată, aceasta a solicitat casarea hotărârilor, invocând temeiul art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. și achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen., susținând că nu a avut legături cu părțile vătămate și că muncea în Turcia. În subsidiar, a solicitat menținerea pedepsei aplicate, pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii. Recursurile nu sunt fondate. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanța de fond și cea de apel au reținut corect fapta și vinovăția inculpatei, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale și a individualizat în mod just pedeapsa aplicată, având în vedere întreg materialul probator, pe care l-au analizat detaliat în cuprinsul considerentelor. Astfel, în ce privește prima critică formulată de parchet, invocată în faza de judecată a apelului și reiterată în recurs, referitoare la reținerea în sarcina inculpatei și a actelor materiale de trafic de persoane asupra părților vătămate R.G.D.

și S.N., se constată că nu este întemeiată. Din coroborarea declarațiilor părților vătămate R. (H.) G.D. și S.N. date în cursul urmăririi penale (filele 38 și 55,56, dosar urmărire penală) cu ale martorilor R.A. (fila 273, dosar fond), B.M. (filele 63-65, dosar urm.penală) și F.N., rezultă că acestea au fost obligate să se prostitueze în Istanbul, prin exercitare de violențe, de către H.I., banii obținuți fiind însușiți de acesta din urmă. Astfel, din probe a rezultat că partea vătămată R. (H.) G.D. s-a deplasat în Turcia, împreună cu inculpata N.R., cazându-se la același hotel, însă urmare propunerii soțului ei, H.I., care a exercitat violențe pentru a o obliga să se prostitueze. De asemenea, partea vătămată S. N. a fost silită să se prostitueze și să acosteze clienți în stradă, de către H.I., care o supunea la bătăi când nu aducea suma de 300-400 DOLARI SUA.

Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, nu rezultă că inculpata N.R. ar fi săvârșit acte specifice conținutului obiectiv al infracțiunii de trafic de persoane asupra părților vătămate R. (H.) G.D. și S.N., prin transportarea, transferarea, cazarea sau primirea acestora, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere. Nici susținerea parchetului că facilitarea șederii în Istanbul a părților vătămate reprezintă contribuție de autor la infracțiunea prevăzută de art. 329 C. pen. nu este întemeiată, întrucât nu poate fi reținută niciuna dintre modalitățile alternative de realizare a elementului material al acestei infracțiuni. Simpla împrejurare că inculpata N.R. s-a deplasat în Turcia împreună cu partea vătămată R. (H.) G.D.

și că s-au cazat la același hotel este dată de activitățile conexe de traficare de persoane, săvârșite de H.I. și de relațiile existente între inculpată și acesta din urmă, respectiv era fratele concubinului inculpatei, H.C. Drept urmare, în mod corect s-a reținut în sarcina inculpatei fapta de trafic de persoane doar cu privire la părțile vătămate M.D.D. și H.T. Vinovăția inculpatei pentru această infracțiune a fost în mod corect reținută de instanțe, din coroborarea declarațiilor părților vătămate cu cele ale martorilor M.G., R.I., F.N., B.M., S.C., J.M. și S.M. și cu procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice în perioada martie-iunie 2006, din care rezultă în mod cert că, în perioada 2005-2006, în baza aceleiași rezoluții infracționale, Ie-a racolat pe cele două părți vătămate M.D.D.

și H.T., prin promisiuni mincinoase că le va asigura locuri de muncă în Turcia, Ie-a înlesnit transportul în Istanbul, după care Ie-a constrâns prin amenințări și violențe să practice prostituția în folosul său, banii obținuți, în sumă de 17.000 euro, fiind însușiți de către inculpată. Instanțele au reținut în mod corect ca suport probator pentru condamnarea inculpatei doar acele probe care se coroborau, înlăturându-le motivat și justificat pe cele care nu erau pertinente și concludente în cauză, respectiv declarațiile martorilor propuși în apărarea inculpatei, care nu se coroborau cu restul ansamblului probator și nu excludeau posibilitatea ca inculpata să desfășoare activități de exploatare sexuală concomitent cu activități de menaj la cetățeni turci.

Drept urmare, se constată că instanțele au reținut în mod corect fapta și vinovăția inculpatei, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, astfel că nu se impune achitarea acesteia. Nici critica referitoare la individualizarea pedepsei aplicată inculpatei nu este fondată. În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpata a conceput și realizat traficarea de persoane, precum și de datele ce caracterizează persoana acesteia, care au fost valorificate de instanța de fond, rezultă că a fost individualizată în mod just pedeapsa aplicată, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, acordându-se eficiență criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Pentru aceste considerente și față de lipsa altor temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de recurenta intimată inculpată N.R. împotriva Deciziei penale nr. 91/ A din 20 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală, să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea recurentei inculpate la plata cheltuielilor judiciare către stat. În conformitate cu protocolul încheiat între Baroul București și M.J., vor fi acordate onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpată și pentru apărarea intimatelor părți vătămate.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de recurenta intimată inculpată N.R. împotriva Deciziei penale nr. 91/ A din 20 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurenta intimată inculpată la plata sumei de 700 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei pentru apărarea intimatelor părți vătămate M.D.D., H.R., R.G.D. și S. N., se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 noiembrie 2010.