ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3030/2009

Deliberând supra recursului de

față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 74

din 25 iunie 2009, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu

minori, în baza art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca

nefondată plângerea formulată de petentul M.T. împotriva sentinței din 14

ianuarie 2009, dată în Dosarul nr. 410/P/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție de pe lângă Curtea de Apel Iași.

A fost menținută rezoluția

atacată.

Petentul a fost obligat să

plătească 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

Petentul M.T. a formulat

plângere penală împotriva numitei A.O.N., prim-procuror la Parchetul de pe lângă judecătoria Iași, reclamând săvârșirea infracțiunii amintite mai sus,

constând în aceea că în calitatea sa de procuror, a refuzat să-i aprobe eliberarea

unor xerocopii de pe mai multe înscrisuri din Dosarul nr. 383/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de pe lângă

Judecătoria Iași. Arată că în acest fel și-a exercitat în mod abuziv

atribuțiile de serviciu specifice funcției.

Examinând și cercetând

aspectele semnalate, procurorul de caz a dispus prin rezoluția 410/P/2008 din

14 ianuarie 2009, în baza art. 228, alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen.

neînceperea urmăririi penale față de persoana cercetată cu motivarea că din

actele premergătoare efectuate nu se confirmă cele reclamate de petent,

concluzionând, fapta reclamată nu există.

S-a motivat că magistratul -

procuror A.O.N. nu a comis nici un abuz în exercitarea atribuțiunilor de

serviciu. Refuzul de a i se elibera xerocopii de la dosarul amintit s-a făcut

deoarece cauza era în faza de urmărire penală, când procesul penal are un

caracter nepublic. Nu i s-a încălcat nici un drept legal petentului din moment

ce el putea să ia la cunoștință de actele dosarului ca parte vătămată.

Petentul a formulat plângere

și la Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție de pe lângă Curtea de Apel Iași și prin rezoluția din 12 martie 2009,

dată în Dosarul nr. 143/II/2/2009, plângerea petentului a fost respinsă cu

aceeași motivare ca persoană cercetată în calitate de prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, nu a comis nici o faptă penală prin respingerea

cererii de eliberare de xerocopii de la dosar.

Nemulțumită de soluția procurorului

general, petentul M.T. s-a adresat cu plângere, în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., instanței de judecată competente să judece infracțiunea

reclamată, respectiv Curtea de Apel Iași, care a constatat că plângerea nu este

întemeiată.

Astfel, s-a reținut că din

nici un mijloc de probă nu rezultă că magistratul procuror reclamat de petent

ar fi exercitat abuziv atribuțiile sale de serviciu, când a respins cererea

petentului de a-i elibera xerocopiile unor înscrisuri de la dosar. Fapta

reclamată nu există.

Așa cum a motivat și

procurorul de caz, persoana cercetată nu a adus vreo vătămare a intereselor

legitime ale petentului.

Dimpotrivă, a respectat

obligațiile profesionale și drepturile persoanelor audiate în acel dosar de

urmărire penală, în care era implicat fiul petentului M.O.V. împotriva căruia

se efectuau acte de urmărire penală.

Neputându-se stabili

vinovăția persoanei cercetate, în mod corect și legal procurorul de caz a

dispus neînceperea urmăririi penale.

În atare situație, rezoluția

procurorului de caz este legală și temeinică și nu se impune desființarea ei

așa cum a solicitat petentul.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a formulat recurs petentul M.T., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei

la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de intimată sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de abuz contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246

C. pen., constând în aceea că a refuzat să elibereze copii de pe înscrisurile

solicitate, înscrisuri aflate într-un dosar penal în curs de cercetare.

Examinând hotărârea

pronunțată sub aspectele invocate de petent, cât și din oficiu sub toate

aspectele de fapt și de drept, conf. Art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluția primei

instanțe fiind legală și temeinică.

Pentru existența

infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., este necesar ca inacțiunea sau acțiunea

prin care s-a cauzat vătămarea intereselor legale ale unei persoane să fie

săvârșită cu vinovăție, iar forma de vinovăție cerută este intenția. Aceasta

înseamnă că făptuitorul, cu voință, a efectuat acțiunea sa ori a rămas în

pasivitate, a prevăzut că prin săvârșirea acelei acțiuni ori inacțiuni se

cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane și a urmărit acest

rezultat sau a acceptat producerea lor.

Raportând conținutul

infracțiunii la activitățile desfășurate de intimată, procuror, rezultă că

aceasta și-a exercitat atribuțiile de serviciu cu respectarea normelor legale

care reglementează desfășurarea urmărirea penală a procesului penal, fază care

are un caracter nepublic.

Înalta Curte constată, după

cum s-a reținut și în sentința recurată, că soluția de neurmărire penală dată

de parchet față de magistratul N.A.O. este legală și temeinică, întrucât din

actele premergătoare efectuate nu a rezultat nici un element care să conducă la

concluzia C. pen. dispozițiile luate de intimată, au fost făcute, prin

încălcarea legii, în detrimentul petentului.

Împrejurarea că acesta este

nemulțumit de rezoluția (în sens larg) luată de magistrat, în sensul

respingerii cererii petentului de a i se elibera copii de pe acte dintr-un

dosar de urmărire penală, nu poate conduce la existența infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor.

În consecință, având în

vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că intimata și-a

îndeplinit atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu legea și nu a

comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acesteia, Înalta Curte,

conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul

formulat de petentul M.T.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul M.T. împotriva sentinței penale nr.

74 din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 29 septembrie 2009.