ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1858/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1858/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra recursului de

față, pe baza lucrărilor și materialului aflate din dosar

constată următoarele:

penală, prin sentința penală nr. 109/D din 27 februarie 2009

dată în dosar nr. 3205/117/2998 a soluționat în fond cauza

penală pronunțând condamnarea inculpaților:

P.V. și C.A. pentru

săvârșirea în participație în calitate de coautori a

infracțiunilor de:

- tentativă la omor deosebit de grav

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 176 lit. d) C. pen. român

[„pentru a săvârși o tâlhărie”] la pedeapsa principală de

12 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata de 8 ani fiecare

și respectiv;

- tâlhărie calificată

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2)

1

lit. a) și b) C. pen. român cu aplicarea art. 13 din același cod [„în

timpul nopții într-un loc public” / „două sau mai multe persoane

împreună” „de o persoană având asupra sa o armă”] la pedeapsa

principală de 10 ani închisoare fiecare, dispunându-se în final prin

contopire în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen.

să execute ca pedeapsă rezultantă pedeapsa principală mai

grea sporită cu 5 ani închisoare respectiv câte 17 ani și 6 luni

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen. pe durata de 8 ani (pedeapsă complementară).

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 lit. a) și b) C. pen. conform art. 350 C. proc. pen. a fost menținută

arestarea preventivă în cauză a ambilor inculpați iar în baza

art. 88 C. pen. li s-a computat din pedepsele principale aplicate timpul

arestării preventive cu începere de la 25 decembrie 2004 la zi.

Pe latură civilă s-a constatat

că părțile vătămate K.I., SC P.E. SRL Cluj Napoca, SC O.

SA, sucursala Cluj, Clinica de NEurochirurgie Cluj-Napoca și Clinica de

Chirurgie Buco-Maxilo-Facială Cluj Napoca nu au formulat pretenții

civile în cauză și în consecință;

În temeiul art. 118 lit. e) C. pen. au

fost obligați fiecare inculpat către stat la plata sumei de 1.139,70 Euro

cu titlu de confiscare specială.

În baza art. 189, art. 190 și art. 191

C. proc. pen. au fost obligați fiecare inculpat către stat la plata

sumei de 1.350 lei – din care suma de câte 200 lei onorariu apărător

din oficiu, iar suma de câte 70 lei onorariu interpret avansat din fondul

Ministerului Justiției – cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

Hotărând rezolvarea acțiunilor

penale prin condamnare în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C.

proc. pen. prima instanță a constatat că învinuirile referitor

la care a fost dispusă trimiterea în judecată în stare de arest

preventiv a inculpaților prin rechizitoriul nr. 1278/P/2000, din 8 aprilie

2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj respectiv:

a) în noaptea de 29/30 decembrie 2000 în jurul

orelor 4

30

coinculpații P.V. și C.A.

cetățeni ai Republicii Moldova – ultimul fiind înarmat cu un pistol

cu glonț – s-au deplasat la casa de schimb valutar SC P.E. din

Cluj-Napoca, unde coinculpatul C.A. a executat două focuri de armă în

capul casierei de serviciu, partea vătămată K. (fostă G.)I.,

care a căzut la pământ după care;

b) coinculpatul P.V. a pătruns în

interiorul casei de schimb valutar prin geamul prin care se făcea servirea

clienților în timpul nopții – timp în care celălalt coinculpat

asigura paza – și a sustras din seiful care avea cheile în broască,

totală de 11.186,88 Euro; exista ca atare și realizează

elementele constitutive ale infracțiunilor concurente de tentativă la

omor deosebit de grav și tâlhărie calificată prevăzute de

art. 20 rap. la art. 174, art. 176 lit. d) C. pen. și art. 211 alin. (2) lit.

b) și c) și alin. (2)

1

lit. a) și b) C. pen. cu

aplicarea art. 13 din același cod în final cu aplicarea și a

dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., ce au fost comise de inculpați

în participație, în calitate de coautori în următoarele

împrejurări de fapt:

În seara zilei de 29 decembrie 2000 în

jurul orelor 20

00

partea vătămată K.(fostă G.)I.

a intrat de serviciu la punctul de schimb valutar din Cluj-Napoca,

aparținând SC P.E. SRL Cluj.

Punctul de schimb valutar era deschis

non-stop, partea vătămată urmând să-și

desfășoare activitatea și pe timpul nopții.

Așa după cum a rezultat din

declarația părții vătămate și procesul-verbal de

cercetare la fața locului, pe timpul nopții accesul clienților

nu era permis în interiorul casei de schimb valutar, servirea făcându-se

printr-un geam al ușii de acces. Această ușă de acces din

lemn și prevăzută cu o încuietoare în broască, era

închisă pe timp de noapte și protejată de un grilaj metalic

și o bară metalică închisă cu lacăt.

În intervalul orar cuprins între 4,30 -

4,45 din dimineața zilei de 30 decembrie 2000, la geamul casei de schimb

valutar s-a prezentat inculpatul C.A., înmânând părții

vătămate o bancnotă de 50 dolari americani și solicitând

să-i fie schimbată suma de 30 dolari americani în lei. Inculpatul nu

a prezentat nici un act de identitate, dar a declarat că se numește B.V.

Partea vătămată a

arătat că și-a dat seama că aceasta nu este identitatea

reală a inculpatului, mai ales că acesta vorbea în limba română

cu un pronunțat accent basarabean, accent pe care partea vătămată

arată că-l cunoaște foarte bine.

Partea vătămată s-a

deplasat la seif, a luat banii necesari efectuării schimbului și a

întocmit chitanța de schimb pe numele B.V. / în momentul în care a trecut

de ghișeul interior al casei de schimb valutar având în mână banii

și chitanța, partea vătămată l-a văzut pe

inculpatul C.A. cu un pistol în mână / imediat inculpatul a și

executat două focuri de armă asupra părții

vătămate, nimerind-o în ambele cazuri în zona capului.

Partea vătămată a declarat

că a căzut la pământ, prefăcându-se moartă, dar nu

și-a pierdut nici un moment cunoștința / a auzit în continuare

cum cineva lovește cu piciorul în ușa de lemn a casei de schimb

valutar, ușă care însă nu s-a deschis / o a doua persoană,

identificată ulterior ca fiind inculpatul P.V., a pătruns însă

în interiorul casei de schimb valutar prin geamul prin care se făcea

servirea în timpul nopții, potrivit susținerilor părții

vătămate / această persoană s-a dus la seif, care avea

cheile în el, partea vătămată auzind că foșnește

o pungă / partea vătămată s-a prefăcut în continuare

că este moartă, sesizând că persoana care a intrat în casa de

schimb valutar s-a aplecat asupra ei, întrebând pe cineva de afară

dacă să o mai împuște o dată, zicând însă că

crede că partea vătămată este moartă.

Aceasta este declarația

inițială a părții vătămate, dată în chiar

ziua comiterii faptei, în timp ce partea vătămată era în spital

(f.65-67 d.u.p.). Partea vătămată a dat ulterior și alte

declarații și a făcut unele precizări cu ocazia unei

prezentări pentru recunoaștere din albumul foto a inculpaților,

nuanțându-și declarația inițială. Acest lucru este pe

deplin explicabil având în vedere faptul că, evident, prima

declarație a fost dată când victima era încă în stare de

șoc, pe parcurs aceasta amintindu-și și alte amănunte,

rememorând în mod firesc o faptă atât de gravă comisă asupra sa

(f.68-69 și 71-72 d.u.p.).

Cert este că partea

vătămată a prezentat la internare diagnosticul "T.C.C.

Plagă împușcată a pavilionului urechii drepte. Corp străin

epicranian în fosa temporală dreaptă. Fractură cominutivă

paramedian stâng a ramurii orizontale a mandibulei. Agresiune prin

împușcare".

S-a practicat o intervenție

chirurgicală, fiind extras corpul străin, în speță un

glonț din fosa temporală dreaptă.

Un alt glonț nu a rămas în

corpul victimei, fiind găsit la fața locului, dar a

străbătut capul acesteia urmând însă o traiectorie ce nu a atins

organe vitale.

Din raportul de expertiză

medico-legală efectuată în cauză a rezultat că victima a

suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin acțiunea unor

proiectile monobloc care au avut forță cinetică crescută în

momentul impactului, împușcare cu glonț/ aceste leziuni au necesitat

pentru vindecare peste 60 zile de îngrijiri medicale, datând din 30 decembrie 2000

și au pus în primejdie viața victimei (f.92 d.u.p.).

În acest raport de expertiză

medico-legală este consemnat că, la Clinica de Neurochirurgie Cluj-Napoca, unde a fost inițial internată, victima era

conștientă și orientată temporo-spațial, dar cu deficit

de vorbire.

Partea vătămată K.I. a mai

declarat că persoana care a intrat în casa de schimb valutar a ieșit

tot pe geamul pe care intrase, îndreptându-se spre B-dul Eroilor / partea

vătămată a apăsat cele două butoane de alarmă

și văzând că nu vine nimeni a sunat și la telefon la Agenția de pază "T.S." cu care SC P.E. SRL avea contract.

Apelul a fost preluat de martorul R.N.,

dispecer de serviciu în acea noapte, care i-a alertat pe agenții din

teren, respectiv pe martorii B.A. și B.P. Aceștia au ajuns în circa

2-3 minute la fața locului, constatând că victima este

conștientă, dar plină de sânge, sângele fiind prezent și pe

podeaua casei de schimb valutar. Au fost anunțate salvarea și

organele de poliție (f.1, 57-61 și 63-64 d.u.p.).

În baza probelor de la filele mai sus

menționate s-a putut stabili că apelul părții

vătămate a avut loc în intervalul orar 4,31 - 4,45, dispecerul

Poliției mun. Cluj-Napoca, fiind sesizat telefonic de către martorul R.R.

la ora 4,50. Aceste intervale orare rezultă din declarațiile

martorilor și nu din anumite scripte sau registre ale agenției de

securitate sau poliției, declarațiile martorilor coroborându-se cu

declarațiile părții vătămate.

Reprezentanții SC P.E. SRL

chemați la fața locului au constatat, în prezența organelor de

urmărire penală, că seiful casei de schimb valutar este gol

și au stabilit în baza actelor contabile că au fost sustrase

următoarele sume de bani : 156.303.433 lei; 1982 dolari americani; 4550 mărci

germane; 190 lire sterline; 100 franci elvețieni; 3.481.000 lire Italia,

2100 franci francezi; 200 guldeni Olanda; 180 dolari Canada; 4770 schilling

Austria și 4100 franci belgieni. La data respectivă moneda Europeană

unică nu intrase pe piață, dar conform părții civile

suma totală sustrasă ar reprezenta 11.186,88 Euro la cursul de schimb

de 27.505 lei. Oricum SC P.E. SRL a fost despăgubiră de societatea de

asigurări O. SA cu suma de 245.000.000 lei, rămânând de recuperat

suma de 2.279, 41 Euro (f.96 d.u.p.).

Abia în anul 2002, inculpații au

fost identificați ca autori ai faptelor de către partea

vătămată K.I., iar prinderea și reținerea lor s-a

realizat la 25 decembrie 2004, pornindu-se de la declarația martorului F.I.L.,

care a arătat că știe ceva despre această faptă,

intens mediatizată la vremea respectivă.

Astfel, la data de 06 martie 2002, în

timp ce se afla în arestul I.P.J. Cluj (fiind arestat preventiv pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat) martorul F.I.L. a

declarat că în cursul anilor 1994-1995 a cunoscut, prin intermediul unui cetățean moldovean pe nume C.S., pe alți doi cetățeni

moldoveni, pe nume A.K. și „V.”. Martorul nu i-a cunoscut sub alte nume,

dar i-a transportat cu taxi-ul și i-a găzduit, iar în anul 1998 a fost acasă la Chișinău, în Republica Moldova, la numitul „V.”.

Astfel, martorul F.I.L. a arătat

că, în data de 20 sau 21 decembrie 2000, a fost dirijat de la dispeceratul firmei de taxi "P.R." să se deplaseze la restaurantul "M."

din Cluj-Napoca. Aici i-a întâlnit pe „V.” și „A.” care l-au rugat

să-i ducă cu mașina până la Iași de revelion. A rămas stabilit ca cei doi să-l contacteze pe martor în ziua când vor dori să

plece.

În noaptea de 29/30 decembrie 2000, în

jurul orelor 1,00, martorul a fost dirijat din nou prin dispecerat să se

deplaseze la benzinăria "Shell" din Cluj-Napoca. Aici era

așteptat de cei doi care i-au spus că în acea noapte, în jurul orelor

3,00, vor să plece la Iași și de acolo în Republica Moldova

și că îl roagă să-i aștepte cu taxiul în spatele

Liceului "Brassay" la intersecția cu străduța de

lângă magazinul "Sora".

Martorul F.I.L. declară că

așa a și făcut, inițial apărând „V.” pentru a se

asigura dacă el este acolo și rugându-l să aștepte pentru

că în scurt timp vor veni amândoi. „V.” a plecat apoi și după

circa o oră, timp în care martorul a rămas în mașină, a

apărut „A.”, cu o geantă în mână, urcându­-se pe bancheta din

spate. La circa un minut a apărut și „V.” care a urcat în

față pe locul din dreapta, martorul pornind spre municipiul

Bistrița. La ieșirea din Cluj-Napoca, cei doi și-au dat jos puloverele

cu care erau îmbrăcați și le-au băgat într-o pungă,

îmbrăcându-se cu alte haine. În Gherla, la podul de pe Someș, „V.”

i-a cerut martorului să oprească, a coborât și a aruncat plasa

cu puloverele în Someș.

În municipiul Gherla, martorul a declarat

că a fost oprit de un filtru al poliției, filtru din care făcea

parte agentul S.I.L. cu care se cunoștea de mai mult timp. Acesta nu a

controlat mașina și i-a dat drumul să plece mai departe.

Martorul S. a negat ulterior acest lucru (f.234 d.u.p.), fiind cert însă

că în noaptea comiterii faptei toate unitățile de poliție

au fost alertate, inclusiv Poliția municipiului Gherla, iar el era de

serviciu în noaptea respectivă, ieșind din schimb doar la ora 5.00.

În nota telefonică de la f.227 d.u.p. este consemnat faptul că

autorii faptei sunt înarmați și vorbesc cu accent moldovenesc, iar

martorul F. arată că agentul S. i-a spus că filtrul este

organizat din cauza unui jaf armat care a avut loc în Cluj-Napoca.

Nesinceritatea martorului S. este evidentă și justificată de

faptul că se teme de posibilele consecințe ale faptului că, la

scurt timp după comiterea faptei, îndeplinindu-și superficial

atribuțiile de serviciu, a permis autorilor jafului armat să scape.

Martorul F. a declarat că, în

continuare, s-a îndreptat spre Dej și undeva înainte de această

localitate, „V.” a scos de sub scaunul pe care stătea în mașină

un sac de pânză din care a luat un pistol cu amortizor, i-a cerut să

oprească mașina și l-a aruncat printre boscheți. Apoi

și-au continuat drumul spre Bistrița, unde cei doi i-au spus că

vor merge cu trenul la Iași, dar negăsind o legătură

potrivită au plecat mai departe cu un taxi al unei firme din Bistrița

(respectiv cu o mașină marca Mercedes Cobra), martorul întorcându-se

la Cluj.

De precizat că această

primă declarație a martorului (f.99-101 d.u.p.) este dată

într-un moment în care acesta nici măcar nu cunoștea identitatea

reală a celor doi inculpați.

Ulterior, martorul și-a adus aminte

că în anul 2001, în timp ce se afla cu cei doi, „V.” și „A.”, pe o stradă

din Cluj-Napoca, au fost legitimați de organele de poliție și „A.”

a fost sancționat contravențional. S-a căutat în arhivele

Inspectoratului de Poliție al Județului Cluj și s-a găsit

raportul subofițerului în care este consemnată legitimarea celor

trei, cu toate datele de identitate, precum și procesul-verbal de

contravenție (f.140-142 d.u.p.).

Așa s-a ajuns la identificarea

celor doi inculpați, după care s-­au obținut din Republica

Moldova fotografiile lor și o casetă video pe care apar cei doi, iar

în baza acestor fotografii, martorul F.I.L. i-a indicat ca autori ai faptei

(f.101, 120-128 d.u.p.).

De asemenea, planșa foto și

caseta audio au fost prezentate părții vătămate K.I.,

aceasta recunoscându-l pe C.A. ca fiind cel care a împușcat-o. Partea

vătămată a mai precizat că vocea inculpatului P.V., ce se

aude pe casetă, seamănă cu vocea persoanei care a purtat un

dialog cu inculpatul C.A. (f.71-83 d.u.p.).

În baza acestor probe, la data de 22

august 2002, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a pus în mișcare

acțiunea penală față de cei doi inculpați și a

emis în lipsă mandatele de arestare preventivă pe o durată de 30

de zile, pe numele lor (f.158-163 d.u.p.).

Din comunicările Inspectoratului

General al Poliției de Frontieră și ale Ministerului

Administrației și Internelor - Autoritatea Pentru Străini -

Biroul Pentru Străini Cluj, precum și din pașapoartele celor doi

inculpați a rezultat că cei doi nu au mai intrat în tară de la

data emiterii mandatelor de arestare și până la data de 25 decembrie 2004.

La 25 decembrie 2004, cei doi au intrat

în țară, prin vama Siret, ocazie cu care s-a constatat că pe

numele lor sunt emise mandate de arestare și s-a procedat la

reținerea și predarea lor Inspectoratului de Poliție al Jud.

Cluj. În aceeași zi, s-au emis ordonanțe de reținere împotriva

lor pentru 24 de ore, iar apoi Tribunalul Cluj a dispus arestarea

preventivă pentru 29 de zile.

Inculpații P.V. și C.A.,

audiați în cursul urmăririi penale și în faza de judecată,

au negat în mod constant comiterea faptelor, însă declarațiilor lor

sunt contradictorii, fapt care atestă nesinceritatea lor.

Astfel, cu ocazia reținerii sale,

la data de 25 decembrie 2004, inculpatul P.V. a acceptat să dea

declarație, recunoscând că îl cunoaște pe martorul F.I.L.,

că în luna decembrie a anului 2000 s-a aflat în Cluj-Napoca, unde a stat

până în data de 30 sau 31 decembrie, împreună cu coinculpatul C.A.

și că martorul i-a transportat pe amândoi cu taxiul până în Dej

sau Bistrița, iar de acolo au plecat mai departe cu un taxi până la Iași (f.178 d.u.p.). La data de 26 decembrie 2004, cu ocazia soluționării

propunerii de arestare preventivă, inculpatul P. a precizat că în

luna decembrie 2000 el și inculpatul C. s-au deplasat la București pentru a vinde telefoanele mobile cumpărate de la Cluj (cu astfel de afaceri ocupându-se în perioada respectivă), după care au

revenit la Cluj unde urma să se întâlnească cu un băiat din

Timișoara, care nu a venit însă la întâlnire, astfel că au

plecat cu un taxi la Iași, cazându-se la Hotelul Sport (f.181 d.u.p.).

Inculpatul C.A. a refuzat să dea

declarații în fața organului de urmărire penală, dând o

singură o singură declarație în fața Tribunalului Cluj, cu

ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, ocazie cu

care a arătat și el că în luna decembrie 2000 s-a aflat în

România, împreună cu inculpatul P., au cumpărat telefoane mobile de la Cluj pe le-au vândut la Iași, iar în noaptea de 29 spre 30 decembrie 2000 s-au cazat la Hotel Sport din Iași, după care în data de 30 decembrie 2000, seara, au plecat spre

Republica Moldova (f.196-197 d.u.p.).

În faza de cercetare

judecătorească, cei doi inculpați au refuzat să dea

declarații în legătură cu învinuirile ce li se aduc, uzând de

dreptul la tăcere (f.136-137 și 141-142 dosar nr. 2967/2005 al

Tribunalului Cluj).

Fiind audiați cu ocazia

rejudecării, cei doi inculpați au declarat că la data de 17

decembrie 2000 au venit în Cluj-Napoca pentru a cumpăra telefoane mobile

și a le revinde în Republica Moldova, aceasta fiind afacerea cu care se

ocupau în perioada respectivă. L-au căutat pe martorul F.I.L., pe

care-l știau dinainte și care avea să-i restituie inculpatului P.

o sumă de 800 dolari SUA, înțelegându-se asupra modalității

de restituire a sumei de bani. S-au deplasat ulterior în localitatea Jimbolia,

la granița cu Serbia, unde urma să se întâlnească cu un

cetățean sârb, de la care să cumpere telefoane mobile. La data

de 23 decembrie 2000 s-au întors în Cluj-Napoca, așteptând câteva zile

aici pentru ca martorul F.I.L. să facă rost de bani și

să-și plătească datoria, după care, în seara zilei de

27 sau 28 decembrie 2000, au plecat cu trenul la București, martorul F.I.L. fiind cel care i-a condus la gară și le-a

cumpărat bilete de tren. Au ajuns la București în dimineața zilei de 29 decembrie 2000, unde s-au întâlnit cu un alt cetățean moldovean pe

nume „V.” de la care și-au recuperat o datorie în legătură cu o

marfă (șampanie) vândută în București, după care, în

seara aceleiași zile, au plecat spre Iași cu o mașină de

ocazie condusă de un cetățean moldovean pe nume „S.”, ajungând

aici în jurul orelor 5,00-6,00 dimineața. S-au cazat la Hotelul Sport din Iași, întrucât intenționau să doarmă câteva ore înainte

de a pleca mai departe spre Republica Moldova, iar spre seară, în data de

30 decembrie 2000, au plecat cu un taximetru până la Chișinău (f. 98-102 dosar nr. 3205/1117/2008 al Tribunalului Cluj).

Faptele reținute mai sus se

probează prin : procesul-verbal de consemnare a denunțului oral (f.1

d.u.p.), procesul-verbal de cercetare la fața locului și

planșele foto-anexe (f.2-36 d.u.p.), raportul de expertiză

medico-legală întocmit de I.M.L. Cluj-Napoca (f.92 d.u.p.), raportul de

expertiză balistică și suplimentul la acest raport (f.47-56

d.u.p.), declarațiile părții vătămate K.I. (f.65-69 d.u.p.),

procesele-verbale de recunoaștere ale inculpaților după

planșa foto (f.71-83 și 119-128 d.u.p.), procesul-verbal de

recunoaștere din grup (f.87-91 d.u.p.), declarațiile martorilor F.I.L.,

O.I.F., S.I.L., C.M.M., R.R.N., B.P. și B.A. (f.57-64, 99-103, 106-111

și 143-152 d.u.p., f.165-166, 191-192 și 236 dosar nr. 2967/2005 al

Tribunalului Cluj, f.78-79, 139-140 și 185-186 dosar nr. 3524/33/2006 al

Curții de Apel Cluj, f.213-215 dosar nr. 3205/117/2008 al Tribunalului

Cluj), procesele-verbale de confruntare (f.129-138 și 153-154 d.u.p.),

raportul de expertiză criminalistică – poligraf al martorului F.I.L.

(f.114-118 d.u.p.), rapoartele de expertiză medico-legale psihiatrice ale

inculpaților (f.192-193 și 209-210 d.u.p.), procesele-verbale și

adresele cuprinzând activitățile desfășurate pentru

verificarea apărărilor inculpaților (f.215-236 d.u.p., f.155,

205-209 și 215-221 dosar nr. 2967/2005 al Tribunalului Cluj, f.114 și

171 dosar nr. 3524/33/2006 al Curții de Apel Cluj), coroborate cu

declarațiile date de inculpați (f.178, 181-183 și 196-197

d.u.p., f.98-102 dosar nr. 3205/117/2008 al Tribunalului Cluj).

În drept, faptele inculpaților P.V.

și C.A. care, în noaptea de 29/30 decembrie 2000, în jurul orelor 4,30,

s-au deplasat la casa de schimb valutar aparținând SC P.E. SRL Cluj, unde

inculpatul C.A. a tras două focuri de armă asupra părții

vătămate K.I., casieră la casa de schimb valutar, cauzându-i

leziuni care au necesitat peste 60 de zile de îngrijiri medicale și care

i-au pus viața în primejdie, după care inculpatul P.V. a pătruns

în interior și a sustras din seif diferite sume de bani în lei și în

valută, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă

la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 176 lit.

d) C. pen. și de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (2) lit. b)

și c), alin. (2)/1 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.,

infracțiuni aflate în concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen.

În legătură cu încadrarea

juridică a faptelor comise de către cei doi inculpați este de

menționat faptul că amândoi sunt coautori ai acestor

infracțiuni, chiar dacă unul dintre ei a executat focurile de

armă iar celălalt a sustras banii din seif, deplina lor cooperare

obiectivă și subiectivă la săvârșirea celor două

fapte rezultând din ansamblul probelor administrate în cauză.

Intenția inculpaților de a

suprima viața victimei rezultă fără dubiu din modul și

mijloacele de comitere a faptei, din urmările produse (împușcarea

victimei în cap, cu o armă de foc, cu consecința punerii în primejdie

a vieții acesteia), dar și din atitudinea celor doi inculpați

după executarea focurilor de armă, relevată de dialogul dintre

ei auzit și redat ulterior de partea vătămată.

Aplicarea art. 13 C. pen. în ceea ce

privește infracțiunea de tâlhărie se impune datorită

modificărilor aduse art. 211 C. pen. prin Legea nr. 169/2002,

modificări care privesc pedeapsa prevăzută de lege în cazul

formelor agravate ale infracțiunii (în speță,

săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane împreună

și de către o persoană având asupra sa o armă).

La individualizarea pedepselor care au

fost aplicate inculpaților, instanța a luat în considerare gradul de

pericol social deosebit de ridicat al infracțiunilor săvârșite

(îndreptate, în mod premeditat, atât împotriva vieții, cât și

împotriva patrimoniului persoanei), atitudinea nesinceră și

obstrucționistă avută de inculpați pe parcursul întregului

proces penal (concretizată în exercitarea abuzivă a unor drepturi

procesuale, respectiv formularea repetată a unor cereri de recuzare

și excepții de neconstituționalitate, toate respinse ca

neîntemeiate), precum și faptul că inculpații nu posedă

antecedente penale.

apeluri coinculpații P.V. și C.A. criticând hotărârea de

condamnare în primă instanță ca fiind greșită – cu

solicitarea de schimbare a soluției respective cu aceea de achitare în

temeiul art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. – pe

considerentele că nu există probe în acuzare suficiente și

necesare care să stabilească în mod indubitabil vinovăția

penală a acestora sub aspectul învinuirilor deduse judecății

prin rechizitoriu [în care sens cei doi inculpați au susținut în

apărare că: în noaptea jafului se aflau în drum spre Republica

Moldova circulând pe relația București-Iași / fiind plecați

din orașul Cluj de la data de 28 decembrie 2000 / la locul faptei nu au

fost descoperite și prelevate urme papilare ori de

încălțăminte aparținând inculpaților / nu au fost

găsite arma jafului și nici sumele de bani sustrase din casa de

schimb valutar / există contradicții, ce nu au fost înlăturate

în cursul cercetării judecătorești între declarațiile

părții vătămate și ale martorului F.I.L. cu privire la

culoarea armei și descrierea obiectelor de îmbrăcăminte pretins

purtate de coinculpați în noaptea jafului de 29/30 decembrie 2000].

Curtea de Apel Cluj, secția

penală și de minori, prin decizia penală nr. 135/A/2009 din 17

decembrie 2009 a respins ca nefondate recursurile inculpaților menținând

soluția de condamnare în temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. și

celelalte rezolvări juridice adoptate la judecata în primă

instanță fiind confirmarea în totalitate a argumentelor probatorii/

justificative din hotărârea atacată.

În baza art. 383, art. 300

2

și art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. a fost

menținută arestarea preventivă în cauză a inculpaților

fiind computate două pedepse aplicate perioadele executate în modalitatea

anterior arătată în continuare la zi.

declarat în termen recursuri coinculpații P.V. și C.A. reiterându-se

criticile de nelegalitate și netemeinicie din apel circumscrise cazurilor

de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 10 și 18 C. proc.

pen. [suplimentar, cu ocazia dezbaterilor în recurs prin apărător

ales au fost invocate și cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 8 – cu motivarea că expertiza psihiatrică obligatorie în

cauză a fost efectuată cu încălcarea dispozițiilor art. 117

alin. (2) C. proc. pen. și respectiv art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., în subsidiar, pentru reducerea pedepselor aplicate ca fiind excesive în

raport cu criteriile de individualizare din art. 72 și urm. C. pen.].

Înalta Curte verificând decizia

atacată pe baza lucrărilor materialului din dosarul cauzei în raport

cu motivele de casare invocate de inculpați cât și din oficiu –

potrivit art. 385

6

alin. (2) rap. la art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen. – constată următoarele:

3.1. Expertizele medico-legale

psihiatrice obligatorii efectuate în cursul urmăririi penale după

reținerea/arestarea preventivă a acestora, cu respectarea

dispozițiilor art. 117 alin. (2) C. proc. pen. – contrar susținerilor

inculpaților au concluzionat că inculpatul P.V. are păstrat

discernământul în general și pentru faptele comise examenul

psihologic punând în evidență tendințe impulsive și instabilitate

psihică fără a fi influențată concluzia amintită

(aceleași constatări au generat fiind făcute și pentru

coinculpatul C.A.).

3.2. Referitor la cererile de probe în

apărare formulate de inculpați susținerile acestora privind

neefectuarea / respingerea nejustificată a unor asemenea solicitări

făcute la cercetarea judecătorească în fond și apel sunt

nefondate, astfel cum se va arăta ulterior în cadrul sarcinii de

verificare a legalității și temeiniciei învinuirilor

corespunzător cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C.

proc. pen.

3.3. Situația de fapt

reținută de prima instanță, confirmată în apel este în

deplină concordanță cu probele în acuzare administrate în

condiții legale pe parcursul procesului penal ce atestă în mod

indubitabil – contrar susținerilor acestora – că în noaptea de 29/30

decembrie 2000 în jurul orelor 4,30 s-au deplasat la casa de schimb valutar

aparținând SC P.E. SRL Cluj unde inculpatul C.A. a tras două focuri

de armă asupra părții vătămate K.I. casieră la

casa de schimb valutar, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare

un număr de peste 60 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus

viața în primejdie, după care inculpatul P.V. a pătruns în

interior și a sustras din seif diferite sume de bani în lei și în

valută.

Corect au fost încadrate în drept

faptele comise de inculpați întrucât acestea realizează elementele

constitutive ale infracțiunilor de tentativă la omor deosebit de grav

prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 și art. 176 lit. d) C. pen.

și tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) , alin.

(2)

1

lit. a) și b) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. iar

pedepsele aplicate acestora au fost stabilite în limitele prevăzute de

lege pentru faptele reținute în sarcina inculpaților.

Solicitările inculpaților de a

fi achitați pe motiv că nu aceștia au comis faptele pentru care

au fost condamnați sunt neîntemeiate iar declarațiile date de

aceștia în faza de urmărire penală și la instanța de

fond, precum și în rejudecarea cauzei - de fiecare dată au prezentat o

altă variantă - fiind infirmate de celelalte probe administrate în

cauză respectiv declarațiile părții vătămate K.I.

care se coroborează cu declarațiile martorilor F.I.L., B.A., R.R.N.

și B.P., precum și, parțial, cu declarațiile martorilor O.I.F.

și C.M.M.

Astfel, partea vătămată K.I.,

în declarațiile date în cursul urmăririi penale - în faza de

judecată, din motive obiective, aceasta neputând fi audiată – a

descris cu lux de amănunte, modul în care s-au comis faptele, împrejurarea

că inculpații vorbeau cu accent moldovenesc / basarabean, că

discuțiile s-au purtat între ei în limba română, descriindu-l din

punct de vedere fizic pe inculpatul C.A. care a tras cu pistolul asupra sa, efectuând

și o descriere a armei.

Ulterior, partea vătămată

l-a recunoscut pe inculpatul C.A. după planșa foto, de pe caseta

video care i-a fost prezentată de organele de urmărire penală,

precum și dintr-un grup de persoane, ca fiind cel care a împușcat-o

la data de 30 decembrie 2000.

Referitor la recunoașterea din

grup, inculpatul C.A. a încercat să inducă ideea că organul de

urmărire penală l-a prezentat anterior, în mod fraudulos

părții vătămate. El a susținut că a fost scos din

arest singur, înaintea efectuării recunoașterii din grup în

prezența apărătorilor, dus într-o cameră de la Poliția mun. Cluj-Napoca, cameră prevăzută cu un geam, pe care a

văzut în încăperea alăturată mai multe persoane.

Într-adevăr, la data de 1 februarie 2005, s-a efectuat recunoașterea

din grup între orele 15,20 și 15.45. Anterior acestei

activități, partea vătămată K.I. a fost audiată

la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, în prezența

apărătorului inculpaților și a apărătorului ei,

între orele 11,30 și 12,30. Pentru a se câștiga timp, s-a telefonat la Inspectoratul de Poliție al Jud. Cluj pentru ca inculpatul C.A. să fie scos din

arest pentru efectuarea recunoașterii. Ulterior, apărătorii au

arătat că nu pot să participe la recunoaștere decât în

jurul orelor 15,00, motiv pentru care inculpatul C. a fost reintrodus în arest,

fiind scos din nou pentru recunoaștere din grup. Așa după cum

rezultă din registrul arestului Inspectoratului de Poliție al Jud.

Cluj, prima dată inculpatul a fost scos din arest între orele 11,50 și

12,25, oră la care așa cum s-a arătat, partea

vătămată K.I. se afla la sediul parchetului. Inculpatul C. a

susținut însă că el a fost scos prima dată din arest la ora

13,00 și a așteptat circa 15-20 minute în camera 33 de la Poliția municipiului Cluj-Napoca, împrejurare de fapt în apărare

înlăturată de instanța pe baza constatărilor din

înscrisurile oficiale amintite.

Martorul F.I.L. și-a menținut

pe tot parcursul procesului penal declarațiile în care îi indică pe

cei doi inculpați ca fiind autorii faptelor deduse judecății.

În cauză au fost efectuate și

confruntări între martorul F.I.L. și cei doi inculpați, în

cursul cărora martorul și-a menținut declarațiile date prin

care a arătat că la data de 30 decembrie 2000 i-a transportat pe

inculpați la Bistrița.

Veracitatea relatărilor martorului F.I.L.

a fost confirmată și de testul poligraf la care a fost supus, test ce

relevă că la întrebările relevante ce i-au fost adresate, acesta

a fost pe deplin sincer.

În plus, veracitatea mărturiei

amintite este confirmată și prin declarațiile martorilor O.I.F.

și C.M.M.. Primul dintre ei șofer de taxi în Cluj-Napoca a

arătat că la rugămintea lui F. i-a transportat o dată pe

inculpați la Iași. Al doilea martor, precizează în

declarația dată în fața instanței de judecată – fila 192

dosar nr. 2967/2005 al Tribunalului Cluj - că, într-o dimineață

din cursul anului 2000 sau 2001, în jurul orei 7,00, fără să poată

preciza cu exactitate data, amintindu-și doar că afară era rece,

a fost sunat de către dispecerul firmei de taxi la care lucra, care i-a

spus că i se solicită o cursă de taxi până la Iași, cu o mașină bună, martorul, care avea o mașină marca

Mercedes Cobra, fiind de acord să efectueze această cursă

și prezentându-se la dispecerat. Aici a constatat că este vorba de

martorul F., pe care-l știa dinainte, însoțit de doi

cetățeni moldoveni, dintre unul era inculpatul P., pe care i-a

transportat până în fața gării din Iași, martorul F.

întorcându-se la Cluj cu taxiul cu care venise.

Relatările parțial diferite

ale martorilor sunt explicabile prin intervalul mare de timp ce a trecut de la

data efectuării curselor și până la data audierii martorilor. Pe

de altă parte, martorii O. și C. nu i-au cunoscut îndeaproape pe cei

doi inculpați, i-au văzut doar de câteva ori și în îndeplinirea

profesiei lor, în cursul căreia văd foarte multe persoane și

efectuează foarte multe curse, fiind greu de precizat perioade exacte de

timp. Prin opoziție cu acești martori, F. a avut relații mai

apropiate cu cei doi inculpați și a fost indirect și

fără voia lui legat de fapta gravă comisă de aceștia,

astfel că este normal să fi reținut mult mai multe

amănunte.

În plus, mai trebuie menționat

faptul că, din expertiza balistică depusă la dosarul de

urmărire penală (f.52) rezultă că inculpații au tras

cu un pistol semiautomat de proveniență rusească, descriere ce

se potrivește perfect cu cea realizată de martorul F.I.L.

În sprijinul învinuirilor este și

declarația martorului B.A. care a arătat că imediat după

agresiune, victima i-a comunicat că a fost împușcată de

niște cetățeni moldoveni sau basarabeni, după accentul lor.

În legătură cu modul de pătrundere al agresorilor în casa de

schimb valutar, martorul arată că, „probabil geamul a fost spart

pentru a se pătrunde. Spărgându-se geamul, ușa putea să fie

deschisă din interior, prin pătrunderea mâinii prin geamul spart”.

Datorită stării de șoc în care se afla victima, supoziția

ei că agresorii au intrat pe geam, nu este de esență, pentru

că așa cum arată la unison martorii B., R. și B.Z., este

evident că inculpații după spargerea geamului au deschis

ușa din interior pătrunzând astfel în incinta unității.

Martorul R.R.N. arată că

victima vorbea coerent, a arătat că a fost împușcată,

însă nu cunoaște detalii despre modul de derulare al agresiunii.

Martorul B.P. arată că victima

i-a comunicat nemijlocit că a fost împușcată de doi

băieți basarabeni sau moldoveni, după accentul pe care îl aveau,

precizând că victima vorbea coerent. Precizează că victima i-a comunicat

că agresorii au intrat în casa de schimb valutar și au luat banii din

seif, fără a preciza o sumă exactă în sensul dacă i-au

luat toți sau numai o parte.

Prin urmare, susținerea

inculpaților în sensul că victima datorită stării de

șoc în care se afla nu putea să observe modul de pătrundere al

acestora în unitate, dacă s-a umblat la seif sau nu, și ce anume s-a

sustras din acesta, este combătută prin declarațiile martorilor

B. și B.Z. care arată că victima era conștientă,

vorbea coerent după agresiune, i-a descris pe agresori, precizând și

împrejurarea că sunt moldoveni sau basarabeni.

Starea fiziologică a victimei este

descrisă și reținută ca atare și prin raportul de

expertiză medico-legală care atestă că aceasta era

orientată temporo-spațial și deși avea un deficit de

vorbire, era conștientă.

De asemenea, este dovedit fără

echivoc prin depozițiile martorilor de mai sus că prin acel

gemuleț al casei de schimb care a fost forțat și spart, s-a

ajuns la deschiderea ușii unității din interior și în acest

mod s-a realizat pătrunderea infractorilor.

Probele în apărare solicitate de

inculpați – încuviințate de instanță și administrate

ulterior la cercetarea judecătorească în condițiile art. 288-291

C. proc. pen. cu respectarea garanțiilor privind dreptul la apărare

prevăzute de art. 6 și art. 171 C. proc. pen. – au infirmat

alibiurile invocate de aceștia că nu s-au aflat în municipiul

Cluj-Napoca în noaptea de 29-30 decembrie 2000 când au fost comise

infracțiunile deduse judecății / imputate acestora astfel:

Inculpații au arătat că

au fost cazați la Hotelul "Sportul" din Iași, în data de 30

decembrie 2000, dar verificându-se această apărare, atât în cursul

urmăririi penale cât și în faza de judecată, s-a constatat

că cei doi nu figurează în tot anul 2000 ca fiind cazați în

acest hotel (evident, nici în data de 30 decembrie 2000).

Inculpatul P.V. a arătat că în

data de 30 decembrie 2000 a depus bagaje la Biroul de Bagaje de mână al gării C.F.R. Iași, în numele său, solicitând să se facă

verificări pentru a fi găsit în evidențe. Verificându-se acest

aspect, s-a constatat că și în anul 2000 și în prezent la biroul

de bagaje nu se ține o evidență a persoanelor care depun bagaje.

Inculpatul P.V. a mai arătat

că în data de 30 decembrie 2000 a efectuat un schimb valutar la casa de

schimb valutar "N.E.", situată în apropierea gării

Iași, solicitând să se stabilească ora tranzacției, în

încercarea evidentă de a dovedi că la ora comiterii faptei nu avea

cum să se afle în mun. Cluj-Napoca. Verificându-se acest aspect, s-a

constatat că în data de 16 decembrie 2000, inculpatul C.A. a efectuat la

ora 16,32 un schimb valutar, respectiv a schimbat 100 mărci germane, dar

pe data de 30 decembrie 2000 nici unul dintre inculpați nu figurează

cu schimb valutar efectuat. Rezultă că SC N.E. a păstrat

evidențe din care reies schimburile valutare efectuate, dovadă

că s-a găsit schimbul efectuat la intrarea în țară de

inculpatul C.A., dar nu și pretinsul schimb efectuat în 30 decembrie 2000

de către inculpatul P.V.

Totodată, ora exactă a

ieșirii celor doi inculpați din România în data de 30 decembrie 2000

nu a putut fi stabilită întrucât la acea dată poliția de

frontieră nu ținea evidență computerizată. Așa

cum s-a arătat, s-a putut stabili doar că ambii inculpați au intrat

în România în 16 decembrie 2000 și au ieșit din România în 30

decembrie 2000 (în ceea ce-l privește pe inculpatul P.V., din unele adrese

rezultă că în anul 2000 nu figurează a fi ieșit din

România, pe 30 decembrie 2000, figurând însă o reintrare în România în

cursul anului 2001. Contradicțiile dintre aceste adrese se explică

prin faptul că provin de la instituții diferite și prin faptul

că în anul 2000 evidențele nu erau computerizate.

Ambii inculpați au solicitat

să fie la rândul lor supuși testului poligraf, dar la prezentarea

materialului de urmărire penală au arătat că nu doresc ca

acest test să fie efectuat la Inspectoratul de Poliție al Jud. Cluj. Acest refuz trebuie privit ca un refuz absolut de a fi efectuat testul, tocmai

pentru că oriunde ar fi efectuat, acest test ar putea dovedi încă o

dată nesinceritatea inculpaților.

Inculpații au mai arătat, cu

ocazia declarațiilor date în fața instanței investite cu

rejudecarea cauzei, că în seara zilei de 28 decembrie 2000 au plecat cu

trenul la București (și de acolo mai departe la Iași), fiind transportați cu taxiul la gară de către martorul F.I.L.,

care le-ar fi și cumpărat biletele de tren, susțineri care vin

în contradicție cu propriile lor declarații din faza de urmărire

penală și care sunt infirmate categoric de către martorul F.

care arată s-a întâlnit cu cei doi inculpați în noaptea de 29/30

decembrie 2000 când i-a transportat până la Bistrița, conform înțelegerii anterioare, primind drept plată pentru

această cursă o sumă de bani mult mai mare decât contravaloarea

transportului, iar inculpații plecând mai departe spre Iași cu un

taximetru marca Mercedes Cobra.

De altfel, se cuvine a fi menționat

faptul că întreaga strategie de apărare adoptată de

inculpați s-a bazat pe solicitarea a numeroase probe, unele dintre ele

apreciate ca utile și concludente, administrate de altfel, iar altele

propuse cu scopul vădit de a întârzia și îngreuna soluționarea

cauzei, fiind respinse motivat de către organul de urmărire

penală și instanța de judecată.

În apărare, inculpații au

speculat și anumite contradicții firești, dar neesențiale,

din declarațiile părții vătămate și ale

martorului F.I.L., însă cert este că, nici o probă de la dosar,

nici măcar cele care au fost administrate la solicitarea

inculpaților, nu le confirmă susținerile în apărare,

respectiv nevinovăția.

Concluzia firească, fără

dubiu, care se desprinde din ansamblul probatoriu de la dosar, este aceea

că cei doi inculpați se fac vinovați de comiterea faptelor

deduse judecății. În scopul comiterii faptelor, cei doi inculpați

au venit din Republica Moldova în data de 16 decembrie 2000 și au

părăsit România în data de 30 decembrie 2000. Plecarea lor în

Republica Moldova a fost, evident, precipitată și nu normală,

așa cum au susținut prin propunerea unor probe, care o dată administrate,

au dovedit contrariul.

De precizat că, în data de 25

decembrie 2004, deci tot în preajma unor sărbători de iarnă, cei

doi inculpați au venit din nou în România, probabil tot cu intenția

de a comite infracțiuni, dat fiind faptul că în mașina

condusă de inculpatul P.V. a fost găsit un întreg arsenal de scule

și dispozitive ce pot fi folosite la spargeri, respectiv la forțarea

unor încuietori și uși (f.249-262 d.u.p.).

În apel inculpații au solicitat

efectuarea unei expertize ADN a mucurilor de țigară găsite la

fața locului, audierea martorilor I.A., E.P., F.I. și S.I, audierea

părții vătămate și efectuarea unei adrese la Hotel Sport din Iași pentru a comunica registrul de cazare în original, probe care au

fost respinse pentru următoarele considerente:

În faza de urmărire penală s-a

întocmit o expertiză medico-legală a mucurilor de țigări

găsite în apropierea locului faptei, care atestă că resturile de

țigări au fost fumate de două persoane cu grupa sanguină A

și 0, neidentificându-i pe cei doi inculpați și fără

să facă precizarea că inculpații ar fi fumat

țigările respective, astfel că nu se impune întocmirea unui

raport de expertiză ADN asupra resturilor de țigări găsite

în apropierea locului faptei (f.40 d.u.p.).

Referitor la audierea martorilor U.A., E.P.,

F.I. și S.I. se rețin următoarele:

Din procesul verbal încheiat la data de

31 iulie 2007 de Poliția municipiului Iași rezultă că

numitul E.P. nu lucrează la Casa de schimb valutar N.E. SRL Iași

precizată de inculpați (f.214 dosar nr. 3524/2006 vol. II al

Curții de Apel Cluj).

Potrivit procesului verbal de executare

a mandatului de aducere întocmit de Poliția municipiului Iași la data

de 30 iulie 2004 numitul E.P. figurează cu domiciliul în Franța, sens

în care nu putea fi audiat (f. 216-217 dosar nr.3524/2006 vol. II al Curții

de Apel Cluj).

Din adresa întocmită la data de 28

martie 2005 de SC N.E. SRL Iași rezultă că inculpatul C.A.

figurează că a efectuat la data de 16 decembrie 2000 ora 16,32 un

schimb valutar de 100 mărci germane și că inculpatul P.V. nu

figurează cu nici un schimb valutar în data de 30 decembrie 2000 (f. 219

dosar nr. 3524/2006 vol. II al Curții de Apel Cluj).

Martorii F.I. și S.I. au fost

audiați în faza de urmărire penală și la instanța de

fond, menținându-și declarațiile pe tot parcursul procesului, iar

martorul F.I. a și fost confruntat cu ei doi inculpați ,

menținându-și aceeași poziție.

La data de 23 aprilie 2007 Hotel Sport

Iași comunică numele tuturor persoanelor care au fost cazate la acest

hotel în perioada 29-31 decembrie 2000 printre care nu se găsesc și

inculpații (f.114 dosar nr. 3524/2006 vol.II al Curții de Apel Cluj).

Prin adresa din 26 iunie 2007 Hotel

Sport Iași comunică originalul registrului de cazare pentru perioada

29 decembrie 2000- 31 decembrie 2000 însă nici în acest registru nu

figurează numele inculpaților (f.171 dosar nr. 3524/2006 vol. II al

Curții de Apel Cluj).

Hotel Sport Iași comunică

și diagrama de cazare din data de 30 decembrie 2000 unde iar nu

figurează numele inculpaților (f.207-209 , 216-220 dosar nr. 3524/2006

vol. II al Curții de Apel Cluj).

Audierea părții

vătămate în faza de judecată nu a fost posibilă, așa

cum rezultă din procesul verbal de executare a mandatului de aducere,

aceasta fiind plecată în Ungaria, iar mama părții vătămate

nu cunoaște adresa acesteia.

În

consecință, faptele reținute în sarcina inculpaților

există ca atare fiind săvârșite cu vinovăție de

aceștia și realizează elementele constitutive ale

infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav și

tâlhărie calificată prev. de art. 20, art. 174, art. 176 lit. d)

și art. 211 alin. (2) lit. b), c) și alin. (2)

1

lit. a), b)

C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen., în final cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen. astfel încât soluția de condamnare în temeiul art. 345 alin. (2) C.

proc. pen. adoptată de prima instanță / menținută în

apel este legală și temeinică (solicitarea inculpatului privind

greșita condamnare a acestora / schimbarea soluției amintite cu aceea

de achitare în temeiul art. 10 lit. c) raportat la art. 345 alin. (3) C. proc.

pen. fiind nejustificată).

3.4. Pedepsele

de bază de 12 ani și 6 luni închisoare și respectiv 10 ani

închisoare orientate către minimul legal special, prevăzut de lege

precum și pedepsele rezultante sporite la câte 17 ani și 6 luni

închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b)

C. pen. pe durata de 8 ani (pedepse complementare) aplicate fiecărui

inculpat în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. sunt

legale și temeinice aflându-se în concordanță - potrivit art. 72

C. pen. - cu pericolul social concret ridicat al infracțiunilor comise de

inculpați (agresiune armată în scop de jaf la o casă de schimb

valutar din altă țară) și celelalte date atestând

periculozitatea socială a inculpaților potrivit relațiilor

scrise aflate la dosar.

În

consecință recursurile inculpaților se vor respinge ca nefondate

în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Se va deduce

din pedeapsa aplicată inculpaților, durata reținerii și

arestării preventive de la 25 decembrie 2004 la 11 mai 2010.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații P.V. și C.A. împotriva deciziei

penale nr. 135/A din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpaților, durata reținerii și arestării

preventive de la 25 decembrie 2004 la 11 mai 2010.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumei de câte 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Onorariul pentru interpretul

de limbă rusă se va plăti din fondul Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 11 mai 2010.