ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1858/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1858/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Deliberând asupra recursului de
față, pe baza lucrărilor și materialului aflate din dosar
constată următoarele:
Tribunalul Cluj, secția
penală, prin sentința penală nr. 109/D din 27 februarie 2009
dată în dosar nr. 3205/117/2998 a soluționat în fond cauza
penală pronunțând condamnarea inculpaților:
P.V. și C.A. pentru
săvârșirea în participație în calitate de coautori a
infracțiunilor de:
- tentativă la omor deosebit de grav
prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 176 lit. d) C. pen. român
[„pentru a săvârși o tâlhărie”] la pedeapsa principală de
12 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata de 8 ani fiecare
și respectiv;
- tâlhărie calificată
prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2)
1
lit. a) și b) C. pen. român cu aplicarea art. 13 din același cod [„în
timpul nopții într-un loc public” / „două sau mai multe persoane
împreună” „de o persoană având asupra sa o armă”] la pedeapsa
principală de 10 ani închisoare fiecare, dispunându-se în final prin
contopire în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen.
să execute ca pedeapsă rezultantă pedeapsa principală mai
grea sporită cu 5 ani închisoare respectiv câte 17 ani și 6 luni
închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)
și b) C. pen. pe durata de 8 ani (pedeapsă complementară).
S-a făcut aplicarea art. 71 și art.
64 lit. a) și b) C. pen. conform art. 350 C. proc. pen. a fost menținută
arestarea preventivă în cauză a ambilor inculpați iar în baza
art. 88 C. pen. li s-a computat din pedepsele principale aplicate timpul
arestării preventive cu începere de la 25 decembrie 2004 la zi.
Pe latură civilă s-a constatat
că părțile vătămate K.I., SC P.E. SRL Cluj Napoca, SC O.
SA, sucursala Cluj, Clinica de NEurochirurgie Cluj-Napoca și Clinica de
Chirurgie Buco-Maxilo-Facială Cluj Napoca nu au formulat pretenții
civile în cauză și în consecință;
În temeiul art. 118 lit. e) C. pen. au
fost obligați fiecare inculpat către stat la plata sumei de 1.139,70 Euro
cu titlu de confiscare specială.
În baza art. 189, art. 190 și art. 191
C. proc. pen. au fost obligați fiecare inculpat către stat la plata
sumei de 1.350 lei – din care suma de câte 200 lei onorariu apărător
din oficiu, iar suma de câte 70 lei onorariu interpret avansat din fondul
Ministerului Justiției – cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Hotărând rezolvarea acțiunilor
penale prin condamnare în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C.
proc. pen. prima instanță a constatat că învinuirile referitor
la care a fost dispusă trimiterea în judecată în stare de arest
preventiv a inculpaților prin rechizitoriul nr. 1278/P/2000, din 8 aprilie
2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj respectiv:
a) în noaptea de 29/30 decembrie 2000 în jurul
orelor 4
30
coinculpații P.V. și C.A.
cetățeni ai Republicii Moldova – ultimul fiind înarmat cu un pistol
cu glonț – s-au deplasat la casa de schimb valutar SC P.E. din
Cluj-Napoca, unde coinculpatul C.A. a executat două focuri de armă în
capul casierei de serviciu, partea vătămată K. (fostă G.)I.,
care a căzut la pământ după care;
b) coinculpatul P.V. a pătruns în
interiorul casei de schimb valutar prin geamul prin care se făcea servirea
clienților în timpul nopții – timp în care celălalt coinculpat
asigura paza – și a sustras din seiful care avea cheile în broască,
totală de 11.186,88 Euro; exista ca atare și realizează
elementele constitutive ale infracțiunilor concurente de tentativă la
omor deosebit de grav și tâlhărie calificată prevăzute de
art. 20 rap. la art. 174, art. 176 lit. d) C. pen. și art. 211 alin. (2) lit.
b) și c) și alin. (2)
1
lit. a) și b) C. pen. cu
aplicarea art. 13 din același cod în final cu aplicarea și a
dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., ce au fost comise de inculpați
în participație, în calitate de coautori în următoarele
împrejurări de fapt:
În seara zilei de 29 decembrie 2000 în
jurul orelor 20
00
partea vătămată K.(fostă G.)I.
a intrat de serviciu la punctul de schimb valutar din Cluj-Napoca,
aparținând SC P.E. SRL Cluj.
Punctul de schimb valutar era deschis
non-stop, partea vătămată urmând să-și
desfășoare activitatea și pe timpul nopții.
Așa după cum a rezultat din
declarația părții vătămate și procesul-verbal de
cercetare la fața locului, pe timpul nopții accesul clienților
nu era permis în interiorul casei de schimb valutar, servirea făcându-se
printr-un geam al ușii de acces. Această ușă de acces din
lemn și prevăzută cu o încuietoare în broască, era
închisă pe timp de noapte și protejată de un grilaj metalic
și o bară metalică închisă cu lacăt.
În intervalul orar cuprins între 4,30 -
4,45 din dimineața zilei de 30 decembrie 2000, la geamul casei de schimb
valutar s-a prezentat inculpatul C.A., înmânând părții
vătămate o bancnotă de 50 dolari americani și solicitând
să-i fie schimbată suma de 30 dolari americani în lei. Inculpatul nu
a prezentat nici un act de identitate, dar a declarat că se numește B.V.
Partea vătămată a
arătat că și-a dat seama că aceasta nu este identitatea
reală a inculpatului, mai ales că acesta vorbea în limba română
cu un pronunțat accent basarabean, accent pe care partea vătămată
arată că-l cunoaște foarte bine.
Partea vătămată s-a
deplasat la seif, a luat banii necesari efectuării schimbului și a
întocmit chitanța de schimb pe numele B.V. / în momentul în care a trecut
de ghișeul interior al casei de schimb valutar având în mână banii
și chitanța, partea vătămată l-a văzut pe
inculpatul C.A. cu un pistol în mână / imediat inculpatul a și
executat două focuri de armă asupra părții
vătămate, nimerind-o în ambele cazuri în zona capului.
Partea vătămată a declarat
că a căzut la pământ, prefăcându-se moartă, dar nu
și-a pierdut nici un moment cunoștința / a auzit în continuare
cum cineva lovește cu piciorul în ușa de lemn a casei de schimb
valutar, ușă care însă nu s-a deschis / o a doua persoană,
identificată ulterior ca fiind inculpatul P.V., a pătruns însă
în interiorul casei de schimb valutar prin geamul prin care se făcea
servirea în timpul nopții, potrivit susținerilor părții
vătămate / această persoană s-a dus la seif, care avea
cheile în el, partea vătămată auzind că foșnește
o pungă / partea vătămată s-a prefăcut în continuare
că este moartă, sesizând că persoana care a intrat în casa de
schimb valutar s-a aplecat asupra ei, întrebând pe cineva de afară
dacă să o mai împuște o dată, zicând însă că
crede că partea vătămată este moartă.
Aceasta este declarația
inițială a părții vătămate, dată în chiar
ziua comiterii faptei, în timp ce partea vătămată era în spital
(f.65-67 d.u.p.). Partea vătămată a dat ulterior și alte
declarații și a făcut unele precizări cu ocazia unei
prezentări pentru recunoaștere din albumul foto a inculpaților,
nuanțându-și declarația inițială. Acest lucru este pe
deplin explicabil având în vedere faptul că, evident, prima
declarație a fost dată când victima era încă în stare de
șoc, pe parcurs aceasta amintindu-și și alte amănunte,
rememorând în mod firesc o faptă atât de gravă comisă asupra sa
(f.68-69 și 71-72 d.u.p.).
Cert este că partea
vătămată a prezentat la internare diagnosticul "T.C.C.
Plagă împușcată a pavilionului urechii drepte. Corp străin
epicranian în fosa temporală dreaptă. Fractură cominutivă
paramedian stâng a ramurii orizontale a mandibulei. Agresiune prin
împușcare".
S-a practicat o intervenție
chirurgicală, fiind extras corpul străin, în speță un
glonț din fosa temporală dreaptă.
Un alt glonț nu a rămas în
corpul victimei, fiind găsit la fața locului, dar a
străbătut capul acesteia urmând însă o traiectorie ce nu a atins
organe vitale.
Din raportul de expertiză
medico-legală efectuată în cauză a rezultat că victima a
suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin acțiunea unor
proiectile monobloc care au avut forță cinetică crescută în
momentul impactului, împușcare cu glonț/ aceste leziuni au necesitat
pentru vindecare peste 60 zile de îngrijiri medicale, datând din 30 decembrie 2000
și au pus în primejdie viața victimei (f.92 d.u.p.).
În acest raport de expertiză
medico-legală este consemnat că, la Clinica de Neurochirurgie Cluj-Napoca, unde a fost inițial internată, victima era
conștientă și orientată temporo-spațial, dar cu deficit
de vorbire.
Partea vătămată K.I. a mai
declarat că persoana care a intrat în casa de schimb valutar a ieșit
tot pe geamul pe care intrase, îndreptându-se spre B-dul Eroilor / partea
vătămată a apăsat cele două butoane de alarmă
și văzând că nu vine nimeni a sunat și la telefon la Agenția de pază "T.S." cu care SC P.E. SRL avea contract.
Apelul a fost preluat de martorul R.N.,
dispecer de serviciu în acea noapte, care i-a alertat pe agenții din
teren, respectiv pe martorii B.A. și B.P. Aceștia au ajuns în circa
2-3 minute la fața locului, constatând că victima este
conștientă, dar plină de sânge, sângele fiind prezent și pe
podeaua casei de schimb valutar. Au fost anunțate salvarea și
organele de poliție (f.1, 57-61 și 63-64 d.u.p.).
În baza probelor de la filele mai sus
menționate s-a putut stabili că apelul părții
vătămate a avut loc în intervalul orar 4,31 - 4,45, dispecerul
Poliției mun. Cluj-Napoca, fiind sesizat telefonic de către martorul R.R.
la ora 4,50. Aceste intervale orare rezultă din declarațiile
martorilor și nu din anumite scripte sau registre ale agenției de
securitate sau poliției, declarațiile martorilor coroborându-se cu
declarațiile părții vătămate.
Reprezentanții SC P.E. SRL
chemați la fața locului au constatat, în prezența organelor de
urmărire penală, că seiful casei de schimb valutar este gol
și au stabilit în baza actelor contabile că au fost sustrase
următoarele sume de bani : 156.303.433 lei; 1982 dolari americani; 4550 mărci
germane; 190 lire sterline; 100 franci elvețieni; 3.481.000 lire Italia,
2100 franci francezi; 200 guldeni Olanda; 180 dolari Canada; 4770 schilling
Austria și 4100 franci belgieni. La data respectivă moneda Europeană
unică nu intrase pe piață, dar conform părții civile
suma totală sustrasă ar reprezenta 11.186,88 Euro la cursul de schimb
de 27.505 lei. Oricum SC P.E. SRL a fost despăgubiră de societatea de
asigurări O. SA cu suma de 245.000.000 lei, rămânând de recuperat
suma de 2.279, 41 Euro (f.96 d.u.p.).
Abia în anul 2002, inculpații au
fost identificați ca autori ai faptelor de către partea
vătămată K.I., iar prinderea și reținerea lor s-a
realizat la 25 decembrie 2004, pornindu-se de la declarația martorului F.I.L.,
care a arătat că știe ceva despre această faptă,
intens mediatizată la vremea respectivă.
Astfel, la data de 06 martie 2002, în
timp ce se afla în arestul I.P.J. Cluj (fiind arestat preventiv pentru
săvârșirea infracțiunii de furt calificat) martorul F.I.L. a
declarat că în cursul anilor 1994-1995 a cunoscut, prin intermediul unui cetățean moldovean pe nume C.S., pe alți doi cetățeni
moldoveni, pe nume A.K. și „V.”. Martorul nu i-a cunoscut sub alte nume,
dar i-a transportat cu taxi-ul și i-a găzduit, iar în anul 1998 a fost acasă la Chișinău, în Republica Moldova, la numitul „V.”.
Astfel, martorul F.I.L. a arătat
că, în data de 20 sau 21 decembrie 2000, a fost dirijat de la dispeceratul firmei de taxi "P.R." să se deplaseze la restaurantul "M."
din Cluj-Napoca. Aici i-a întâlnit pe „V.” și „A.” care l-au rugat
să-i ducă cu mașina până la Iași de revelion. A rămas stabilit ca cei doi să-l contacteze pe martor în ziua când vor dori să
plece.
În noaptea de 29/30 decembrie 2000, în
jurul orelor 1,00, martorul a fost dirijat din nou prin dispecerat să se
deplaseze la benzinăria "Shell" din Cluj-Napoca. Aici era
așteptat de cei doi care i-au spus că în acea noapte, în jurul orelor
3,00, vor să plece la Iași și de acolo în Republica Moldova
și că îl roagă să-i aștepte cu taxiul în spatele
Liceului "Brassay" la intersecția cu străduța de
lângă magazinul "Sora".
Martorul F.I.L. declară că
așa a și făcut, inițial apărând „V.” pentru a se
asigura dacă el este acolo și rugându-l să aștepte pentru
că în scurt timp vor veni amândoi. „V.” a plecat apoi și după
circa o oră, timp în care martorul a rămas în mașină, a
apărut „A.”, cu o geantă în mână, urcându-se pe bancheta din
spate. La circa un minut a apărut și „V.” care a urcat în
față pe locul din dreapta, martorul pornind spre municipiul
Bistrița. La ieșirea din Cluj-Napoca, cei doi și-au dat jos puloverele
cu care erau îmbrăcați și le-au băgat într-o pungă,
îmbrăcându-se cu alte haine. În Gherla, la podul de pe Someș, „V.”
i-a cerut martorului să oprească, a coborât și a aruncat plasa
cu puloverele în Someș.
În municipiul Gherla, martorul a declarat
că a fost oprit de un filtru al poliției, filtru din care făcea
parte agentul S.I.L. cu care se cunoștea de mai mult timp. Acesta nu a
controlat mașina și i-a dat drumul să plece mai departe.
Martorul S. a negat ulterior acest lucru (f.234 d.u.p.), fiind cert însă
că în noaptea comiterii faptei toate unitățile de poliție
au fost alertate, inclusiv Poliția municipiului Gherla, iar el era de
serviciu în noaptea respectivă, ieșind din schimb doar la ora 5.00.
În nota telefonică de la f.227 d.u.p. este consemnat faptul că
autorii faptei sunt înarmați și vorbesc cu accent moldovenesc, iar
martorul F. arată că agentul S. i-a spus că filtrul este
organizat din cauza unui jaf armat care a avut loc în Cluj-Napoca.
Nesinceritatea martorului S. este evidentă și justificată de
faptul că se teme de posibilele consecințe ale faptului că, la
scurt timp după comiterea faptei, îndeplinindu-și superficial
atribuțiile de serviciu, a permis autorilor jafului armat să scape.
Martorul F. a declarat că, în
continuare, s-a îndreptat spre Dej și undeva înainte de această
localitate, „V.” a scos de sub scaunul pe care stătea în mașină
un sac de pânză din care a luat un pistol cu amortizor, i-a cerut să
oprească mașina și l-a aruncat printre boscheți. Apoi
și-au continuat drumul spre Bistrița, unde cei doi i-au spus că
vor merge cu trenul la Iași, dar negăsind o legătură
potrivită au plecat mai departe cu un taxi al unei firme din Bistrița
(respectiv cu o mașină marca Mercedes Cobra), martorul întorcându-se
la Cluj.
De precizat că această
primă declarație a martorului (f.99-101 d.u.p.) este dată
într-un moment în care acesta nici măcar nu cunoștea identitatea
reală a celor doi inculpați.
Ulterior, martorul și-a adus aminte
că în anul 2001, în timp ce se afla cu cei doi, „V.” și „A.”, pe o stradă
din Cluj-Napoca, au fost legitimați de organele de poliție și „A.”
a fost sancționat contravențional. S-a căutat în arhivele
Inspectoratului de Poliție al Județului Cluj și s-a găsit
raportul subofițerului în care este consemnată legitimarea celor
trei, cu toate datele de identitate, precum și procesul-verbal de
contravenție (f.140-142 d.u.p.).
Așa s-a ajuns la identificarea
celor doi inculpați, după care s-au obținut din Republica
Moldova fotografiile lor și o casetă video pe care apar cei doi, iar
în baza acestor fotografii, martorul F.I.L. i-a indicat ca autori ai faptei
(f.101, 120-128 d.u.p.).
De asemenea, planșa foto și
caseta audio au fost prezentate părții vătămate K.I.,
aceasta recunoscându-l pe C.A. ca fiind cel care a împușcat-o. Partea
vătămată a mai precizat că vocea inculpatului P.V., ce se
aude pe casetă, seamănă cu vocea persoanei care a purtat un
dialog cu inculpatul C.A. (f.71-83 d.u.p.).
În baza acestor probe, la data de 22
august 2002, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a pus în mișcare
acțiunea penală față de cei doi inculpați și a
emis în lipsă mandatele de arestare preventivă pe o durată de 30
de zile, pe numele lor (f.158-163 d.u.p.).
Din comunicările Inspectoratului
General al Poliției de Frontieră și ale Ministerului
Administrației și Internelor - Autoritatea Pentru Străini -
Biroul Pentru Străini Cluj, precum și din pașapoartele celor doi
inculpați a rezultat că cei doi nu au mai intrat în tară de la
data emiterii mandatelor de arestare și până la data de 25 decembrie 2004.
La 25 decembrie 2004, cei doi au intrat
în țară, prin vama Siret, ocazie cu care s-a constatat că pe
numele lor sunt emise mandate de arestare și s-a procedat la
reținerea și predarea lor Inspectoratului de Poliție al Jud.
Cluj. În aceeași zi, s-au emis ordonanțe de reținere împotriva
lor pentru 24 de ore, iar apoi Tribunalul Cluj a dispus arestarea
preventivă pentru 29 de zile.
Inculpații P.V. și C.A.,
audiați în cursul urmăririi penale și în faza de judecată,
au negat în mod constant comiterea faptelor, însă declarațiilor lor
sunt contradictorii, fapt care atestă nesinceritatea lor.
Astfel, cu ocazia reținerii sale,
la data de 25 decembrie 2004, inculpatul P.V. a acceptat să dea
declarație, recunoscând că îl cunoaște pe martorul F.I.L.,
că în luna decembrie a anului 2000 s-a aflat în Cluj-Napoca, unde a stat
până în data de 30 sau 31 decembrie, împreună cu coinculpatul C.A.
și că martorul i-a transportat pe amândoi cu taxiul până în Dej
sau Bistrița, iar de acolo au plecat mai departe cu un taxi până la Iași (f.178 d.u.p.). La data de 26 decembrie 2004, cu ocazia soluționării
propunerii de arestare preventivă, inculpatul P. a precizat că în
luna decembrie 2000 el și inculpatul C. s-au deplasat la București pentru a vinde telefoanele mobile cumpărate de la Cluj (cu astfel de afaceri ocupându-se în perioada respectivă), după care au
revenit la Cluj unde urma să se întâlnească cu un băiat din
Timișoara, care nu a venit însă la întâlnire, astfel că au
plecat cu un taxi la Iași, cazându-se la Hotelul Sport (f.181 d.u.p.).
Inculpatul C.A. a refuzat să dea
declarații în fața organului de urmărire penală, dând o
singură o singură declarație în fața Tribunalului Cluj, cu
ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, ocazie cu
care a arătat și el că în luna decembrie 2000 s-a aflat în
România, împreună cu inculpatul P., au cumpărat telefoane mobile de la Cluj pe le-au vândut la Iași, iar în noaptea de 29 spre 30 decembrie 2000 s-au cazat la Hotel Sport din Iași, după care în data de 30 decembrie 2000, seara, au plecat spre
Republica Moldova (f.196-197 d.u.p.).
În faza de cercetare
judecătorească, cei doi inculpați au refuzat să dea
declarații în legătură cu învinuirile ce li se aduc, uzând de
dreptul la tăcere (f.136-137 și 141-142 dosar nr. 2967/2005 al
Tribunalului Cluj).
Fiind audiați cu ocazia
rejudecării, cei doi inculpați au declarat că la data de 17
decembrie 2000 au venit în Cluj-Napoca pentru a cumpăra telefoane mobile
și a le revinde în Republica Moldova, aceasta fiind afacerea cu care se
ocupau în perioada respectivă. L-au căutat pe martorul F.I.L., pe
care-l știau dinainte și care avea să-i restituie inculpatului P.
o sumă de 800 dolari SUA, înțelegându-se asupra modalității
de restituire a sumei de bani. S-au deplasat ulterior în localitatea Jimbolia,
la granița cu Serbia, unde urma să se întâlnească cu un
cetățean sârb, de la care să cumpere telefoane mobile. La data
de 23 decembrie 2000 s-au întors în Cluj-Napoca, așteptând câteva zile
aici pentru ca martorul F.I.L. să facă rost de bani și
să-și plătească datoria, după care, în seara zilei de
27 sau 28 decembrie 2000, au plecat cu trenul la București, martorul F.I.L. fiind cel care i-a condus la gară și le-a
cumpărat bilete de tren. Au ajuns la București în dimineața zilei de 29 decembrie 2000, unde s-au întâlnit cu un alt cetățean moldovean pe
nume „V.” de la care și-au recuperat o datorie în legătură cu o
marfă (șampanie) vândută în București, după care, în
seara aceleiași zile, au plecat spre Iași cu o mașină de
ocazie condusă de un cetățean moldovean pe nume „S.”, ajungând
aici în jurul orelor 5,00-6,00 dimineața. S-au cazat la Hotelul Sport din Iași, întrucât intenționau să doarmă câteva ore înainte
de a pleca mai departe spre Republica Moldova, iar spre seară, în data de
30 decembrie 2000, au plecat cu un taximetru până la Chișinău (f. 98-102 dosar nr. 3205/1117/2008 al Tribunalului Cluj).
Faptele reținute mai sus se
probează prin : procesul-verbal de consemnare a denunțului oral (f.1
d.u.p.), procesul-verbal de cercetare la fața locului și
planșele foto-anexe (f.2-36 d.u.p.), raportul de expertiză
medico-legală întocmit de I.M.L. Cluj-Napoca (f.92 d.u.p.), raportul de
expertiză balistică și suplimentul la acest raport (f.47-56
d.u.p.), declarațiile părții vătămate K.I. (f.65-69 d.u.p.),
procesele-verbale de recunoaștere ale inculpaților după
planșa foto (f.71-83 și 119-128 d.u.p.), procesul-verbal de
recunoaștere din grup (f.87-91 d.u.p.), declarațiile martorilor F.I.L.,
O.I.F., S.I.L., C.M.M., R.R.N., B.P. și B.A. (f.57-64, 99-103, 106-111
și 143-152 d.u.p., f.165-166, 191-192 și 236 dosar nr. 2967/2005 al
Tribunalului Cluj, f.78-79, 139-140 și 185-186 dosar nr. 3524/33/2006 al
Curții de Apel Cluj, f.213-215 dosar nr. 3205/117/2008 al Tribunalului
Cluj), procesele-verbale de confruntare (f.129-138 și 153-154 d.u.p.),
raportul de expertiză criminalistică – poligraf al martorului F.I.L.
(f.114-118 d.u.p.), rapoartele de expertiză medico-legale psihiatrice ale
inculpaților (f.192-193 și 209-210 d.u.p.), procesele-verbale și
adresele cuprinzând activitățile desfășurate pentru
verificarea apărărilor inculpaților (f.215-236 d.u.p., f.155,
205-209 și 215-221 dosar nr. 2967/2005 al Tribunalului Cluj, f.114 și
171 dosar nr. 3524/33/2006 al Curții de Apel Cluj), coroborate cu
declarațiile date de inculpați (f.178, 181-183 și 196-197
d.u.p., f.98-102 dosar nr. 3205/117/2008 al Tribunalului Cluj).
În drept, faptele inculpaților P.V.
și C.A. care, în noaptea de 29/30 decembrie 2000, în jurul orelor 4,30,
s-au deplasat la casa de schimb valutar aparținând SC P.E. SRL Cluj, unde
inculpatul C.A. a tras două focuri de armă asupra părții
vătămate K.I., casieră la casa de schimb valutar, cauzându-i
leziuni care au necesitat peste 60 de zile de îngrijiri medicale și care
i-au pus viața în primejdie, după care inculpatul P.V. a pătruns
în interior și a sustras din seif diferite sume de bani în lei și în
valută, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă
la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 176 lit.
d) C. pen. și de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (2) lit. b)
și c), alin. (2)/1 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.,
infracțiuni aflate în concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen.
În legătură cu încadrarea
juridică a faptelor comise de către cei doi inculpați este de
menționat faptul că amândoi sunt coautori ai acestor
infracțiuni, chiar dacă unul dintre ei a executat focurile de
armă iar celălalt a sustras banii din seif, deplina lor cooperare
obiectivă și subiectivă la săvârșirea celor două
fapte rezultând din ansamblul probelor administrate în cauză.
Intenția inculpaților de a
suprima viața victimei rezultă fără dubiu din modul și
mijloacele de comitere a faptei, din urmările produse (împușcarea
victimei în cap, cu o armă de foc, cu consecința punerii în primejdie
a vieții acesteia), dar și din atitudinea celor doi inculpați
după executarea focurilor de armă, relevată de dialogul dintre
ei auzit și redat ulterior de partea vătămată.
Aplicarea art. 13 C. pen. în ceea ce
privește infracțiunea de tâlhărie se impune datorită
modificărilor aduse art. 211 C. pen. prin Legea nr. 169/2002,
modificări care privesc pedeapsa prevăzută de lege în cazul
formelor agravate ale infracțiunii (în speță,
săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane împreună
și de către o persoană având asupra sa o armă).
La individualizarea pedepselor care au
fost aplicate inculpaților, instanța a luat în considerare gradul de
pericol social deosebit de ridicat al infracțiunilor săvârșite
(îndreptate, în mod premeditat, atât împotriva vieții, cât și
împotriva patrimoniului persoanei), atitudinea nesinceră și
obstrucționistă avută de inculpați pe parcursul întregului
proces penal (concretizată în exercitarea abuzivă a unor drepturi
procesuale, respectiv formularea repetată a unor cereri de recuzare
și excepții de neconstituționalitate, toate respinse ca
neîntemeiate), precum și faptul că inculpații nu posedă
antecedente penale.
În cauză au declarat în termen
apeluri coinculpații P.V. și C.A. criticând hotărârea de
condamnare în primă instanță ca fiind greșită – cu
solicitarea de schimbare a soluției respective cu aceea de achitare în
temeiul art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. – pe
considerentele că nu există probe în acuzare suficiente și
necesare care să stabilească în mod indubitabil vinovăția
penală a acestora sub aspectul învinuirilor deduse judecății
prin rechizitoriu [în care sens cei doi inculpați au susținut în
apărare că: în noaptea jafului se aflau în drum spre Republica
Moldova circulând pe relația București-Iași / fiind plecați
din orașul Cluj de la data de 28 decembrie 2000 / la locul faptei nu au
fost descoperite și prelevate urme papilare ori de
încălțăminte aparținând inculpaților / nu au fost
găsite arma jafului și nici sumele de bani sustrase din casa de
schimb valutar / există contradicții, ce nu au fost înlăturate
în cursul cercetării judecătorești între declarațiile
părții vătămate și ale martorului F.I.L. cu privire la
culoarea armei și descrierea obiectelor de îmbrăcăminte pretins
purtate de coinculpați în noaptea jafului de 29/30 decembrie 2000].
Curtea de Apel Cluj, secția
penală și de minori, prin decizia penală nr. 135/A/2009 din 17
decembrie 2009 a respins ca nefondate recursurile inculpaților menținând
soluția de condamnare în temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. și
celelalte rezolvări juridice adoptate la judecata în primă
instanță fiind confirmarea în totalitate a argumentelor probatorii/
justificative din hotărârea atacată.
În baza art. 383, art. 300
2
și art. 160
b
alin. (1) și (3) C. proc. pen. a fost
menținută arestarea preventivă în cauză a inculpaților
fiind computate două pedepse aplicate perioadele executate în modalitatea
anterior arătată în continuare la zi.
Împotriva deciziei amintite au
declarat în termen recursuri coinculpații P.V. și C.A. reiterându-se
criticile de nelegalitate și netemeinicie din apel circumscrise cazurilor
de casare prevăzute de art. 385
9
pct. 10 și 18 C. proc.
pen. [suplimentar, cu ocazia dezbaterilor în recurs prin apărător
ales au fost invocate și cazurile de casare prevăzute de art. 385
9
pct. 8 – cu motivarea că expertiza psihiatrică obligatorie în
cauză a fost efectuată cu încălcarea dispozițiilor art. 117
alin. (2) C. proc. pen. și respectiv art. 385
9
pct. 14 C. proc.
pen., în subsidiar, pentru reducerea pedepselor aplicate ca fiind excesive în
raport cu criteriile de individualizare din art. 72 și urm. C. pen.].
Înalta Curte verificând decizia
atacată pe baza lucrărilor materialului din dosarul cauzei în raport
cu motivele de casare invocate de inculpați cât și din oficiu –
potrivit art. 385
6
alin. (2) rap. la art. 385
9
alin. (3) C.
proc. pen. – constată următoarele:
3.1. Expertizele medico-legale
psihiatrice obligatorii efectuate în cursul urmăririi penale după
reținerea/arestarea preventivă a acestora, cu respectarea
dispozițiilor art. 117 alin. (2) C. proc. pen. – contrar susținerilor
inculpaților au concluzionat că inculpatul P.V. are păstrat
discernământul în general și pentru faptele comise examenul
psihologic punând în evidență tendințe impulsive și instabilitate
psihică fără a fi influențată concluzia amintită
(aceleași constatări au generat fiind făcute și pentru
coinculpatul C.A.).
3.2. Referitor la cererile de probe în
apărare formulate de inculpați susținerile acestora privind
neefectuarea / respingerea nejustificată a unor asemenea solicitări
făcute la cercetarea judecătorească în fond și apel sunt
nefondate, astfel cum se va arăta ulterior în cadrul sarcinii de
verificare a legalității și temeiniciei învinuirilor
corespunzător cazului de casare prev. de art. 385
9
pct. 18 C.
proc. pen.
3.3. Situația de fapt
reținută de prima instanță, confirmată în apel este în
deplină concordanță cu probele în acuzare administrate în
condiții legale pe parcursul procesului penal ce atestă în mod
indubitabil – contrar susținerilor acestora – că în noaptea de 29/30
decembrie 2000 în jurul orelor 4,30 s-au deplasat la casa de schimb valutar
aparținând SC P.E. SRL Cluj unde inculpatul C.A. a tras două focuri
de armă asupra părții vătămate K.I. casieră la
casa de schimb valutar, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare
un număr de peste 60 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus
viața în primejdie, după care inculpatul P.V. a pătruns în
interior și a sustras din seif diferite sume de bani în lei și în
valută.
Corect au fost încadrate în drept
faptele comise de inculpați întrucât acestea realizează elementele
constitutive ale infracțiunilor de tentativă la omor deosebit de grav
prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 și art. 176 lit. d) C. pen.
și tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) , alin.
(2)
1
lit. a) și b) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. iar
pedepsele aplicate acestora au fost stabilite în limitele prevăzute de
lege pentru faptele reținute în sarcina inculpaților.
Solicitările inculpaților de a
fi achitați pe motiv că nu aceștia au comis faptele pentru care
au fost condamnați sunt neîntemeiate iar declarațiile date de
aceștia în faza de urmărire penală și la instanța de
fond, precum și în rejudecarea cauzei - de fiecare dată au prezentat o
altă variantă - fiind infirmate de celelalte probe administrate în
cauză respectiv declarațiile părții vătămate K.I.
care se coroborează cu declarațiile martorilor F.I.L., B.A., R.R.N.
și B.P., precum și, parțial, cu declarațiile martorilor O.I.F.
și C.M.M.
Astfel, partea vătămată K.I.,
în declarațiile date în cursul urmăririi penale - în faza de
judecată, din motive obiective, aceasta neputând fi audiată – a
descris cu lux de amănunte, modul în care s-au comis faptele, împrejurarea
că inculpații vorbeau cu accent moldovenesc / basarabean, că
discuțiile s-au purtat între ei în limba română, descriindu-l din
punct de vedere fizic pe inculpatul C.A. care a tras cu pistolul asupra sa, efectuând
și o descriere a armei.
Ulterior, partea vătămată
l-a recunoscut pe inculpatul C.A. după planșa foto, de pe caseta
video care i-a fost prezentată de organele de urmărire penală,
precum și dintr-un grup de persoane, ca fiind cel care a împușcat-o
la data de 30 decembrie 2000.
Referitor la recunoașterea din
grup, inculpatul C.A. a încercat să inducă ideea că organul de
urmărire penală l-a prezentat anterior, în mod fraudulos
părții vătămate. El a susținut că a fost scos din
arest singur, înaintea efectuării recunoașterii din grup în
prezența apărătorilor, dus într-o cameră de la Poliția mun. Cluj-Napoca, cameră prevăzută cu un geam, pe care a
văzut în încăperea alăturată mai multe persoane.
Într-adevăr, la data de 1 februarie 2005, s-a efectuat recunoașterea
din grup între orele 15,20 și 15.45. Anterior acestei
activități, partea vătămată K.I. a fost audiată
la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, în prezența
apărătorului inculpaților și a apărătorului ei,
între orele 11,30 și 12,30. Pentru a se câștiga timp, s-a telefonat la Inspectoratul de Poliție al Jud. Cluj pentru ca inculpatul C.A. să fie scos din
arest pentru efectuarea recunoașterii. Ulterior, apărătorii au
arătat că nu pot să participe la recunoaștere decât în
jurul orelor 15,00, motiv pentru care inculpatul C. a fost reintrodus în arest,
fiind scos din nou pentru recunoaștere din grup. Așa după cum
rezultă din registrul arestului Inspectoratului de Poliție al Jud.
Cluj, prima dată inculpatul a fost scos din arest între orele 11,50 și
12,25, oră la care așa cum s-a arătat, partea
vătămată K.I. se afla la sediul parchetului. Inculpatul C. a
susținut însă că el a fost scos prima dată din arest la ora
13,00 și a așteptat circa 15-20 minute în camera 33 de la Poliția municipiului Cluj-Napoca, împrejurare de fapt în apărare
înlăturată de instanța pe baza constatărilor din
înscrisurile oficiale amintite.
Martorul F.I.L. și-a menținut
pe tot parcursul procesului penal declarațiile în care îi indică pe
cei doi inculpați ca fiind autorii faptelor deduse judecății.
În cauză au fost efectuate și
confruntări între martorul F.I.L. și cei doi inculpați, în
cursul cărora martorul și-a menținut declarațiile date prin
care a arătat că la data de 30 decembrie 2000 i-a transportat pe
inculpați la Bistrița.
Veracitatea relatărilor martorului F.I.L.
a fost confirmată și de testul poligraf la care a fost supus, test ce
relevă că la întrebările relevante ce i-au fost adresate, acesta
a fost pe deplin sincer.
În plus, veracitatea mărturiei
amintite este confirmată și prin declarațiile martorilor O.I.F.
și C.M.M.. Primul dintre ei șofer de taxi în Cluj-Napoca a
arătat că la rugămintea lui F. i-a transportat o dată pe
inculpați la Iași. Al doilea martor, precizează în
declarația dată în fața instanței de judecată – fila 192
dosar nr. 2967/2005 al Tribunalului Cluj - că, într-o dimineață
din cursul anului 2000 sau 2001, în jurul orei 7,00, fără să poată
preciza cu exactitate data, amintindu-și doar că afară era rece,
a fost sunat de către dispecerul firmei de taxi la care lucra, care i-a
spus că i se solicită o cursă de taxi până la Iași, cu o mașină bună, martorul, care avea o mașină marca
Mercedes Cobra, fiind de acord să efectueze această cursă
și prezentându-se la dispecerat. Aici a constatat că este vorba de
martorul F., pe care-l știa dinainte, însoțit de doi
cetățeni moldoveni, dintre unul era inculpatul P., pe care i-a
transportat până în fața gării din Iași, martorul F.
întorcându-se la Cluj cu taxiul cu care venise.
Relatările parțial diferite
ale martorilor sunt explicabile prin intervalul mare de timp ce a trecut de la
data efectuării curselor și până la data audierii martorilor. Pe
de altă parte, martorii O. și C. nu i-au cunoscut îndeaproape pe cei
doi inculpați, i-au văzut doar de câteva ori și în îndeplinirea
profesiei lor, în cursul căreia văd foarte multe persoane și
efectuează foarte multe curse, fiind greu de precizat perioade exacte de
timp. Prin opoziție cu acești martori, F. a avut relații mai
apropiate cu cei doi inculpați și a fost indirect și
fără voia lui legat de fapta gravă comisă de aceștia,
astfel că este normal să fi reținut mult mai multe
amănunte.
În plus, mai trebuie menționat
faptul că, din expertiza balistică depusă la dosarul de
urmărire penală (f.52) rezultă că inculpații au tras
cu un pistol semiautomat de proveniență rusească, descriere ce
se potrivește perfect cu cea realizată de martorul F.I.L.
În sprijinul învinuirilor este și
declarația martorului B.A. care a arătat că imediat după
agresiune, victima i-a comunicat că a fost împușcată de
niște cetățeni moldoveni sau basarabeni, după accentul lor.
În legătură cu modul de pătrundere al agresorilor în casa de
schimb valutar, martorul arată că, „probabil geamul a fost spart
pentru a se pătrunde. Spărgându-se geamul, ușa putea să fie
deschisă din interior, prin pătrunderea mâinii prin geamul spart”.
Datorită stării de șoc în care se afla victima, supoziția
ei că agresorii au intrat pe geam, nu este de esență, pentru
că așa cum arată la unison martorii B., R. și B.Z., este
evident că inculpații după spargerea geamului au deschis
ușa din interior pătrunzând astfel în incinta unității.
Martorul R.R.N. arată că
victima vorbea coerent, a arătat că a fost împușcată,
însă nu cunoaște detalii despre modul de derulare al agresiunii.
Martorul B.P. arată că victima
i-a comunicat nemijlocit că a fost împușcată de doi
băieți basarabeni sau moldoveni, după accentul pe care îl aveau,
precizând că victima vorbea coerent. Precizează că victima i-a comunicat
că agresorii au intrat în casa de schimb valutar și au luat banii din
seif, fără a preciza o sumă exactă în sensul dacă i-au
luat toți sau numai o parte.
Prin urmare, susținerea
inculpaților în sensul că victima datorită stării de
șoc în care se afla nu putea să observe modul de pătrundere al
acestora în unitate, dacă s-a umblat la seif sau nu, și ce anume s-a
sustras din acesta, este combătută prin declarațiile martorilor
B. și B.Z. care arată că victima era conștientă,
vorbea coerent după agresiune, i-a descris pe agresori, precizând și
împrejurarea că sunt moldoveni sau basarabeni.
Starea fiziologică a victimei este
descrisă și reținută ca atare și prin raportul de
expertiză medico-legală care atestă că aceasta era
orientată temporo-spațial și deși avea un deficit de
vorbire, era conștientă.
De asemenea, este dovedit fără
echivoc prin depozițiile martorilor de mai sus că prin acel
gemuleț al casei de schimb care a fost forțat și spart, s-a
ajuns la deschiderea ușii unității din interior și în acest
mod s-a realizat pătrunderea infractorilor.
Probele în apărare solicitate de
inculpați – încuviințate de instanță și administrate
ulterior la cercetarea judecătorească în condițiile art. 288-291
C. proc. pen. cu respectarea garanțiilor privind dreptul la apărare
prevăzute de art. 6 și art. 171 C. proc. pen. – au infirmat
alibiurile invocate de aceștia că nu s-au aflat în municipiul
Cluj-Napoca în noaptea de 29-30 decembrie 2000 când au fost comise
infracțiunile deduse judecății / imputate acestora astfel:
Inculpații au arătat că
au fost cazați la Hotelul "Sportul" din Iași, în data de 30
decembrie 2000, dar verificându-se această apărare, atât în cursul
urmăririi penale cât și în faza de judecată, s-a constatat
că cei doi nu figurează în tot anul 2000 ca fiind cazați în
acest hotel (evident, nici în data de 30 decembrie 2000).
Inculpatul P.V. a arătat că în
data de 30 decembrie 2000 a depus bagaje la Biroul de Bagaje de mână al gării C.F.R. Iași, în numele său, solicitând să se facă
verificări pentru a fi găsit în evidențe. Verificându-se acest
aspect, s-a constatat că și în anul 2000 și în prezent la biroul
de bagaje nu se ține o evidență a persoanelor care depun bagaje.
Inculpatul P.V. a mai arătat
că în data de 30 decembrie 2000 a efectuat un schimb valutar la casa de
schimb valutar "N.E.", situată în apropierea gării
Iași, solicitând să se stabilească ora tranzacției, în
încercarea evidentă de a dovedi că la ora comiterii faptei nu avea
cum să se afle în mun. Cluj-Napoca. Verificându-se acest aspect, s-a
constatat că în data de 16 decembrie 2000, inculpatul C.A. a efectuat la
ora 16,32 un schimb valutar, respectiv a schimbat 100 mărci germane, dar
pe data de 30 decembrie 2000 nici unul dintre inculpați nu figurează
cu schimb valutar efectuat. Rezultă că SC N.E. a păstrat
evidențe din care reies schimburile valutare efectuate, dovadă
că s-a găsit schimbul efectuat la intrarea în țară de
inculpatul C.A., dar nu și pretinsul schimb efectuat în 30 decembrie 2000
de către inculpatul P.V.
Totodată, ora exactă a
ieșirii celor doi inculpați din România în data de 30 decembrie 2000
nu a putut fi stabilită întrucât la acea dată poliția de
frontieră nu ținea evidență computerizată. Așa
cum s-a arătat, s-a putut stabili doar că ambii inculpați au intrat
în România în 16 decembrie 2000 și au ieșit din România în 30
decembrie 2000 (în ceea ce-l privește pe inculpatul P.V., din unele adrese
rezultă că în anul 2000 nu figurează a fi ieșit din
România, pe 30 decembrie 2000, figurând însă o reintrare în România în
cursul anului 2001. Contradicțiile dintre aceste adrese se explică
prin faptul că provin de la instituții diferite și prin faptul
că în anul 2000 evidențele nu erau computerizate.
Ambii inculpați au solicitat
să fie la rândul lor supuși testului poligraf, dar la prezentarea
materialului de urmărire penală au arătat că nu doresc ca
acest test să fie efectuat la Inspectoratul de Poliție al Jud. Cluj. Acest refuz trebuie privit ca un refuz absolut de a fi efectuat testul, tocmai
pentru că oriunde ar fi efectuat, acest test ar putea dovedi încă o
dată nesinceritatea inculpaților.
Inculpații au mai arătat, cu
ocazia declarațiilor date în fața instanței investite cu
rejudecarea cauzei, că în seara zilei de 28 decembrie 2000 au plecat cu
trenul la București (și de acolo mai departe la Iași), fiind transportați cu taxiul la gară de către martorul F.I.L.,
care le-ar fi și cumpărat biletele de tren, susțineri care vin
în contradicție cu propriile lor declarații din faza de urmărire
penală și care sunt infirmate categoric de către martorul F.
care arată s-a întâlnit cu cei doi inculpați în noaptea de 29/30
decembrie 2000 când i-a transportat până la Bistrița, conform înțelegerii anterioare, primind drept plată pentru
această cursă o sumă de bani mult mai mare decât contravaloarea
transportului, iar inculpații plecând mai departe spre Iași cu un
taximetru marca Mercedes Cobra.
De altfel, se cuvine a fi menționat
faptul că întreaga strategie de apărare adoptată de
inculpați s-a bazat pe solicitarea a numeroase probe, unele dintre ele
apreciate ca utile și concludente, administrate de altfel, iar altele
propuse cu scopul vădit de a întârzia și îngreuna soluționarea
cauzei, fiind respinse motivat de către organul de urmărire
penală și instanța de judecată.
În apărare, inculpații au
speculat și anumite contradicții firești, dar neesențiale,
din declarațiile părții vătămate și ale
martorului F.I.L., însă cert este că, nici o probă de la dosar,
nici măcar cele care au fost administrate la solicitarea
inculpaților, nu le confirmă susținerile în apărare,
respectiv nevinovăția.
Concluzia firească, fără
dubiu, care se desprinde din ansamblul probatoriu de la dosar, este aceea
că cei doi inculpați se fac vinovați de comiterea faptelor
deduse judecății. În scopul comiterii faptelor, cei doi inculpați
au venit din Republica Moldova în data de 16 decembrie 2000 și au
părăsit România în data de 30 decembrie 2000. Plecarea lor în
Republica Moldova a fost, evident, precipitată și nu normală,
așa cum au susținut prin propunerea unor probe, care o dată administrate,
au dovedit contrariul.
De precizat că, în data de 25
decembrie 2004, deci tot în preajma unor sărbători de iarnă, cei
doi inculpați au venit din nou în România, probabil tot cu intenția
de a comite infracțiuni, dat fiind faptul că în mașina
condusă de inculpatul P.V. a fost găsit un întreg arsenal de scule
și dispozitive ce pot fi folosite la spargeri, respectiv la forțarea
unor încuietori și uși (f.249-262 d.u.p.).
În apel inculpații au solicitat
efectuarea unei expertize ADN a mucurilor de țigară găsite la
fața locului, audierea martorilor I.A., E.P., F.I. și S.I, audierea
părții vătămate și efectuarea unei adrese la Hotel Sport din Iași pentru a comunica registrul de cazare în original, probe care au
fost respinse pentru următoarele considerente:
În faza de urmărire penală s-a
întocmit o expertiză medico-legală a mucurilor de țigări
găsite în apropierea locului faptei, care atestă că resturile de
țigări au fost fumate de două persoane cu grupa sanguină A
și 0, neidentificându-i pe cei doi inculpați și fără
să facă precizarea că inculpații ar fi fumat
țigările respective, astfel că nu se impune întocmirea unui
raport de expertiză ADN asupra resturilor de țigări găsite
în apropierea locului faptei (f.40 d.u.p.).
Referitor la audierea martorilor U.A., E.P.,
F.I. și S.I. se rețin următoarele:
Din procesul verbal încheiat la data de
31 iulie 2007 de Poliția municipiului Iași rezultă că
numitul E.P. nu lucrează la Casa de schimb valutar N.E. SRL Iași
precizată de inculpați (f.214 dosar nr. 3524/2006 vol. II al
Curții de Apel Cluj).
Potrivit procesului verbal de executare
a mandatului de aducere întocmit de Poliția municipiului Iași la data
de 30 iulie 2004 numitul E.P. figurează cu domiciliul în Franța, sens
în care nu putea fi audiat (f. 216-217 dosar nr.3524/2006 vol. II al Curții
de Apel Cluj).
Din adresa întocmită la data de 28
martie 2005 de SC N.E. SRL Iași rezultă că inculpatul C.A.
figurează că a efectuat la data de 16 decembrie 2000 ora 16,32 un
schimb valutar de 100 mărci germane și că inculpatul P.V. nu
figurează cu nici un schimb valutar în data de 30 decembrie 2000 (f. 219
dosar nr. 3524/2006 vol. II al Curții de Apel Cluj).
Martorii F.I. și S.I. au fost
audiați în faza de urmărire penală și la instanța de
fond, menținându-și declarațiile pe tot parcursul procesului, iar
martorul F.I. a și fost confruntat cu ei doi inculpați ,
menținându-și aceeași poziție.
La data de 23 aprilie 2007 Hotel Sport
Iași comunică numele tuturor persoanelor care au fost cazate la acest
hotel în perioada 29-31 decembrie 2000 printre care nu se găsesc și
inculpații (f.114 dosar nr. 3524/2006 vol.II al Curții de Apel Cluj).
Prin adresa din 26 iunie 2007 Hotel
Sport Iași comunică originalul registrului de cazare pentru perioada
29 decembrie 2000- 31 decembrie 2000 însă nici în acest registru nu
figurează numele inculpaților (f.171 dosar nr. 3524/2006 vol. II al
Curții de Apel Cluj).
Hotel Sport Iași comunică
și diagrama de cazare din data de 30 decembrie 2000 unde iar nu
figurează numele inculpaților (f.207-209 , 216-220 dosar nr. 3524/2006
vol. II al Curții de Apel Cluj).
Audierea părții
vătămate în faza de judecată nu a fost posibilă, așa
cum rezultă din procesul verbal de executare a mandatului de aducere,
aceasta fiind plecată în Ungaria, iar mama părții vătămate
nu cunoaște adresa acesteia.
În
consecință, faptele reținute în sarcina inculpaților
există ca atare fiind săvârșite cu vinovăție de
aceștia și realizează elementele constitutive ale
infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav și
tâlhărie calificată prev. de art. 20, art. 174, art. 176 lit. d)
și art. 211 alin. (2) lit. b), c) și alin. (2)
1
lit. a), b)
C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen., în final cu aplicarea art. 33 lit. a) C.
pen. astfel încât soluția de condamnare în temeiul art. 345 alin. (2) C.
proc. pen. adoptată de prima instanță / menținută în
apel este legală și temeinică (solicitarea inculpatului privind
greșita condamnare a acestora / schimbarea soluției amintite cu aceea
de achitare în temeiul art. 10 lit. c) raportat la art. 345 alin. (3) C. proc.
pen. fiind nejustificată).
3.4. Pedepsele
de bază de 12 ani și 6 luni închisoare și respectiv 10 ani
închisoare orientate către minimul legal special, prevăzut de lege
precum și pedepsele rezultante sporite la câte 17 ani și 6 luni
închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b)
C. pen. pe durata de 8 ani (pedepse complementare) aplicate fiecărui
inculpat în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. sunt
legale și temeinice aflându-se în concordanță - potrivit art. 72
C. pen. - cu pericolul social concret ridicat al infracțiunilor comise de
inculpați (agresiune armată în scop de jaf la o casă de schimb
valutar din altă țară) și celelalte date atestând
periculozitatea socială a inculpaților potrivit relațiilor
scrise aflate la dosar.
În
consecință recursurile inculpaților se vor respinge ca nefondate
în conformitate cu dispozițiile art. 385
15
pct. 1 lit. b) C.
proc. pen.
Se va deduce
din pedeapsa aplicată inculpaților, durata reținerii și
arestării preventive de la 25 decembrie 2004 la 11 mai 2010.
Conform art. 192
alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenții inculpați la plata
sumei de câte 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din
care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate,
recursurile declarate de inculpații P.V. și C.A. împotriva deciziei
penale nr. 135/A din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.
Deduce din pedeapsa
aplicată inculpaților, durata reținerii și arestării
preventive de la 25 decembrie 2004 la 11 mai 2010.
Obligă recurenții
inculpați la plata sumei de câte 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând
onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Onorariul pentru interpretul
de limbă rusă se va plăti din fondul Înaltei Curți de
Casație și Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 11 mai 2010.