ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1858/2010

Deliberând asupra recursului de față, pe baza lucrărilor și materialului aflate din dosar constată următoarele: 1. Tribunalul Cluj, secția penală, prin sentința penală nr. 109/D din 27 februarie 2009 dată în dosar nr. 3205/117/2998 a soluționat în fond cauza penală pronunțând condamnarea inculpaților: P.V. și C.A. pentru săvârșirea în participație în calitate de coautori a infracțiunilor de: - tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 176 lit. d) C. pen. român [„pentru a săvârși o tâlhărie”] la pedeapsa principală de 12 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata de 8 ani fiecare și respectiv; - tâlhărie calificată prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) 1 lit. a) și b) C. pen.

român cu aplicarea art. 13 din același cod [„în timpul nopții într-un loc public” / „două sau mai multe persoane împreună” „de o persoană având asupra sa o armă”] la pedeapsa principală de 10 ani închisoare fiecare, dispunându-se în final prin contopire în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. să execute ca pedeapsă rezultantă pedeapsa principală mai grea sporită cu 5 ani închisoare respectiv câte 17 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata de 8 ani (pedeapsă complementară). S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen. conform art. 350 C. proc. pen. a fost menținută arestarea preventivă în cauză a ambilor inculpați iar în baza art. 88 C. pen.

li s-a computat din pedepsele principale aplicate timpul arestării preventive cu începere de la 25 decembrie 2004 la zi. Pe latură civilă s-a constatat că părțile vătămate K.I., SC P.E. SRL Cluj Napoca, SC O. SA, sucursala Cluj, Clinica de NEurochirurgie Cluj-Napoca și Clinica de Chirurgie Buco-Maxilo-Facială Cluj Napoca nu au formulat pretenții civile în cauză și în consecință; În temeiul art. 118 lit. e) C. pen. au fost obligați fiecare inculpat către stat la plata sumei de 1.139,70 Euro cu titlu de confiscare specială. În baza art. 189, art. 190 și art. 191 C. proc. pen. au fost obligați fiecare inculpat către stat la plata sumei de 1.350 lei – din care suma de câte 200 lei onorariu apărător din oficiu, iar suma de câte 70 lei onorariu interpret avansat din fondul Ministerului Justiției – cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

Hotărând rezolvarea acțiunilor penale prin condamnare în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. prima instanță a constatat că învinuirile referitor la care a fost dispusă trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților prin rechizitoriul nr. 1278/P/2000, din 8 aprilie 2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj respectiv: a) în noaptea de 29/30 decembrie 2000 în jurul orelor 4 30 coinculpații P.V. și C.A. cetățeni ai Republicii Moldova – ultimul fiind înarmat cu un pistol cu glonț – s-au deplasat la casa de schimb valutar SC P.E. din Cluj-Napoca, unde coinculpatul C.A. a executat două focuri de armă în capul casierei de serviciu, partea vătămată K. (fostă G.)I., care a căzut la pământ după care; b) coinculpatul P.V.

a pătruns în interiorul casei de schimb valutar prin geamul prin care se făcea servirea clienților în timpul nopții – timp în care celălalt coinculpat asigura paza – și a sustras din seiful care avea cheile în broască, totală de 11.186,88 Euro; exista ca atare și realizează elementele constitutive ale infracțiunilor concurente de tentativă la omor deosebit de grav și tâlhărie calificată prevăzute de art. 20 rap. la art. 174, art. 176 lit. d) C. pen. și art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) 1 lit. a) și b) C. pen. cu aplicarea art. 13 din același cod în final cu aplicarea și a dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., ce au fost comise de inculpați în participație, în calitate de coautori în următoarele împrejurări de fapt: În seara zilei de 29 decembrie 2000 în jurul orelor 20 00 partea vătămată K.(fostă G.)I.

a intrat de serviciu la punctul de schimb valutar din Cluj-Napoca, aparținând SC P.E. SRL Cluj. Punctul de schimb valutar era deschis non-stop, partea vătămată urmând să-și desfășoare activitatea și pe timpul nopții. Așa după cum a rezultat din declarația părții vătămate și procesul-verbal de cercetare la fața locului, pe timpul nopții accesul clienților nu era permis în interiorul casei de schimb valutar, servirea făcându-se printr-un geam al ușii de acces. Această ușă de acces din lemn și prevăzută cu o încuietoare în broască, era închisă pe timp de noapte și protejată de un grilaj metalic și o bară metalică închisă cu lacăt. În intervalul orar cuprins între 4,30 - 4,45 din dimineața zilei de 30 decembrie 2000, la geamul casei de schimb valutar s-a prezentat inculpatul C.A., înmânând părții vătămate o bancnotă de 50 dolari americani și solicitând să-i fie schimbată suma de 30 dolari americani în lei.

Inculpatul nu a prezentat nici un act de identitate, dar a declarat că se numește B.V. Partea vătămată a arătat că și-a dat seama că aceasta nu este identitatea reală a inculpatului, mai ales că acesta vorbea în limba română cu un pronunțat accent basarabean, accent pe care partea vătămată arată că-l cunoaște foarte bine. Partea vătămată s-a deplasat la seif, a luat banii necesari efectuării schimbului și a întocmit chitanța de schimb pe numele B.V. / în momentul în care a trecut de ghișeul interior al casei de schimb valutar având în mână banii și chitanța, partea vătămată l-a văzut pe inculpatul C.A. cu un pistol în mână / imediat inculpatul a și executat două focuri de armă asupra părții vătămate, nimerind-o în ambele cazuri în zona capului.

Partea vătămată a declarat că a căzut la pământ, prefăcându-se moartă, dar nu și-a pierdut nici un moment cunoștința / a auzit în continuare cum cineva lovește cu piciorul în ușa de lemn a casei de schimb valutar, ușă care însă nu s-a deschis / o a doua persoană, identificată ulterior ca fiind inculpatul P.V., a pătruns însă în interiorul casei de schimb valutar prin geamul prin care se făcea servirea în timpul nopții, potrivit susținerilor părții vătămate / această persoană s-a dus la seif, care avea cheile în el, partea vătămată auzind că foșnește o pungă / partea vătămată s-a prefăcut în continuare că este moartă, sesizând că persoana care a intrat în casa de schimb valutar s-a aplecat asupra ei, întrebând pe cineva de afară dacă să o mai împuște o dată, zicând însă că crede că partea vătămată este moartă.

Aceasta este declarația inițială a părții vătămate, dată în chiar ziua comiterii faptei, în timp ce partea vătămată era în spital (f.65-67 d.u.p.). Partea vătămată a dat ulterior și alte declarații și a făcut unele precizări cu ocazia unei prezentări pentru recunoaștere din albumul foto a inculpaților, nuanțându-și declarația inițială. Acest lucru este pe deplin explicabil având în vedere faptul că, evident, prima declarație a fost dată când victima era încă în stare de șoc, pe parcurs aceasta amintindu-și și alte amănunte, rememorând în mod firesc o faptă atât de gravă comisă asupra sa (f.68-69 și 71-72 d.u.p.). Cert este că partea vătămată a prezentat la internare diagnosticul "T.C.C. Plagă împușcată a pavilionului urechii drepte.

Corp străin epicranian în fosa temporală dreaptă. Fractură cominutivă paramedian stâng a ramurii orizontale a mandibulei. Agresiune prin împușcare". S-a practicat o intervenție chirurgicală, fiind extras corpul străin, în speță un glonț din fosa temporală dreaptă. Un alt glonț nu a rămas în corpul victimei, fiind găsit la fața locului, dar a străbătut capul acesteia urmând însă o traiectorie ce nu a atins organe vitale. Din raportul de expertiză medico-legală efectuată în cauză a rezultat că victima a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin acțiunea unor proiectile monobloc care au avut forță cinetică crescută în momentul impactului, împușcare cu glonț/ aceste leziuni au necesitat pentru vindecare peste 60 zile de îngrijiri medicale, datând din 30 decembrie 2000 și au pus în primejdie viața victimei (f.92 d.u.p.).

În acest raport de expertiză medico-legală este consemnat că, la Clinica de Neurochirurgie Cluj-Napoca, unde a fost inițial internată, victima era conștientă și orientată temporo-spațial, dar cu deficit de vorbire. Partea vătămată K.I. a mai declarat că persoana care a intrat în casa de schimb valutar a ieșit tot pe geamul pe care intrase, îndreptându-se spre B-dul Eroilor / partea vătămată a apăsat cele două butoane de alarmă și văzând că nu vine nimeni a sunat și la telefon la Agenția de pază "T.S." cu care SC P.E. SRL avea contract. Apelul a fost preluat de martorul R.N., dispecer de serviciu în acea noapte, care i-a alertat pe agenții din teren, respectiv pe martorii B.A. și B.P. Aceștia au ajuns în circa 2-3 minute la fața locului, constatând că victima este conștientă, dar plină de sânge, sângele fiind prezent și pe podeaua casei de schimb valutar.

Au fost anunțate salvarea și organele de poliție (f.1, 57-61 și 63-64 d.u.p.). În baza probelor de la filele mai sus menționate s-a putut stabili că apelul părții vătămate a avut loc în intervalul orar 4,31 - 4,45, dispecerul Poliției mun. Cluj-Napoca, fiind sesizat telefonic de către martorul R.R. la ora 4,50. Aceste intervale orare rezultă din declarațiile martorilor și nu din anumite scripte sau registre ale agenției de securitate sau poliției, declarațiile martorilor coroborându-se cu declarațiile părții vătămate. Reprezentanții SC P.E.

SRL chemați la fața locului au constatat, în prezența organelor de urmărire penală, că seiful casei de schimb valutar este gol și au stabilit în baza actelor contabile că au fost sustrase următoarele sume de bani : 156.303.433 lei; 1982 dolari americani; 4550 mărci germane; 190 lire sterline; 100 franci elvețieni; 3.481.000 lire Italia, 2100 franci francezi; 200 guldeni Olanda; 180 dolari Canada; 4770 schilling Austria și 4100 franci belgieni. La data respectivă moneda Europeană unică nu intrase pe piață, dar conform părții civile suma totală sustrasă ar reprezenta 11.186,88 Euro la cursul de schimb de 27.505 lei. Oricum SC P.E. SRL a fost despăgubiră de societatea de asigurări O. SA cu suma de 245.000.000 lei, rămânând de recuperat suma de 2.279, 41 Euro (f.96 d.u.p.).

Abia în anul 2002, inculpații au fost identificați ca autori ai faptelor de către partea vătămată K.I., iar prinderea și reținerea lor s-a realizat la 25 decembrie 2004, pornindu-se de la declarația martorului F.I.L., care a arătat că știe ceva despre această faptă, intens mediatizată la vremea respectivă. Astfel, la data de 06 martie 2002, în timp ce se afla în arestul I.P.J. Cluj (fiind arestat preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat) martorul F.I.L. a declarat că în cursul anilor 1994-1995 a cunoscut, prin intermediul unui cetățean moldovean pe nume C.S., pe alți doi cetățeni moldoveni, pe nume A.K. și „V.”. Martorul nu i-a cunoscut sub alte nume, dar i-a transportat cu taxi-ul și i-a găzduit, iar în anul 1998 a fost acasă la Chișinău, în Republica Moldova, la numitul „V.”.

Astfel, martorul F.I.L. a arătat că, în data de 20 sau 21 decembrie 2000, a fost dirijat de la dispeceratul firmei de taxi "P.R." să se deplaseze la restaurantul "M." din Cluj-Napoca. Aici i-a întâlnit pe „V.” și „A.” care l-au rugat să-i ducă cu mașina până la Iași de revelion. A rămas stabilit ca cei doi să-l contacteze pe martor în ziua când vor dori să plece. În noaptea de 29/30 decembrie 2000, în jurul orelor 1,00, martorul a fost dirijat din nou prin dispecerat să se deplaseze la benzinăria "Shell" din Cluj-Napoca. Aici era așteptat de cei doi care i-au spus că în acea noapte, în jurul orelor 3,00, vor să plece la Iași și de acolo în Republica Moldova și că îl roagă să-i aștepte cu taxiul în spatele Liceului "Brassay" la intersecția cu străduța de lângă magazinul "Sora". Martorul F.I.L.

declară că așa a și făcut, inițial apărând „V.” pentru a se asigura dacă el este acolo și rugându-l să aștepte pentru că în scurt timp vor veni amândoi. „V.” a plecat apoi și după circa o oră, timp în care martorul a rămas în mașină, a apărut „A.”, cu o geantă în mână, urcându­-se pe bancheta din spate. La circa un minut a apărut și „V.” care a urcat în față pe locul din dreapta, martorul pornind spre municipiul Bistrița. La ieșirea din Cluj-Napoca, cei doi și-au dat jos puloverele cu care erau îmbrăcați și le-au băgat într-o pungă, îmbrăcându-se cu alte haine. În Gherla, la podul de pe Someș, „V.” i-a cerut martorului să oprească, a coborât și a aruncat plasa cu puloverele în Someș. În municipiul Gherla, martorul a declarat că a fost oprit de un filtru al poliției, filtru din care făcea parte agentul S.I.L.

cu care se cunoștea de mai mult timp. Acesta nu a controlat mașina și i-a dat drumul să plece mai departe. Martorul S. a negat ulterior acest lucru (f.234 d.u.p.), fiind cert însă că în noaptea comiterii faptei toate unitățile de poliție au fost alertate, inclusiv Poliția municipiului Gherla, iar el era de serviciu în noaptea respectivă, ieșind din schimb doar la ora 5.00. În nota telefonică de la f.227 d.u.p. este consemnat faptul că autorii faptei sunt înarmați și vorbesc cu accent moldovenesc, iar martorul F. arată că agentul S. i-a spus că filtrul este organizat din cauza unui jaf armat care a avut loc în Cluj-Napoca. Nesinceritatea martorului S. este evidentă și justificată de faptul că se teme de posibilele consecințe ale faptului că, la scurt timp după comiterea faptei, îndeplinindu-și superficial atribuțiile de serviciu, a permis autorilor jafului armat să scape.

Martorul F. a declarat că, în continuare, s-a îndreptat spre Dej și undeva înainte de această localitate, „V.” a scos de sub scaunul pe care stătea în mașină un sac de pânză din care a luat un pistol cu amortizor, i-a cerut să oprească mașina și l-a aruncat printre boscheți. Apoi și-au continuat drumul spre Bistrița, unde cei doi i-au spus că vor merge cu trenul la Iași, dar negăsind o legătură potrivită au plecat mai departe cu un taxi al unei firme din Bistrița (respectiv cu o mașină marca Mercedes Cobra), martorul întorcându-se la Cluj. De precizat că această primă declarație a martorului (f.99-101 d.u.p.) este dată într-un moment în care acesta nici măcar nu cunoștea identitatea reală a celor doi inculpați.

Ulterior, martorul și-a adus aminte că în anul 2001, în timp ce se afla cu cei doi, „V.” și „A.”, pe o stradă din Cluj-Napoca, au fost legitimați de organele de poliție și „A.” a fost sancționat contravențional. S-a căutat în arhivele Inspectoratului de Poliție al Județului Cluj și s-a găsit raportul subofițerului în care este consemnată legitimarea celor trei, cu toate datele de identitate, precum și procesul-verbal de contravenție (f.140-142 d.u.p.). Așa s-a ajuns la identificarea celor doi inculpați, după care s-­au obținut din Republica Moldova fotografiile lor și o casetă video pe care apar cei doi, iar în baza acestor fotografii, martorul F.I.L. i-a indicat ca autori ai faptei (f.101, 120-128 d.u.p.).

De asemenea, planșa foto și caseta audio au fost prezentate părții vătămate K.I., aceasta recunoscându-l pe C.A. ca fiind cel care a împușcat-o. Partea vătămată a mai precizat că vocea inculpatului P.V., ce se aude pe casetă, seamănă cu vocea persoanei care a purtat un dialog cu inculpatul C.A. (f.71-83 d.u.p.). În baza acestor probe, la data de 22 august 2002, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a pus în mișcare acțiunea penală față de cei doi inculpați și a emis în lipsă mandatele de arestare preventivă pe o durată de 30 de zile, pe numele lor (f.158-163 d.u.p.).

Din comunicările Inspectoratului General al Poliției de Frontieră și ale Ministerului Administrației și Internelor - Autoritatea Pentru Străini - Biroul Pentru Străini Cluj, precum și din pașapoartele celor doi inculpați a rezultat că cei doi nu au mai intrat în tară de la data emiterii mandatelor de arestare și până la data de 25 decembrie 2004. La 25 decembrie 2004, cei doi au intrat în țară, prin vama Siret, ocazie cu care s-a constatat că pe numele lor sunt emise mandate de arestare și s-a procedat la reținerea și predarea lor Inspectoratului de Poliție al Jud. Cluj. În aceeași zi, s-au emis ordonanțe de reținere împotriva lor pentru 24 de ore, iar apoi Tribunalul Cluj a dispus arestarea preventivă pentru 29 de zile.

Inculpații P.V. și C.A., audiați în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, au negat în mod constant comiterea faptelor, însă declarațiilor lor sunt contradictorii, fapt care atestă nesinceritatea lor. Astfel, cu ocazia reținerii sale, la data de 25 decembrie 2004, inculpatul P.V. a acceptat să dea declarație, recunoscând că îl cunoaște pe martorul F.I.L., că în luna decembrie a anului 2000 s-a aflat în Cluj-Napoca, unde a stat până în data de 30 sau 31 decembrie, împreună cu coinculpatul C.A. și că martorul i-a transportat pe amândoi cu taxiul până în Dej sau Bistrița, iar de acolo au plecat mai departe cu un taxi până la Iași (f.178 d.u.p.).

La data de 26 decembrie 2004, cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, inculpatul P. a precizat că în luna decembrie 2000 el și inculpatul C. s-au deplasat la București pentru a vinde telefoanele mobile cumpărate de la Cluj (cu astfel de afaceri ocupându-se în perioada respectivă), după care au revenit la Cluj unde urma să se întâlnească cu un băiat din Timișoara, care nu a venit însă la întâlnire, astfel că au plecat cu un taxi la Iași, cazându-se la Hotelul Sport (f.181 d.u.p.). Inculpatul C.A.

a refuzat să dea declarații în fața organului de urmărire penală, dând o singură o singură declarație în fața Tribunalului Cluj, cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, ocazie cu care a arătat și el că în luna decembrie 2000 s-a aflat în România, împreună cu inculpatul P., au cumpărat telefoane mobile de la Cluj pe le-au vândut la Iași, iar în noaptea de 29 spre 30 decembrie 2000 s-au cazat la Hotel Sport din Iași, după care în data de 30 decembrie 2000, seara, au plecat spre Republica Moldova (f.196-197 d.u.p.). În faza de cercetare judecătorească, cei doi inculpați au refuzat să dea declarații în legătură cu învinuirile ce li se aduc, uzând de dreptul la tăcere (f.136-137 și 141-142 dosar nr. 2967/2005 al Tribunalului Cluj).

Fiind audiați cu ocazia rejudecării, cei doi inculpați au declarat că la data de 17 decembrie 2000 au venit în Cluj-Napoca pentru a cumpăra telefoane mobile și a le revinde în Republica Moldova, aceasta fiind afacerea cu care se ocupau în perioada respectivă. L-au căutat pe martorul F.I.L., pe care-l știau dinainte și care avea să-i restituie inculpatului P. o sumă de 800 dolari SUA, înțelegându-se asupra modalității de restituire a sumei de bani. S-au deplasat ulterior în localitatea Jimbolia, la granița cu Serbia, unde urma să se întâlnească cu un cetățean sârb, de la care să cumpere telefoane mobile. La data de 23 decembrie 2000 s-au întors în Cluj-Napoca, așteptând câteva zile aici pentru ca martorul F.I.L.

să facă rost de bani și să-și plătească datoria, după care, în seara zilei de 27 sau 28 decembrie 2000, au plecat cu trenul la București, martorul F.I.L. fiind cel care i-a condus la gară și le-a cumpărat bilete de tren. Au ajuns la București în dimineața zilei de 29 decembrie 2000, unde s-au întâlnit cu un alt cetățean moldovean pe nume „V.” de la care și-au recuperat o datorie în legătură cu o marfă (șampanie) vândută în București, după care, în seara aceleiași zile, au plecat spre Iași cu o mașină de ocazie condusă de un cetățean moldovean pe nume „S.”, ajungând aici în jurul orelor 5,00-6,00 dimineața. S-au cazat la Hotelul Sport din Iași, întrucât intenționau să doarmă câteva ore înainte de a pleca mai departe spre Republica Moldova, iar spre seară, în data de 30 decembrie 2000, au plecat cu un taximetru până la Chișinău (f. 98-102 dosar nr. 3205/1117/2008 al Tribunalului Cluj).

Faptele reținute mai sus se probează prin : procesul-verbal de consemnare a denunțului oral (f.1 d.u.p.), procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto-anexe (f.2-36 d.u.p.), raportul de expertiză medico-legală întocmit de I.M.L. Cluj-Napoca (f.92 d.u.p.), raportul de expertiză balistică și suplimentul la acest raport (f.47-56 d.u.p.), declarațiile părții vătămate K.I. (f.65-69 d.u.p.), procesele-verbale de recunoaștere ale inculpaților după planșa foto (f.71-83 și 119-128 d.u.p.), procesul-verbal de recunoaștere din grup (f.87-91 d.u.p.), declarațiile martorilor F.I.L., O.I.F., S.I.L., C.M.M., R.R.N., B.P. și B.A.

(f.57-64, 99-103, 106-111 și 143-152 d.u.p., f.165-166, 191-192 și 236 dosar nr. 2967/2005 al Tribunalului Cluj, f.78-79, 139-140 și 185-186 dosar nr. 3524/33/2006 al Curții de Apel Cluj, f.213-215 dosar nr. 3205/117/2008 al Tribunalului Cluj), procesele-verbale de confruntare (f.129-138 și 153-154 d.u.p.), raportul de expertiză criminalistică – poligraf al martorului F.I.L. (f.114-118 d.u.p.), rapoartele de expertiză medico-legale psihiatrice ale inculpaților (f.192-193 și 209-210 d.u.p.), procesele-verbale și adresele cuprinzând activitățile desfășurate pentru verificarea apărărilor inculpaților (f.215-236 d.u.p., f.155, 205-209 și 215-221 dosar nr. 2967/2005 al Tribunalului Cluj, f.114 și 171 dosar nr. 3524/33/2006 al Curții de Apel Cluj), coroborate cu declarațiile date de inculpați (f.178, 181-183 și 196-197 d.u.p., f.98-102 dosar nr. 3205/117/2008 al Tribunalului Cluj).

În drept, faptele inculpaților P.V. și C.A. care, în noaptea de 29/30 decembrie 2000, în jurul orelor 4,30, s-au deplasat la casa de schimb valutar aparținând SC P.E. SRL Cluj, unde inculpatul C.A. a tras două focuri de armă asupra părții vătămate K.I., casieră la casa de schimb valutar, cauzându-i leziuni care au necesitat peste 60 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie, după care inculpatul P.V. a pătruns în interior și a sustras din seif diferite sume de bani în lei și în valută, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 176 lit. d) C. pen. și de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2)/1 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., infracțiuni aflate în concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen.

În legătură cu încadrarea juridică a faptelor comise de către cei doi inculpați este de menționat faptul că amândoi sunt coautori ai acestor infracțiuni, chiar dacă unul dintre ei a executat focurile de armă iar celălalt a sustras banii din seif, deplina lor cooperare obiectivă și subiectivă la săvârșirea celor două fapte rezultând din ansamblul probelor administrate în cauză. Intenția inculpaților de a suprima viața victimei rezultă fără dubiu din modul și mijloacele de comitere a faptei, din urmările produse (împușcarea victimei în cap, cu o armă de foc, cu consecința punerii în primejdie a vieții acesteia), dar și din atitudinea celor doi inculpați după executarea focurilor de armă, relevată de dialogul dintre ei auzit și redat ulterior de partea vătămată.

Aplicarea art. 13 C. pen. în ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie se impune datorită modificărilor aduse art. 211 C. pen. prin Legea nr. 169/2002, modificări care privesc pedeapsa prevăzută de lege în cazul formelor agravate ale infracțiunii (în speță, săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane împreună și de către o persoană având asupra sa o armă).

La individualizarea pedepselor care au fost aplicate inculpaților, instanța a luat în considerare gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracțiunilor săvârșite (îndreptate, în mod premeditat, atât împotriva vieții, cât și împotriva patrimoniului persoanei), atitudinea nesinceră și obstrucționistă avută de inculpați pe parcursul întregului proces penal (concretizată în exercitarea abuzivă a unor drepturi procesuale, respectiv formularea repetată a unor cereri de recuzare și excepții de neconstituționalitate, toate respinse ca neîntemeiate), precum și faptul că inculpații nu posedă antecedente penale. 2. În cauză au declarat în termen apeluri coinculpații P.V. și C.A. criticând hotărârea de condamnare în primă instanță ca fiind greșită – cu solicitarea de schimbare a soluției respective cu aceea de achitare în temeiul art. 345 alin. (3) rap.

la art. 10 lit. c) C. proc. pen. – pe considerentele că nu există probe în acuzare suficiente și necesare care să stabilească în mod indubitabil vinovăția penală a acestora sub aspectul învinuirilor deduse judecății prin rechizitoriu [în care sens cei doi inculpați au susținut în apărare că: în noaptea jafului se aflau în drum spre Republica Moldova circulând pe relația București-Iași / fiind plecați din orașul Cluj de la data de 28 decembrie 2000 / la locul faptei nu au fost descoperite și prelevate urme papilare ori de încălțăminte aparținând inculpaților / nu au fost găsite arma jafului și nici sumele de bani sustrase din casa de schimb valutar / există contradicții, ce nu au fost înlăturate în cursul cercetării judecătorești între declarațiile părții vătămate și ale martorului F.I.L.

cu privire la culoarea armei și descrierea obiectelor de îmbrăcăminte pretins purtate de coinculpați în noaptea jafului de 29/30 decembrie 2000]. Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, prin decizia penală nr. 135/A/2009 din 17 decembrie 2009 a respins ca nefondate recursurile inculpaților menținând soluția de condamnare în temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. și celelalte rezolvări juridice adoptate la judecata în primă instanță fiind confirmarea în totalitate a argumentelor probatorii/ justificative din hotărârea atacată. În baza art. 383, art. 300 2 și art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. a fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpaților fiind computate două pedepse aplicate perioadele executate în modalitatea anterior arătată în continuare la zi.

3. Împotriva deciziei amintite au declarat în termen recursuri coinculpații P.V. și C.A. reiterându-se criticile de nelegalitate și netemeinicie din apel circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 10 și 18 C. proc. pen. [suplimentar, cu ocazia dezbaterilor în recurs prin apărător ales au fost invocate și cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 8 – cu motivarea că expertiza psihiatrică obligatorie în cauză a fost efectuată cu încălcarea dispozițiilor art. 117 alin. (2) C. proc. pen. și respectiv art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., în subsidiar, pentru reducerea pedepselor aplicate ca fiind excesive în raport cu criteriile de individualizare din art. 72 și urm. C. pen.].

Înalta Curte verificând decizia atacată pe baza lucrărilor materialului din dosarul cauzei în raport cu motivele de casare invocate de inculpați cât și din oficiu – potrivit art. 385 6 alin. (2) rap. la art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. – constată următoarele: 3.1. Expertizele medico-legale psihiatrice obligatorii efectuate în cursul urmăririi penale după reținerea/arestarea preventivă a acestora, cu respectarea dispozițiilor art. 117 alin. (2) C. proc. pen. – contrar susținerilor inculpaților au concluzionat că inculpatul P.V. are păstrat discernământul în general și pentru faptele comise examenul psihologic punând în evidență tendințe impulsive și instabilitate psihică fără a fi influențată concluzia amintită (aceleași constatări au generat fiind făcute și pentru coinculpatul C.A.).

3.2. Referitor la cererile de probe în apărare formulate de inculpați susținerile acestora privind neefectuarea / respingerea nejustificată a unor asemenea solicitări făcute la cercetarea judecătorească în fond și apel sunt nefondate, astfel cum se va arăta ulterior în cadrul sarcinii de verificare a legalității și temeiniciei învinuirilor corespunzător cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. 3.3. Situația de fapt reținută de prima instanță, confirmată în apel este în deplină concordanță cu probele în acuzare administrate în condiții legale pe parcursul procesului penal ce atestă în mod indubitabil – contrar susținerilor acestora – că în noaptea de 29/30 decembrie 2000 în jurul orelor 4,30 s-au deplasat la casa de schimb valutar aparținând SC P.E.

SRL Cluj unde inculpatul C.A. a tras două focuri de armă asupra părții vătămate K.I. casieră la casa de schimb valutar, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de peste 60 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie, după care inculpatul P.V. a pătruns în interior și a sustras din seif diferite sume de bani în lei și în valută. Corect au fost încadrate în drept faptele comise de inculpați întrucât acestea realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 și art. 176 lit. d) C. pen. și tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) , alin. (2) 1 lit. a) și b) C. pen.

cu aplicarea art. 13 C. pen. iar pedepsele aplicate acestora au fost stabilite în limitele prevăzute de lege pentru faptele reținute în sarcina inculpaților. Solicitările inculpaților de a fi achitați pe motiv că nu aceștia au comis faptele pentru care au fost condamnați sunt neîntemeiate iar declarațiile date de aceștia în faza de urmărire penală și la instanța de fond, precum și în rejudecarea cauzei - de fiecare dată au prezentat o altă variantă - fiind infirmate de celelalte probe administrate în cauză respectiv declarațiile părții vătămate K.I. care se coroborează cu declarațiile martorilor F.I.L., B.A., R.R.N. și B.P., precum și, parțial, cu declarațiile martorilor O.I.F. și C.M.M.

Astfel, partea vătămată K.I., în declarațiile date în cursul urmăririi penale - în faza de judecată, din motive obiective, aceasta neputând fi audiată – a descris cu lux de amănunte, modul în care s-au comis faptele, împrejurarea că inculpații vorbeau cu accent moldovenesc / basarabean, că discuțiile s-au purtat între ei în limba română, descriindu-l din punct de vedere fizic pe inculpatul C.A. care a tras cu pistolul asupra sa, efectuând și o descriere a armei. Ulterior, partea vătămată l-a recunoscut pe inculpatul C.A. după planșa foto, de pe caseta video care i-a fost prezentată de organele de urmărire penală, precum și dintr-un grup de persoane, ca fiind cel care a împușcat-o la data de 30 decembrie 2000. Referitor la recunoașterea din grup, inculpatul C.A.

a încercat să inducă ideea că organul de urmărire penală l-a prezentat anterior, în mod fraudulos părții vătămate. El a susținut că a fost scos din arest singur, înaintea efectuării recunoașterii din grup în prezența apărătorilor, dus într-o cameră de la Poliția mun. Cluj-Napoca, cameră prevăzută cu un geam, pe care a văzut în încăperea alăturată mai multe persoane. Într-adevăr, la data de 1 februarie 2005, s-a efectuat recunoașterea din grup între orele 15,20 și 15.45. Anterior acestei activități, partea vătămată K.I. a fost audiată la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, în prezența apărătorului inculpaților și a apărătorului ei, între orele 11,30 și 12,30. Pentru a se câștiga timp, s-a telefonat la Inspectoratul de Poliție al Jud. Cluj pentru ca inculpatul C.A.

să fie scos din arest pentru efectuarea recunoașterii. Ulterior, apărătorii au arătat că nu pot să participe la recunoaștere decât în jurul orelor 15,00, motiv pentru care inculpatul C. a fost reintrodus în arest, fiind scos din nou pentru recunoaștere din grup. Așa după cum rezultă din registrul arestului Inspectoratului de Poliție al Jud. Cluj, prima dată inculpatul a fost scos din arest între orele 11,50 și 12,25, oră la care așa cum s-a arătat, partea vătămată K.I. se afla la sediul parchetului. Inculpatul C. a susținut însă că el a fost scos prima dată din arest la ora 13,00 și a așteptat circa 15-20 minute în camera 33 de la Poliția municipiului Cluj-Napoca, împrejurare de fapt în apărare înlăturată de instanța pe baza constatărilor din înscrisurile oficiale amintite.

Martorul F.I.L. și-a menținut pe tot parcursul procesului penal declarațiile în care îi indică pe cei doi inculpați ca fiind autorii faptelor deduse judecății. În cauză au fost efectuate și confruntări între martorul F.I.L. și cei doi inculpați, în cursul cărora martorul și-a menținut declarațiile date prin care a arătat că la data de 30 decembrie 2000 i-a transportat pe inculpați la Bistrița. Veracitatea relatărilor martorului F.I.L. a fost confirmată și de testul poligraf la care a fost supus, test ce relevă că la întrebările relevante ce i-au fost adresate, acesta a fost pe deplin sincer. În plus, veracitatea mărturiei amintite este confirmată și prin declarațiile martorilor O.I.F. și C.M.M..

Primul dintre ei șofer de taxi în Cluj-Napoca a arătat că la rugămintea lui F. i-a transportat o dată pe inculpați la Iași. Al doilea martor, precizează în declarația dată în fața instanței de judecată – fila 192 dosar nr. 2967/2005 al Tribunalului Cluj - că, într-o dimineață din cursul anului 2000 sau 2001, în jurul orei 7,00, fără să poată preciza cu exactitate data, amintindu-și doar că afară era rece, a fost sunat de către dispecerul firmei de taxi la care lucra, care i-a spus că i se solicită o cursă de taxi până la Iași, cu o mașină bună, martorul, care avea o mașină marca Mercedes Cobra, fiind de acord să efectueze această cursă și prezentându-se la dispecerat. Aici a constatat că este vorba de martorul F., pe care-l știa dinainte, însoțit de doi cetățeni moldoveni, dintre unul era inculpatul P., pe care i-a transportat până în fața gării din Iași, martorul F. întorcându-se la Cluj cu taxiul cu care venise.

Relatările parțial diferite ale martorilor sunt explicabile prin intervalul mare de timp ce a trecut de la data efectuării curselor și până la data audierii martorilor. Pe de altă parte, martorii O. și C. nu i-au cunoscut îndeaproape pe cei doi inculpați, i-au văzut doar de câteva ori și în îndeplinirea profesiei lor, în cursul căreia văd foarte multe persoane și efectuează foarte multe curse, fiind greu de precizat perioade exacte de timp. Prin opoziție cu acești martori, F. a avut relații mai apropiate cu cei doi inculpați și a fost indirect și fără voia lui legat de fapta gravă comisă de aceștia, astfel că este normal să fi reținut mult mai multe amănunte. În plus, mai trebuie menționat faptul că, din expertiza balistică depusă la dosarul de urmărire penală (f.52) rezultă că inculpații au tras cu un pistol semiautomat de proveniență rusească, descriere ce se potrivește perfect cu cea realizată de martorul F.I.L.

În sprijinul învinuirilor este și declarația martorului B.A. care a arătat că imediat după agresiune, victima i-a comunicat că a fost împușcată de niște cetățeni moldoveni sau basarabeni, după accentul lor. În legătură cu modul de pătrundere al agresorilor în casa de schimb valutar, martorul arată că, „probabil geamul a fost spart pentru a se pătrunde. Spărgându-se geamul, ușa putea să fie deschisă din interior, prin pătrunderea mâinii prin geamul spart”. Datorită stării de șoc în care se afla victima, supoziția ei că agresorii au intrat pe geam, nu este de esență, pentru că așa cum arată la unison martorii B., R. și B.Z., este evident că inculpații după spargerea geamului au deschis ușa din interior pătrunzând astfel în incinta unității.

Martorul R.R.N. arată că victima vorbea coerent, a arătat că a fost împușcată, însă nu cunoaște detalii despre modul de derulare al agresiunii. Martorul B.P. arată că victima i-a comunicat nemijlocit că a fost împușcată de doi băieți basarabeni sau moldoveni, după accentul pe care îl aveau, precizând că victima vorbea coerent. Precizează că victima i-a comunicat că agresorii au intrat în casa de schimb valutar și au luat banii din seif, fără a preciza o sumă exactă în sensul dacă i-au luat toți sau numai o parte. Prin urmare, susținerea inculpaților în sensul că victima datorită stării de șoc în care se afla nu putea să observe modul de pătrundere al acestora în unitate, dacă s-a umblat la seif sau nu, și ce anume s-a sustras din acesta, este combătută prin declarațiile martorilor B. și B.Z.

care arată că victima era conștientă, vorbea coerent după agresiune, i-a descris pe agresori, precizând și împrejurarea că sunt moldoveni sau basarabeni. Starea fiziologică a victimei este descrisă și reținută ca atare și prin raportul de expertiză medico-legală care atestă că aceasta era orientată temporo-spațial și deși avea un deficit de vorbire, era conștientă. De asemenea, este dovedit fără echivoc prin depozițiile martorilor de mai sus că prin acel gemuleț al casei de schimb care a fost forțat și spart, s-a ajuns la deschiderea ușii unității din interior și în acest mod s-a realizat pătrunderea infractorilor. Probele în apărare solicitate de inculpați – încuviințate de instanță și administrate ulterior la cercetarea judecătorească în condițiile art. 288-291 C. proc.

pen. cu respectarea garanțiilor privind dreptul la apărare prevăzute de art. 6 și art. 171 C. proc. pen. – au infirmat alibiurile invocate de aceștia că nu s-au aflat în municipiul Cluj-Napoca în noaptea de 29-30 decembrie 2000 când au fost comise infracțiunile deduse judecății / imputate acestora astfel: Inculpații au arătat că au fost cazați la Hotelul "Sportul" din Iași, în data de 30 decembrie 2000, dar verificându-se această apărare, atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de judecată, s-a constatat că cei doi nu figurează în tot anul 2000 ca fiind cazați în acest hotel (evident, nici în data de 30 decembrie 2000). Inculpatul P.V. a arătat că în data de 30 decembrie 2000 a depus bagaje la Biroul de Bagaje de mână al gării C.F.R.

Iași, în numele său, solicitând să se facă verificări pentru a fi găsit în evidențe. Verificându-se acest aspect, s-a constatat că și în anul 2000 și în prezent la biroul de bagaje nu se ține o evidență a persoanelor care depun bagaje. Inculpatul P.V. a mai arătat că în data de 30 decembrie 2000 a efectuat un schimb valutar la casa de schimb valutar "N.E.", situată în apropierea gării Iași, solicitând să se stabilească ora tranzacției, în încercarea evidentă de a dovedi că la ora comiterii faptei nu avea cum să se afle în mun. Cluj-Napoca. Verificându-se acest aspect, s-a constatat că în data de 16 decembrie 2000, inculpatul C.A. a efectuat la ora 16,32 un schimb valutar, respectiv a schimbat 100 mărci germane, dar pe data de 30 decembrie 2000 nici unul dintre inculpați nu figurează cu schimb valutar efectuat.

Rezultă că SC N.E. a păstrat evidențe din care reies schimburile valutare efectuate, dovadă că s-a găsit schimbul efectuat la intrarea în țară de inculpatul C.A., dar nu și pretinsul schimb efectuat în 30 decembrie 2000 de către inculpatul P.V. Totodată, ora exactă a ieșirii celor doi inculpați din România în data de 30 decembrie 2000 nu a putut fi stabilită întrucât la acea dată poliția de frontieră nu ținea evidență computerizată. Așa cum s-a arătat, s-a putut stabili doar că ambii inculpați au intrat în România în 16 decembrie 2000 și au ieșit din România în 30 decembrie 2000 (în ceea ce-l privește pe inculpatul P.V., din unele adrese rezultă că în anul 2000 nu figurează a fi ieșit din România, pe 30 decembrie 2000, figurând însă o reintrare în România în cursul anului 2001. Contradicțiile dintre aceste adrese se explică prin faptul că provin de la instituții diferite și prin faptul că în anul 2000 evidențele nu erau computerizate.

Ambii inculpați au solicitat să fie la rândul lor supuși testului poligraf, dar la prezentarea materialului de urmărire penală au arătat că nu doresc ca acest test să fie efectuat la Inspectoratul de Poliție al Jud. Cluj. Acest refuz trebuie privit ca un refuz absolut de a fi efectuat testul, tocmai pentru că oriunde ar fi efectuat, acest test ar putea dovedi încă o dată nesinceritatea inculpaților.

Inculpații au mai arătat, cu ocazia declarațiilor date în fața instanței investite cu rejudecarea cauzei, că în seara zilei de 28 decembrie 2000 au plecat cu trenul la București (și de acolo mai departe la Iași), fiind transportați cu taxiul la gară de către martorul F.I.L., care le-ar fi și cumpărat biletele de tren, susțineri care vin în contradicție cu propriile lor declarații din faza de urmărire penală și care sunt infirmate categoric de către martorul F. care arată s-a întâlnit cu cei doi inculpați în noaptea de 29/30 decembrie 2000 când i-a transportat până la Bistrița, conform înțelegerii anterioare, primind drept plată pentru această cursă o sumă de bani mult mai mare decât contravaloarea transportului, iar inculpații plecând mai departe spre Iași cu un taximetru marca Mercedes Cobra.

De altfel, se cuvine a fi menționat faptul că întreaga strategie de apărare adoptată de inculpați s-a bazat pe solicitarea a numeroase probe, unele dintre ele apreciate ca utile și concludente, administrate de altfel, iar altele propuse cu scopul vădit de a întârzia și îngreuna soluționarea cauzei, fiind respinse motivat de către organul de urmărire penală și instanța de judecată. În apărare, inculpații au speculat și anumite contradicții firești, dar neesențiale, din declarațiile părții vătămate și ale martorului F.I.L., însă cert este că, nici o probă de la dosar, nici măcar cele care au fost administrate la solicitarea inculpaților, nu le confirmă susținerile în apărare, respectiv nevinovăția.

Concluzia firească, fără dubiu, care se desprinde din ansamblul probatoriu de la dosar, este aceea că cei doi inculpați se fac vinovați de comiterea faptelor deduse judecății. În scopul comiterii faptelor, cei doi inculpați au venit din Republica Moldova în data de 16 decembrie 2000 și au părăsit România în data de 30 decembrie 2000. Plecarea lor în Republica Moldova a fost, evident, precipitată și nu normală, așa cum au susținut prin propunerea unor probe, care o dată administrate, au dovedit contrariul. De precizat că, în data de 25 decembrie 2004, deci tot în preajma unor sărbători de iarnă, cei doi inculpați au venit din nou în România, probabil tot cu intenția de a comite infracțiuni, dat fiind faptul că în mașina condusă de inculpatul P.V.

a fost găsit un întreg arsenal de scule și dispozitive ce pot fi folosite la spargeri, respectiv la forțarea unor încuietori și uși (f.249-262 d.u.p.). În apel inculpații au solicitat efectuarea unei expertize ADN a mucurilor de țigară găsite la fața locului, audierea martorilor I.A., E.P., F.I. și S.I, audierea părții vătămate și efectuarea unei adrese la Hotel Sport din Iași pentru a comunica registrul de cazare în original, probe care au fost respinse pentru următoarele considerente: În faza de urmărire penală s-a întocmit o expertiză medico-legală a mucurilor de țigări găsite în apropierea locului faptei, care atestă că resturile de țigări au fost fumate de două persoane cu grupa sanguină A și 0, neidentificându-i pe cei doi inculpați și fără să facă precizarea că inculpații ar fi fumat țigările respective, astfel că nu se impune întocmirea unui raport de expertiză ADN asupra resturilor de țigări găsite în apropierea locului faptei (f.40 d.u.p.).

Referitor la audierea martorilor U.A., E.P., F.I. și S.I. se rețin următoarele: Din procesul verbal încheiat la data de 31 iulie 2007 de Poliția municipiului Iași rezultă că numitul E.P. nu lucrează la Casa de schimb valutar N.E. SRL Iași precizată de inculpați (f.214 dosar nr. 3524/2006 vol. II al Curții de Apel Cluj). Potrivit procesului verbal de executare a mandatului de aducere întocmit de Poliția municipiului Iași la data de 30 iulie 2004 numitul E.P. figurează cu domiciliul în Franța, sens în care nu putea fi audiat (f. 216-217 dosar nr.3524/2006 vol. II al Curții de Apel Cluj). Din adresa întocmită la data de 28 martie 2005 de SC N.E. SRL Iași rezultă că inculpatul C.A. figurează că a efectuat la data de 16 decembrie 2000 ora 16,32 un schimb valutar de 100 mărci germane și că inculpatul P.V.

nu figurează cu nici un schimb valutar în data de 30 decembrie 2000 (f. 219 dosar nr. 3524/2006 vol. II al Curții de Apel Cluj). Martorii F.I. și S.I. au fost audiați în faza de urmărire penală și la instanța de fond, menținându-și declarațiile pe tot parcursul procesului, iar martorul F.I. a și fost confruntat cu ei doi inculpați , menținându-și aceeași poziție. La data de 23 aprilie 2007 Hotel Sport Iași comunică numele tuturor persoanelor care au fost cazate la acest hotel în perioada 29-31 decembrie 2000 printre care nu se găsesc și inculpații (f.114 dosar nr. 3524/2006 vol.II al Curții de Apel Cluj). Prin adresa din 26 iunie 2007 Hotel Sport Iași comunică originalul registrului de cazare pentru perioada 29 decembrie 2000- 31 decembrie 2000 însă nici în acest registru nu figurează numele inculpaților (f.171 dosar nr. 3524/2006 vol. II al Curții de Apel Cluj).

Hotel Sport Iași comunică și diagrama de cazare din data de 30 decembrie 2000 unde iar nu figurează numele inculpaților (f.207-209 , 216-220 dosar nr. 3524/2006 vol. II al Curții de Apel Cluj). Audierea părții vătămate în faza de judecată nu a fost posibilă, așa cum rezultă din procesul verbal de executare a mandatului de aducere, aceasta fiind plecată în Ungaria, iar mama părții vătămate nu cunoaște adresa acesteia. În consecință, faptele reținute în sarcina inculpaților există ca atare fiind săvârșite cu vinovăție de aceștia și realizează elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav și tâlhărie calificată prev. de art. 20, art. 174, art. 176 lit. d) și art. 211 alin. (2) lit. b), c) și alin. (2) 1 lit. a), b) C. pen.

cu aplicarea art. 13 C. pen., în final cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. astfel încât soluția de condamnare în temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. adoptată de prima instanță / menținută în apel este legală și temeinică (solicitarea inculpatului privind greșita condamnare a acestora / schimbarea soluției amintite cu aceea de achitare în temeiul art. 10 lit. c) raportat la art. 345 alin. (3) C. proc. pen. fiind nejustificată). 3.4. Pedepsele de bază de 12 ani și 6 luni închisoare și respectiv 10 ani închisoare orientate către minimul legal special, prevăzut de lege precum și pedepsele rezultante sporite la câte 17 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

pe durata de 8 ani (pedepse complementare) aplicate fiecărui inculpat în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. sunt legale și temeinice aflându-se în concordanță - potrivit art. 72 C. pen. - cu pericolul social concret ridicat al infracțiunilor comise de inculpați (agresiune armată în scop de jaf la o casă de schimb valutar din altă țară) și celelalte date atestând periculozitatea socială a inculpaților potrivit relațiilor scrise aflate la dosar. În consecință recursurile inculpaților se vor respinge ca nefondate în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 25 decembrie 2004 la 11 mai 2010. Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.V. și C.A. împotriva deciziei penale nr. 135/A din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 25 decembrie 2004 la 11 mai 2010. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul pentru interpretul de limbă rusă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2010.