ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2328/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

instanțe

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, reclamanții M.A.I., M.L.P.M.,

M.I.D., P.K.R. și P.P.L. au solicitat obligarea pârâtei Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la evaluarea imobilului-construcție

situat în Municipiul Slatina, jud. Olt și la emiterea deciziei prevăzută

de lege conținând titlul de despăgubiri ca urmare a dispoziției

nr. 9240 din 28 decembrie 2006 a Primăriei Municipiului Slatina.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat că această dispoziție a fost

înaintată pârâtei pentru achitarea despăgubirilor, dosarul fiind

înregistrat sub nr. 41771/CC.

Deși au formulat cerere prin

care solicitau emiterea titlului și plata echivalentului în bani, pârâta a

refuzat cu motivarea că prin decizia nr. 2 din 28 februarie 2006 s-a

stabilit modalitatea de selectare a dosarelor după un sistem aleatoriu.

apel

Prin sentința nr. 3510 din 27

octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de

reclamanții M.A.I., M.L.P.M., M.I.D., P.K.R. și P.P.L. în

contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

și a obligat pârâta să emită în favoarea reclamanților decizia

reprezentând titlul de despăgubiri, în termen de 6 luni de la rămânerea

irevocabilă a hotărârii.

La momentul pronunțării

sentinței recurate, Curtea a constatat că Legea nr. 247/2005 nu

prevede un termen pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Însă omisiunea legiuitorului

național poate fi complinită prin raportare la „termenul rezonabil”

statuat în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, termen care constituie

o componentă esențială a dreptului consfințit de art. 6 din

Convenție, respectiv dreptul la un proces echitabil.

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, invocând dispozițiile

cu caracter general cuprinse în art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta a prezentat detaliat

procedura pe care o derulează în vederea emiterii titlului de despăgubire,

precum și dificultățile legate de numărul mare de dosare a

căror soluționare se realizează conform propriei decizii nr.

2815 din 16 septembrie 2008.

În concret, criticile formulate la

adresa soluției Curții de apel vizează încălcarea dreptului

de apreciere al Comisiei Centrale, de care beneficiază în ceea ce

privește stabilirea ordinii de soluționare a dosarelor.

Recurenta mai arată că a

constatat o serie de inadvertențe în legătură cu suprafața imobilului-construcție

notificat dar că, așa cum a indicat și la judecata în primă

instanță, dosarul nr. 41771/CC este trimis spre evaluare.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma criticii formulate de recurentă, cât și sub toate aspectele,

în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că este legală.

drept relevante

Intimații-reclamanți au supus

controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios

administrativ refuzul recurentei-pârâte Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire

pentru imobilul-construcție situat în municipiul Slatina, jud. Olt.

Relevante pentru dezlegarea cauzei

de față sunt dispozițiile art. 16 alin. (1), (4)-(7) din Titlul

VII al Legii nr. 247/2005 care au următorul cuprins:

„1) Deciziile/dispozițiile emise de entitățile

învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare

sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice

centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au

consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire,

însoțite, după caz, de situația juridică actuală a

imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație

aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele

construcții demolate depuse de persoana îndreptățită

și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de

proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe

județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai

târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

…

(4)

Pe baza situației juridice a imobilului

pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei

Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1)

și (2) în privința verificării legalității respingerii

cererii de restituire în natură.

(5)

Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la

centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în

mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă,

după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății

de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

(6)

După primirea dosarului, evaluatorul sau

societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate,

și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisie Centrale.

Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita

cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

(7)

În baza raportului de evaluare Comisia

Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare”.

Calitatea intimaților de

persoane îndreptățite la despăgubiri a fost stabilită prin dispoziția

nr. 9240 din 28 decembrie 2006 emisă de Primarul municipiului Slatina,

care a fost înaintată împreună cu documentația aferentă,

Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,

primind nr. de înregistrare 41771/CC.

Cu toate acestea, nici până la data

soluționării recursului, recurenta nu a emis decizia reprezentând titlu

de despăgubire.

Intervalul mare de timp cuprins

între momentul de debut al procedurii administrative: 10 mai 2001 (data

înregistrării notificării nr. 2720 la Primăria municipiului Slatina) și pronunțarea hotărârii de către Curtea

de apel, conferă temeinicie concluziei acesteia că în speță

s-a încălcat principiul soluționării cauzelor într-un termen

rezonabil, consacrat de art. 6 § 1 din Convenția europeană pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Împrejurarea că Legea nr.

247/2005 nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor nu exclude incidența

acestui principiu, pentru că, având în vedere dispozițiile art. 20

din Constituția României, normele interne cuprinse în legislația primară

și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a

despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care

să nu concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen

rezonabil, statuat ca o garanție a unui proces echitabil atât în procedura

judiciară, cât și în cadrul procedurii administrative.

Apărarea recurentei-pârâte, în

sensul că dosarul cu propunere de despăgubiri conținea

inadvertențe, nu poate fi reținută, pentru că nu are consistență.

Adresa nr. 41771/CC din 16 aprilie 2010 de care se prevalează recurenta,

prin care a solicitat lămuriri suplimentare Primarului municipiului

Slatina (fila 22, dosar recurs) nu face decât să demonstreze maniera

abuzivă în care instituția publică își îndeplinește

prerogativele conferite de lege, fiind întocmită în mod evident pe

parcursul derulării procedurii judiciare, adică pro causa.

De altfel, neclaritățile

semnalate nu există, câtă vreme în dispoziția primarului sus

amintită, imobilul notificat este descris în detaliu:

„construcție situată în

municipiul Slatina, jud. Olt, compusă din parter+mansardă în

suprafață de 102 mp și pivniță în suprafață

de 35,72 mp”.

Cât privește dreptul de

apreciere de care, indiscutabil, beneficiază recurenta în organizarea propriei

activități, Înalta Curte reține că acesta ar trebui

exercitat astfel încât să fie alese soluțiile cele mai adecvate

scopurilor urmărite, cu asigurarea unui just echilibru între măsurile

individuale dispuse și interesul public ocrotit.

Or, după cum bine a stabilit judecătorul

fondului, în speța de față inconvenientele pricinuite

particularilor sunt excesiv de împovărătoare, disproporționate

în raport de obiectivul propus: acordarea unor juste despăgubiri.

Nu există nicio explicație

rezonabilă pentru perioada mare de timp scursă de la formularea

notificării prevăzute de art. 22 din Legea nr. 10/2001 privind regimul

juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22

decembrie 1989 și până în prezent, care să justifice pasivitatea

recurentei. Numărul mare de dosare pe care le are de soluționat

determină, indiscutabil, unele sincope ori întârzieri în activitate,

însă, recurenta nu se poate apăra invocându-și propriile decizii

prin efectul cărora se amână în continuare soluționarea dosarului.

Probele cauzei conturează cu

pregnanță concluzia că marja de apreciere de care beneficiază

recurenta a fost depășită, iar Legea nr. 554/2004, inserând

expres excesul de putere printre temeiurile acțiunii în contencios

administrativ, a conferit fundament normativ ideii că oportunitatea este o

componentă a legalității , iar nu o noțiune exterioară

acesteia.

De altfel, după cum susține

și recurenta, dosarul nr. 41771/CC este trimis la evaluare, așa încât

Înalta Curte nu poate decela un motiv serios pentru promovarea recursului de

față, câtă vreme, potrivit dispozitivului sentinței

atacate, Comisia centrală are obligația emiterii deciziei reprezentând

titlul de despăgubire abia în termen de șase luni de la rămânerea

irevocabilă a hotărârii judecătorești, adică de la 5

mai 2010.

Nu în ultimul rând, soluția fondului

se impune a fi păstrată și în virtutea principiului subsidiarității

în materia protecției internaționale a drepturilor omului,

instanța de judecată având prerogativa de a preveni încălcarea dreptului

de care se prevalează intimații și de a nu expune România la o nouă

condamnare, previzibilă, în fața jurisdicției de la Strasbourg.

instanței de recurs

Pentru toate considerentele expuse

la pct.II.1, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Statul

Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

împotriva sentinței nr. 3510 din 27 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 5 mai 2010.