ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2328/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în fața primei instanțe Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanții M.A.I., M.L.P.M., M.I.D., P.K.R. și P.P.L. au solicitat obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la evaluarea imobilului-construcție situat în Municipiul Slatina, jud. Olt și la emiterea deciziei prevăzută de lege conținând titlul de despăgubiri ca urmare a dispoziției nr. 9240 din 28 decembrie 2006 a Primăriei Municipiului Slatina. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că această dispoziție a fost înaintată pârâtei pentru achitarea despăgubirilor, dosarul fiind înregistrat sub nr. 41771/CC.

Deși au formulat cerere prin care solicitau emiterea titlului și plata echivalentului în bani, pârâta a refuzat cu motivarea că prin decizia nr. 2 din 28 februarie 2006 s-a stabilit modalitatea de selectare a dosarelor după un sistem aleatoriu. 2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 3510 din 27 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanții M.A.I., M.L.P.M., M.I.D., P.K.R. și P.P.L. în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a obligat pârâta să emită în favoarea reclamanților decizia reprezentând titlul de despăgubiri, în termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

La momentul pronunțării sentinței recurate, Curtea a constatat că Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Însă omisiunea legiuitorului național poate fi complinită prin raportare la „termenul rezonabil” statuat în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, termen care constituie o componentă esențială a dreptului consfințit de art. 6 din Convenție, respectiv dreptul la un proces echitabil. 3. Recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, invocând dispozițiile cu caracter general cuprinse în art. 304 1 C. proc.

civ. Recurenta a prezentat detaliat procedura pe care o derulează în vederea emiterii titlului de despăgubire, precum și dificultățile legate de numărul mare de dosare a căror soluționare se realizează conform propriei decizii nr. 2815 din 16 septembrie 2008. În concret, criticile formulate la adresa soluției Curții de apel vizează încălcarea dreptului de apreciere al Comisiei Centrale, de care beneficiază în ceea ce privește stabilirea ordinii de soluționare a dosarelor. Recurenta mai arată că a constatat o serie de inadvertențe în legătură cu suprafața imobilului-construcție notificat dar că, așa cum a indicat și la judecata în primă instanță, dosarul nr. 41771/CC este trimis spre evaluare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticii formulate de recurentă, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimații-reclamanți au supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ refuzul recurentei-pârâte Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul-construcție situat în municipiul Slatina, jud. Olt.

Relevante pentru dezlegarea cauzei de față sunt dispozițiile art. 16 alin. (1), (4)-(7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 care au următorul cuprins: „1) Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

… (4) Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură. (5) Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare. (6) După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisie Centrale.

Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire. (7) În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare”. Calitatea intimaților de persoane îndreptățite la despăgubiri a fost stabilită prin dispoziția nr. 9240 din 28 decembrie 2006 emisă de Primarul municipiului Slatina, care a fost înaintată împreună cu documentația aferentă, Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, primind nr. de înregistrare 41771/CC. Cu toate acestea, nici până la data soluționării recursului, recurenta nu a emis decizia reprezentând titlu de despăgubire.

Intervalul mare de timp cuprins între momentul de debut al procedurii administrative: 10 mai 2001 (data înregistrării notificării nr. 2720 la Primăria municipiului Slatina) și pronunțarea hotărârii de către Curtea de apel, conferă temeinicie concluziei acesteia că în speță s-a încălcat principiul soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 § 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Împrejurarea că Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor nu exclude incidența acestui principiu, pentru că, având în vedere dispozițiile art. 20 din Constituția României, normele interne cuprinse în legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, statuat ca o garanție a unui proces echitabil atât în procedura judiciară, cât și în cadrul procedurii administrative. Apărarea recurentei-pârâte, în sensul că dosarul cu propunere de despăgubiri conținea inadvertențe, nu poate fi reținută, pentru că nu are consistență.

Adresa nr. 41771/CC din 16 aprilie 2010 de care se prevalează recurenta, prin care a solicitat lămuriri suplimentare Primarului municipiului Slatina (fila 22, dosar recurs) nu face decât să demonstreze maniera abuzivă în care instituția publică își îndeplinește prerogativele conferite de lege, fiind întocmită în mod evident pe parcursul derulării procedurii judiciare, adică pro causa. De altfel, neclaritățile semnalate nu există, câtă vreme în dispoziția primarului sus amintită, imobilul notificat este descris în detaliu: „construcție situată în municipiul Slatina, jud. Olt, compusă din parter+mansardă în suprafață de 102 mp și pivniță în suprafață de 35,72 mp”.

Cât privește dreptul de apreciere de care, indiscutabil, beneficiază recurenta în organizarea propriei activități, Înalta Curte reține că acesta ar trebui exercitat astfel încât să fie alese soluțiile cele mai adecvate scopurilor urmărite, cu asigurarea unui just echilibru între măsurile individuale dispuse și interesul public ocrotit. Or, după cum bine a stabilit judecătorul fondului, în speța de față inconvenientele pricinuite particularilor sunt excesiv de împovărătoare, disproporționate în raport de obiectivul propus: acordarea unor juste despăgubiri. Nu există nicio explicație rezonabilă pentru perioada mare de timp scursă de la formularea notificării prevăzute de art. 22 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 și până în prezent, care să justifice pasivitatea recurentei.

Numărul mare de dosare pe care le are de soluționat determină, indiscutabil, unele sincope ori întârzieri în activitate, însă, recurenta nu se poate apăra invocându-și propriile decizii prin efectul cărora se amână în continuare soluționarea dosarului. Probele cauzei conturează cu pregnanță concluzia că marja de apreciere de care beneficiază recurenta a fost depășită, iar Legea nr. 554/2004, inserând expres excesul de putere printre temeiurile acțiunii în contencios administrativ, a conferit fundament normativ ideii că oportunitatea este o componentă a legalității , iar nu o noțiune exterioară acesteia.

De altfel, după cum susține și recurenta, dosarul nr. 41771/CC este trimis la evaluare, așa încât Înalta Curte nu poate decela un motiv serios pentru promovarea recursului de față, câtă vreme, potrivit dispozitivului sentinței atacate, Comisia centrală are obligația emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire abia în termen de șase luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești, adică de la 5 mai 2010. Nu în ultimul rând, soluția fondului se impune a fi păstrată și în virtutea principiului subsidiarității în materia protecției internaționale a drepturilor omului, instanța de judecată având prerogativa de a preveni încălcarea dreptului de care se prevalează intimații și de a nu expune România la o nouă condamnare, previzibilă, în fața jurisdicției de la Strasbourg.

2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la pct.II.1, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 3510 din 27 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 mai 2010.