ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3204/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC L. SRL Galați, prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului Galați, în contradictoriu cu pârâta SC D.S. SA Galați, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că este posesor de bună credință al pontonului de acostare aflat la km 151 + 200 Faleza Port Galați, mal stâng Dunăre, având lungimea de 20 metri și lățimea de 7 metri, lățime maximă 7,25 metri, înălțime 3,50 metri pescaj 1,30 metri, deplasament maxim 11 tone, posesiunea fiind netulburată din anul 1990 și până în prezent. Tribunalul Galați, prin sentința comercială nr. 2829 din 15 octombrie 2008, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC D.S.

SA și acțiunea comercială în constatare formulată de reclamanta SC L. SRL Galați, ca nefondate. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 77 din 13 februarie 2007, pronunțată în dosarul nr. R 253/121/2007, s-a constatat că SC R. SA Galați este proprietara pontonului de acostare amplasat la dana fostei nave yacht LIBERTATEA, mal stâng Faleza Port Dunărea km 151 + 400 și, în baza acestei sentințe, SC R. SA a fost înscrisă ca proprietar de navă ponton de A.M.R. – Căpitănia Zonală Galați. Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei instanța de fond a reținut că pârâta are temei să invoce un drept de proprietate asupra pontonului, deoarece este constructorul bunului, iar, conform art. 1470 și urm. C. civ., antreprenorul ce face o lucrare cu materialele sale are un drept de proprietate asupra bunului rezultat până la finalizarea lucrărilor, când proprietatea se transmite clientului.

Cum pârâta a fost proprietara pontonului până la finalizarea lucrărilor de construcție, ea are temei juridic să se considere proprietară și, implicit, are calitate procesuală pasivă în acțiunea de față. Pe fondul cauzei instanța a reținut că reclamanta, deși are stăpânirea materială a bunului, nu are temei să posede bunul pentru sine (să se considere proprietara pontonului), stăpânind bunul pentru altul, fiind un simplu detentor precar în absența elementului intențional și, cum nu are această calitate, rezultă că nu i se poate recunoaște posesia de bună credință sau dreptul de proprietate asupra pontonului. Apelul declarat împotriva sentinței comerciale nr. 2829 din 15 octombrie 2009 a Tribunalului Galați a fost admis de Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 37/A din 11 mai 2009, desființând sentința apelată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În argumentarea acestei decizii instanța de apel a reținut că prima instanță a soluționat cauza pornind de la o calificare greșită a acțiunii deduse judecății, analizând calitatea reclamantei de posesor de bună-credință, respectiv de detentor precar, prin raportare la intimata-intervenientă SC R. SA, care nu mai avea calitatea de parte în proces la data soluționării cauzei, după disjungerea cererii de intervenție în interes propriu formulată de SC R. SA. Astfel, reține instanța de apel, considerentele hotărârii relevă că prima instanță a analizat fondul cauzei și a ajuns la concluzia că reclamanta este detentor precar al bunului în litigiu prin raportare la intimata-intervenientă SC R. SA și nu la intimata-pârâtă SC D.S.

SA. De asemenea, s-a reținut că instanța de fond a dat o calificare greșită acțiunii deduse judecății în sensul că a stabilit că acțiunea promovată este o acțiune în constatare pozitivă, deși în cauză este o acțiune în constituire de drepturi deoarece se tinde a se stabili că reclamanta este proprietara pontonului, având în vedere prezumția conform căreia posesia de bună credință valorează titlu de proprietate. Astfel, conchide instanța de apel, soluționarea cauzei pe fond trebuie să pornească de la calificarea juridică corectă a acțiunii și în raport de această calificare să se soluționeze cauza în contradictoriu cu pârâta, parte în proces, și nu în contradictoriu cu intervenienta. Împotriva acestei decizii intervenienta SC R. SA Galați a formulat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ. solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului. În motivarea recursului său intervenienta critică instanța de apel pentru nesocotirea principiului fundamental al dreptului procesual civil al adevărului, prin ignorarea dreptului de proprietate al recurentei asupra pontonului din litigiu, drept opozabil erga omnes , posesia exercitată de SC L. SRL constând în exploatarea unei nave neînregistrate, neputând fi calificată, deci, ca o posesie de bună credință nici în raport de SC D.S. SA. Dacă, prin ipoteză, în rejudecarea cauzei s-ar constata calitatea SC L. SRL de posesor de bună credință cu referire la SC D.S. SA, ceea ce ar valora, în opinia recurentei, titlu de proprietate, o astfel de hotărâre nu s-ar putea aplica întrucât A.N., Căpitănia Portului Galați ar fi în imposibilitatea de a înmatricula în Registrul Naval același ponton cu doi proprietari diferiți.

Examinând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate se constată că acesta este fondat. Rezultă, în esență, în acest sens, că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 257 C. proc. civ. ca și ale art. 129 alin. (6) C. proc. civ., ignorând limitele investirii prin acțiunea introductivă de instanță prin care reclamanta a solicitat să se constate doar că este posesor de bună-credință al bunului mobil din litigiu (dosar 5509/C/2005 Judecătoria Galați), cerere pe care netemeinic instanța de apel o consideră drept acțiune prin care se tinde a se stabili că reclamanta este proprietara bunului, dar pe care instanța de fond a calificat-o corect, examinând-o prin prisma probelor administrate în cauză sub toate aspectele.

Astfel, în mod netemeinic a reținut instanța de control judiciar că sentința ar fi fost pronunțată fără a se intra în cercetarea fondului cauzei, caracterul devolutiv al apelului permițând, în aceste condiții, instanței criticate să judece ea însăși cauza. Din această perspectivă se vădesc a fi întemeiate și criticile recurentului vizând o motivare defectuoasă și o interpretare greșită a actului dedus judecății. Astfel fiind, constatându-se că decizia recurată este nelegală și netemeinică, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., recursul promovat împotriva acesteia urmează a fi admis, iar decizia recurată urmează a fi casată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de intervenienta SC R. SA Galați împotriva deciziei civile nr. 37/A din 11 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2009.