ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3204/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3204/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC L. SRL Galați, prin

acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului Galați, în contradictoriu cu pârâta SC

D.S. SA Galați, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate

că este posesor de bună credință al pontonului de acostare aflat la km 151 +

200 Faleza Port Galați, mal stâng Dunăre, având lungimea de 20 metri și lățimea

de 7 metri, lățime maximă 7,25 metri, înălțime 3,50 metri pescaj 1,30 metri,

deplasament maxim 11 tone, posesiunea fiind netulburată din anul 1990 și până

în prezent.

Tribunalul Galați, prin sentința

comercială nr. 2829 din 15 octombrie 2008, a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei SC D.S. SA și acțiunea comercială în constatare

formulată de reclamanta

SC L. SRL Galați, ca nefondate.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 77 din 13 februarie

2007, pronunțată în dosarul nr. R 253/121/2007, s-a constatat că SC R. SA

Galați este proprietara pontonului de acostare amplasat la dana fostei nave

yacht LIBERTATEA, mal stâng Faleza Port Dunărea km 151 + 400 și, în baza

acestei sentințe, SC R. SA a fost înscrisă ca proprietar de navă ponton de A.M.R.

– Căpitănia Zonală Galați.

Cât privește excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei instanța de fond a reținut că pârâta are temei să

invoce un drept de proprietate asupra pontonului, deoarece este constructorul

bunului, iar, conform art. 1470 și urm. C. civ., antreprenorul ce face o

lucrare cu materialele sale are un drept de proprietate asupra bunului rezultat

până la finalizarea lucrărilor, când proprietatea se transmite clientului. Cum

pârâta a fost proprietara pontonului până la finalizarea lucrărilor de

construcție, ea are temei juridic să se considere proprietară și, implicit, are

calitate procesuală pasivă în acțiunea de față.

Pe fondul cauzei instanța a reținut că

reclamanta, deși are stăpânirea materială a bunului, nu are temei să posede

bunul pentru sine (să se considere proprietara pontonului), stăpânind bunul

pentru altul, fiind un simplu detentor precar în absența elementului

intențional și, cum nu are această calitate, rezultă că nu i se poate

recunoaște posesia de bună credință sau dreptul de proprietate asupra

pontonului.

Apelul declarat împotriva sentinței

comerciale nr. 2829 din 15 octombrie 2009 a Tribunalului Galați a fost admis de

Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 37/A din 11 mai 2009,

desființând sentința apelată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la

aceeași instanță.

În argumentarea acestei decizii instanța

de apel a reținut că prima instanță a soluționat cauza pornind de la o

calificare greșită a acțiunii deduse judecății, analizând calitatea reclamantei

de posesor de bună-credință, respectiv de detentor precar, prin raportare la

intimata-intervenientă SC R. SA, care nu mai avea calitatea de parte în proces

la data soluționării cauzei, după disjungerea cererii de intervenție în interes

propriu formulată de SC R. SA.

Astfel, reține instanța de apel,

considerentele hotărârii relevă că prima instanță a analizat fondul cauzei și a

ajuns la concluzia că reclamanta este detentor precar al bunului în litigiu

prin raportare la intimata-intervenientă SC R. SA și nu la intimata-pârâtă SC

D.S. SA.

De asemenea, s-a reținut că instanța de

fond a dat o calificare greșită acțiunii deduse judecății în sensul că a

stabilit că acțiunea promovată este o acțiune în constatare pozitivă, deși în

cauză este o acțiune în constituire de drepturi deoarece se tinde a se stabili

că reclamanta este proprietara pontonului, având în vedere prezumția conform

căreia posesia de bună credință valorează titlu de proprietate.

Astfel, conchide instanța de apel,

soluționarea cauzei pe fond trebuie să pornească de la calificarea juridică

corectă a acțiunii și în raport de această calificare să se soluționeze cauza

în contradictoriu cu pârâta, parte în proces, și nu în contradictoriu cu

intervenienta.

Împotriva acestei decizii intervenienta SC

R. SA Galați a formulat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și

9 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei

recurate în sensul respingerii apelului.

În motivarea recursului său intervenienta

critică instanța de apel pentru nesocotirea principiului fundamental al

dreptului procesual civil al adevărului, prin ignorarea dreptului de

proprietate al recurentei asupra pontonului din litigiu, drept opozabil

erga

omnes

, posesia exercitată de SC L. SRL constând în exploatarea unei nave

neînregistrate, neputând fi calificată, deci, ca o posesie de bună credință

nici în raport de SC D.S. SA. Dacă, prin ipoteză, în rejudecarea cauzei s-ar

constata calitatea SC L. SRL de posesor de bună credință cu referire la SC D.S.

SA, ceea ce ar valora, în opinia recurentei, titlu de proprietate, o astfel de

hotărâre nu s-ar putea aplica întrucât A.N., Căpitănia Portului Galați ar fi în

imposibilitatea de a înmatricula în Registrul Naval același ponton cu doi

proprietari diferiți.

Examinând recursul prin prisma motivelor

de nelegalitate invocate se constată că acesta este fondat.

Rezultă, în esență, în acest sens, că

instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 257 C. proc.

civ. ca și ale art. 129 alin. (6) C. proc. civ., ignorând limitele investirii

prin acțiunea introductivă de instanță prin care reclamanta a solicitat să se

constate doar că este posesor de bună-credință al bunului mobil din litigiu

(dosar 5509/C/2005 Judecătoria Galați), cerere pe care netemeinic instanța de

apel o consideră drept acțiune prin care se tinde a se stabili că reclamanta este

proprietara bunului, dar pe care instanța de fond a calificat-o corect,

examinând-o prin prisma probelor administrate în cauză sub toate aspectele.

Astfel, în mod netemeinic a reținut

instanța de control judiciar că sentința ar fi fost pronunțată fără a se intra

în cercetarea fondului cauzei, caracterul devolutiv al apelului permițând, în

aceste condiții, instanței criticate să judece ea însăși cauza. Din această

perspectivă se vădesc a fi întemeiate și criticile recurentului vizând o

motivare defectuoasă și o interpretare greșită a actului dedus judecății.

Astfel fiind, constatându-se că decizia

recurată este nelegală și netemeinică, cu aplicarea dispozițiilor art. 312

alin. (1) și (3) C. proc. civ., recursul promovat împotriva acesteia urmează a

fi admis, iar decizia recurată urmează a fi casată cu consecința trimiterii

cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de intervenienta

SC R. SA Galați împotriva deciziei civile nr. 37/A din 11 mai 2009 pronunțată

de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială.

Casează decizia recurată și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 decembrie 2009.