ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4227/2009

Asupra recursului penal de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 28 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 9035/303/2005, s-a dispus respingerea ca nefondată a cererii de îndreptare a erorii materiale formulată de inculpatul P.A.F. privind încheierea de ședință din data de 10.06.2009, ce face parte integrantă din decizia nr. 100/R din 1 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția a II a penală, pronunțată în dosarul nr. 9035/303/2005. A obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în încheierea de ședință din 10 iunie 2009, ce face parte integrantă din decizia nr. 100/R din 1 iulie 2009, s-a consemnat, în privința avocatului T.C.S., unul dintre apărătorii aleși ai inculpatului, că ,,nu înțelege să mai susțină ca și caz de casare punctul 2 al art. 385/9 C. proc. pen.,,. Celălalt apărător al inculpatului, avocat O.B., a solicitat ,,admiterea recursului, așa cum a fost formulat și precizat de colegul său,,. În privința reprezentantului Parchetului, acesta a pus concluzii de admitere a recursului, invocând cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 21 C. proc. pen. Aceste consemnări sunt conforme cu notele de ședință întocmite de grefier.

De asemenea din nota de transcriere a înregistrării audio de ședință a rezultat că, după ce a pus concluzii de admitere a recursului pe alte motive, avocatul T.C.S. a confirmat, la întrebarea pusă de președintele completului de judecată, că ,,nu mai susține punctul 2 ca și caz de casare,, iar celălalt apărător al inculpatului, avocat O.B. a solicitat ,,admiterea recursului, așa cum a fost formulat și precizat de colegul său,,. În aceste împrejurări, susține Curtea de Apel , nu se poate reține o eroare materială în sensul dispozițiilor art. 195 C. proc. pen. Împotriva încheierii pronunțată la data de 28 octombrie 2009 a Curții de Apel București a declarat recurs inculpatul P.A.F. solicitând admitere acestuia, și constarea că acesta nu a renunțat la cazul de casare circumscris dispozițiilor art. 385/9 pct. 2 C. proc.

pen. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit dispozițiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen. și art. 385/1 C. proc. pen. constată că recursul este inadmisibil pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 385/ 1 alin. (1) C. proc. pen.

pot fi atacate cu recurs: a) sentințele pronunțate de judecătorii în cazurile prevăzute de lege; b) sentințele pronunțate de tribunalele militare în cazul infracțiunilor contra ordinii și disciplinei militare, sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani; c) sentințele pronunțate de curțile de apel și de Curtea Militară de Apel; d) sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a părții vătămate; e) deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de Apel; f) sentințele pronunțate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum și cele privind reabilitarea.

În alin. (2) al aceluiași articol se arată că încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs. În cauza dedusă judecății a fost atacată cu recurs o încheiere de îndreptare a erorii materiale pronunțată de Curtea de Apel, ca instanță de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 195 C. proc. pen., text care nu prevede posibilitatea atacării separate cu recurs. Coroborând dispozițiile art. 385/1 C. proc. pen. cu dispozițiile enunțate anterior, Înalta Curte va constata că recursul inculpatului este inadmisibil, neputându-se recunoaște căi de atac neprevăzute de lege. Î n temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul P.A.F. , împotriva încheierii din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 9035/303/2005. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Onorariul interpretului de limbă engleză se va suporta din fondul Î naltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 decembrie 2009.