ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4227/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4227/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului penal de față ;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 28 octombrie 2009
pronunțată de Curtea de
Apel București, secția
a
II
a
penală
și pentru cauze cu minori și de familie,
pronunțată în dosarul nr.
9035/303/2005, s-a dispus respingerea ca
nefondată
a cererii de îndreptare a erorii materiale formulată de inculpatul
P.A.F.
privind încheierea de ședință din data de 10.06.2009, ce face parte integrantă
din decizia nr. 100/R din 1 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția a
II
a penală, pronunțată în dosarul nr. 9035/303/2005.
A obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare
către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre
instanța de fond a reținut că în încheierea de ședință din 10 iunie 2009, ce
face parte integrantă din decizia nr. 100/R din 1 iulie 2009, s-a consemnat, în
privința avocatului T.C.S., unul dintre apărătorii aleși ai inculpatului, că ,,nu
înțelege să mai susțină ca și caz de casare punctul 2 al art. 385/9 C. proc.
pen.,,.
Celălalt apărător al inculpatului,
avocat O.B., a solicitat ,,admiterea recursului, așa cum a fost formulat și
precizat de colegul său,,.
În privința reprezentantului
Parchetului, acesta a pus concluzii de
admitere
a recursului, invocând cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 21
C.
proc. pen.
Aceste consemnări sunt conforme cu
notele de ședință întocmite de grefier.
De
asemenea din nota de transcriere a înregistrării audio de ședință a
rezultat că, după ce a pus concluzii de admitere a recursului pe alte
motive, avocatul T.C.S. a confirmat, la
întrebarea pusă de
președintele completului de judecată, că ,,nu mai
susține punctul 2 ca și caz de casare,, iar celălalt apărător al inculpatului, avocat
O.B. a solicitat ,,admiterea recursului, așa cum a fost formulat și precizat de
colegul său,,.
În aceste împrejurări, susține Curtea
de Apel , nu se poate reține o eroare materială în sensul dispozițiilor art.
195 C. proc. pen.
Împotriva
încheierii pronunțată la data de 28 octombrie 2009 a Curții
de Apel București a declarat recurs inculpatul P.A.F.
solicitând admitere acestuia, și constarea că
acesta nu a renunțat la cazul
de casare circumscris dispozițiilor art.
385/9 pct. 2 C. proc. pen.
Înalta Curte de Casație și Justiție,
examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit
dispozițiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen. și art. 385/1 C. proc. pen.
constată că recursul este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 385/ 1
alin. (1) C. proc. pen. pot fi atacate cu recurs:
a)
sentințele pronunțate de judecătorii în cazurile
prevăzute de lege;
b)
sentințele pronunțate de tribunalele militare în
cazul infracțiunilor contra ordinii și disciplinei militare, sancționate de
lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;
c)
sentințele pronunțate de curțile de apel și de
Curtea Militară de Apel;
d)
sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a
acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a părții vătămate;
e)
deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de
tribunale, tribunale militare teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de
Apel;
f)
sentințele pronunțate în materia executării
hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum și cele
privind reabilitarea.
În alin. (2) al aceluiași articol se
arată că încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau
decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate
separat cu recurs.
În cauza dedusă judecății a fost
atacată cu recurs o încheiere de îndreptare a erorii materiale pronunțată de
Curtea de Apel, ca instanță de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 195 C.
proc. pen., text care nu prevede
posibilitatea
atacării separate cu recurs.
Coroborând dispozițiile art. 385/1 C.
proc. pen. cu dispozițiile enunțate anterior, Înalta Curte va constata că
recursul inculpatului este inadmisibil,
neputându-se
recunoaște căi de atac neprevăzute de lege.
Î
n temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.
pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către
stat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D
E C I D E
Respinge,
ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul P.A.F.
,
împotriva încheierii din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a
II
a penală și pentru cauze cu minori și de familie,
pronunțată în dosarul nr. 9035/303/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata
sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare stat, din care suma de 50
lei, reprezentând onorariul
apărătorului
desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se
va avansa
din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Onorariul interpretului de limbă
engleză se va suporta din fondul
Î
naltei Curți de Casație
și Justiție.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 16 decembrie 2009.