ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3682/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3682/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 222 pronunțată la data de 25 iunie 2010, în Dosarul penal nr.

589/118/2010, Tribunalul Constanța a hotărât:

În baza art. 334 C. proc. pen., respinge cererile de

schimbarea încadrării juridice, formulate de inculpații M.l.V. și O.I., prin

apărători, ca nefondate.

În baza art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. (i)

C. pen. și art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea, art. 75 lit. c) C. pen. și art.

37 lit. a) C. pen., condamnă pe inculpatul M.I.V., la pedeapsa de 18 (optsprezece)

ani închisoare.In baza art. 65 alin. (2) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a

II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 (cinci) ani, după executarea

pedepsei cu închisoarea.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., revocă suspendarea

sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicată

inculpatului prin sentința penală nr. 131 din 04 februarie 2009 a Judecătoriei

Constanța, cu executarea în întregime a acestei pedepse alăturat pedepsei

aplicate prin prezenta hotărâre, în final, inculpatul M.l.V., executând

pedeapsa rezultantă de 21 (douăzeci și unu) ani închisoare și 5 (cinci) ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit.

b) C. pen. ce se va executa după executarea pedepsei cu închisoarea.

În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului perioada executată prin reținere și arest preventiv, cu începere

de la data de 4 noiembrie 2009, la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., coroborat

cu art. 160 alin. (1) și alin. (3) C. proc. pen., menține măsura preventive față

de inculpat.

În baza art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. (i)

C. pen. și art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.,

condamnă pe inculpatul O.I., la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare.

Face aplicarea art. 109 alin. (3) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului perioada executată prin reținere și arest preventiv, cu începere

de la data de 3 noiembrie 2009, la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., coroborat

cu art. 160

h

alin. (3) și art. 160

b

alin. (3) C. proc.

pen., menține măsura arestării preventive față de inculpat.

În baza art. 261 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. art. 37 lit. a) C. pen., condamnă pe inculpatul H.C. la

pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen. condamnă pe același inculpat, la pedeapsa de 2 (doi) ani

închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen.,

contopește pedepsele aplicateîn cea mai grea dintre acestea, de 2 ani

închisoare.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., revocă suspendarea

sub supravegherea executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului

prin sentința penală nr. 131 din 04 februarie 2009 a Judecătoriei Constanța și

dispune executarea alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, în

final inculpatul va executa 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 260 alin. (1) C. pen., condamnă pe

inculpata D.A., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 26

1

alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamna pe aceeași inculpată, la pedeapsa

de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen.,

contopește pedepsele aplicate, în final, inculpata va executa pedeapsa cea mai

grea, de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatei exercițiul

drepturilor văzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

în baza art. 86

1

C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei de 3 ani închisoare.

În baza art. 86

2

C. pen., fixează termen

de încercare de 6 ani (șase), care se compune din durata pedepsei aplicate la

care se adaugă un interval de timp de 3 ani.

În baza art. 86

3

C. pen., pe durata

termenului de încercare inculpata este obligată să se supună următoarelor

măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate de către Serviciul

de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, care este organul desemnat cu

supravegherea inculpatei pe durata termenului de încercare; b) să anunțe în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a

putea fi controlate mijloacele de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenția

inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării

sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, în cazurile de săvârșire a

unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și de neîndeplinire cu

rea-credinfă a măsurilor de supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., suspendă

executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei de 3 ani închisoare.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea

specială de la inculpatul H.C., a sumei de 300 (trei) sute lei, obținută de

acesta prin valorificarea inelului aparținând inculpatei D.A.

Constată că inculpata D.A. nu s-a constituit parte

civilă în procesul penal.

la act că părțile vătămate M.B., M.D. și A., nu s-au

constituit părți civile în procesul penal.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la

art. 14 procedură penală, coroborat cu art. 998, art. 999, art. 1003 și art. 1000

alin. (2) civil, obligă inculpații M.l.V. și O.I., în solidar inculpatul minor

în solidar și cu partea responsabilă civilmente K.H. către partea civilă

Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța, la plata de 3202 (trei mii două

sute doi) lei reprezentând cheltuieli de spilalizare ocazionate de internarea

victimei A.S., în perioada 01 noiembrie - 04 noiembrie 2009.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariu avocat

oficiu către Baroul Constanța, pentru faza de urmărire penală, pentru av. N.A. (600

lei), M.A.S. (600 lei), iar pentru faza de judecată pentru av. R.M. (100 lei),

F.E. (300 lei), G.M. (400 lei), și C.L. (200 lei), se avansează din fondurile M.J.

În baza art. 191 alin. (1) și alin. (3) C. proc. pen.,

obligă inculpații iar inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă

civilmente, la plata sumelor reprezentând cheltuieli judiciare către stat

(pentru ambele faze procesuale), care includ și onorariul avocaților din oficiu,

potrivit menținilor de mai sus, după cum urmează: inculpatul M.l.V. - 1.425 lei,

din care 1000 lei onorariu avocat oficiu; inculpatul O.I. în solidar cu partea

responsabilă civilmente K.R. - 1.125 lei din care și onorariu avocat oficiu;

inculpatul H.C. - 725 lei din care și onorariu avocat oficiu; D.A. - 425 lei

din care 200 lei onorariu avocat oficiu.

Pentru pronunțară hotărârii, instanța de fond a

reținut situația de următoare:

În dimineața zilei de 31 octombrie 2009, între orele

05,30 - 07,30, în barul L.C. situat în zona C. a municipiului Constanța, pe

fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpații M.l.V. și O.I. au aplicat

lovituri repetate cu pumnii și picioarele în toate zonele corporale victimei A.S.,

în vârstă de 39 de ani, l-au ars cu țigara aprinsă limba și în urechea dreaptă,

producându-i leziuni grave, 32 de fracturi costale și rupturi ori contuzii de

organe și țesuturi interne, care în final au dus la moarte, decedând în spital

la data de 04 noiembrie 2009.

Ceilalți doi inculpați, D.A. și H.C. au încercat,

oferirea de bani sau constrângere morală, să-i determine pe martorii oculari

agresiunii, S.A. și L.Ș., să își schimbe declarațiile date la procuror astfel

încât să îi atenueze răspunderea penală inculpatului M.l.V., inculpata a făcut

și afirmații mincinoase și nu a declarat tot ce știa în legătură cu agresiunea

la care a fost martor ocular și pe de altă parte a descoperit că H.C. a și

înșelat-o pe inculpată, cu ocazia valorificări unui inel din aur cu diamant, în

valoare de circa 300 euro.

Împotriva sentinței de condamnare, în termenul legal

inculpații M.l.V. și O.I. au declarat apel.

În susținerea apelului, inculpatul M.l.V. a solicitat

reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului pedepsei de 18 ani

aplicate în raport de modalitatea concretă de comitere a faptei, starea de

provocare de către victimă că nu a fost nimic premeditat, nu s-a urmărit

moartea victimei, faptul că toți erau în starede de ebrietate iar cu privire la

starea de recidivă, aceasta nu provine din infracțiuni de același gen.

Apelul formulat de inculpatul minor O.I. a vizat

încadrarea juridică a faptei, solicitând schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea prev. de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen. și art.

176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. în infracțiunea de „lovituri

cauzatoare de moarte» prevăzută de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 99 și

următoarele C. pen., întrucât din probele administrate rezulta că inculpații

s-au întâlnit întâmplător cu victima a fost un conflict spontan între victimă

și inculpatul M.l.V. iar el a intervenit între ei petru a-i despărți; de

asemenea, mama victimei a spus că nu avea urme de arsuri pe corp, lipsa vreunei

contribuții.

În subsidiar, pentru apelantul O.I., apărarea a

solicitat în, achitarea inculpatului potrivii art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât din tot materiaul probator

rezultă că a intervenit pentru a-i despărți pe coinculpat și victimă, acest

fapt rezultând și declarațiile martorilor oculari respectiv dată la instanță -

S.A., care a recunoscut în instanță că la urmărirea penală a fost supus

presiunilor, motiv pentru care a declarat contrar și, în al doilea rând,

redozarea pedepsei reținânddu-se circumstanțele personale, respectiv

minoritatea, a avut, o poziție sinceră, nu are antecedente penale, se

întreținea singur.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate, prin prisma criticilor formulate de cei doi apelanți și din oficiu în

limitele art. 371 alin (2) C. proc. pen., apelurile au fost considerate

nefondate și respinse ca atare, pentru următoarele considerente.

Conform art. 345 C. proc. pen., instanța pronunță

condamnarea când constată existența faptei, că aceasta constituie infracțiune

și a fost săvâșită de inculpați, iar, potrivit art. 52, art. 66 C. proc. pen.,

vinovăția inculpaților trebuie stabilită dincolo de orice îndoială în cadrul

unui proces cu respectarea exigențelor prevăzute art. 6 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 21 din

Constituție.

Neformulându-se critici cu privire la modul în care s-au

aplicat dispozițiile legale referitoare la garanțiile procesuale, a regulilor de

procedură în toate fazele procesuale ale cauzei (urmărire penală, și judecata

în primă instanță), când din oficiu, în baza competențelor legale aceste

aspecte s-a constatat că inculpații M.l.V. și O.I. au dispus de timpul și

înlesnirile necesare pregătirii apărării, au beneficiat de asistență juridică

calificată și, au avut efectiv posibilitatea administrării pe parcursul

procesului penal în ședințe publice, atât a probelor acuzării - martori,

înscrisuri, examinări legale cât și a probelor apărării-audierea lor, martori,

înscrisuri circumstanțele personale.

Sub aspectul acțiunii penale, pe baza probelor

administrate instanță, precum și în cursul urmăririi penale în condiții de

legalitate / procese - verbale de verificare a stării victimei la spital,

declarațiile părților M.B., M.D., A.A., rapoartele de constatare medico-legală

de examinare și de necropsie, cu planșele foto aferente și copia foii de

observație clinică a victimei la spital, depozițiile martorilor, S.A., L.Ș., M.L.M.

și C.C., declarațiile martorului S.A. înregistrate video pe CD, procesul din 03

noiembrie 2009 privind verificarea mesajului SMS transmis imediat după

depistarea în aeroport de către inculpatul M.l.V. către inculpatul O.I., cu

planșa foto, procesele verbale de transcriere a convorbirilor și comunicărilor

telefonice interceptate și înregistrările inculpaților D.A. și H.C.,

procesele-verbale de transcriere a convorbirilor între inculpatul M.l.V. și

martorul S.A., între inculpata D.A. și H.C. și între D.A. și martorii S.A.,

declarațiile inculpaților, a rezultat că tribunalul a stabilit în mod corect

situația de fapt și încadrarea juridică corespunzătoare, dovedind cu

certitudine că, în dimineața zilei de 31 octombrie 2009, între orele 05,30 -

07,30 în barul L.C. situat în zona C. a municipiului Constanța, pe fondul

consumului de băuturi alcoolice, inculpații M.l.V. și O.I. l-au lovit în mod

repetat cu pumnii și picioarele cu intensitate ridicată pe victima A.S.,

inculpatul M. l-a și ars cu țigara în urechea dreaptă, cauzându-i leziuni grave

(32 de fracturi costale și rupturi și contuzii de organe și țesuturi interne)

care, în spital la data de 04 noiembrie 2009, au condus la moartea victimei.

Sub aspectul încadrării juridice, ceea ce distinge

infracțiunea de omor de infracțiunea de „lovituri cauzatoare de moarte"

este definirea laturii subiective, respectiv a intenției cu care s-a acționat

în cauză, prin manifestare violentă, aplicând lovituri, cu pumnii, cu

intensitate, continuă timp de aproximativ două ore, pe toată suprafața

corpului, producând leziuni ce au condus la moartea victimei, inculpații M.l.V.

și O.I. au acționat cu intenție indirectă conștientizând și acceptând

producerea morții victimei motiv pentru care nfapta constituie „infracțiunea de

omor" prev. de art. 174 C. pen. nu infracțiunea de „lovituri cauzatoare de

moarte" prev. de art. 183 C. pen.

Totodată, fapta fiind comisă într-un local public (și

accesibil publicului între acele ore), precum și cu cruzime prin lovirea fără

întrerupe a victimei un interval relativ lung de timp (între orele 05 - 07,00

), pe tot corpul, producându-i dureri puternice și prelungite, prin arderea

victimei cu țigara (confirmată de leziuni specifice evidențiate de raportul

medico-legal de necropsie de la filele 22-25 din dosarul de urmărire penală)

întrunesc elementele constitutive ale formelor agravate ale infracțiunii de „omor

calificat", respectiv „omor deosebit de grav, prev. de art. 174 C. pen.

rap. la art. 175 lit. (i) C. pen. și art. 176 lit. a) C. pen.; motiv pentru

care s-a apereciat că nu se impune schimbarea încadrării juridice în

infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte". Faptul că mama victimei nu

ar fi observat (conform apărării apelantului O.I.) nu exclude producerea câtă

vreme au fost constatate și în raportul de constatare medico legală din 03

noiembrie 2009 de la filele 12-13 din dosarul de urmărire penală.

Apărarea inculpatului minor O.I. că a încercat să

despartă părțile și pentru aceasta o lovit o singură dată victima când a

încercat să dea cu o sticlă de vin în inculpatul M. nu este înlăturată de

declarațiile martorului S.A. și inculpatei D.A. care au relatat inițial că

ambii inculpați loveau alternativ sau concomitent victima. Apoi, ambii

inculpați au declarat constant că inculpatul M. a declanșat incidentul deoarece

victima a refuzat să-i facă și lui cinste. Ori, câtă vreme, minorul l-a însoțit

în permanență pe inculpatul major și chiar a lovit personal victima potrivit

declarațiilor sale și ale celor 2 martori, revenirile martorului S., precum și

ale martorei D. cu privire la acțiunea tot mai diminuată a inculpatului minor

nu au fost considerate credibile; de alfel, în convorbirile telefonice cu tatăl

său, inculpata D.A. a afirmat „Da mă! L-a bătut pe ..unii, doi băieți .." -

potrivit convorbirii telefonice cu tatăl său de la fila 198 verso din dosarul

de urmărire penală. În concluzie, atât prin sprijinul moral cât și prin

violențele aplicate direct (chiar dacă mai puține ca număr), s-a reținut cu

certitudine că inculpatul minor a acționat asupra victimei împreună cu

inculpatul M., cu intenția indirectă de a o ucide.

Referitor la individualizarea pedepsei, potrivit

criteriilor prev. de art. 72 C. pen. printre care și pericolul social concret

sporit în cauză al faptei, dat de manifestarea deosebit de violentă a

inculpaților, lovirea unei persoane aflată în inferioritate numerică și fizică

dată fiind starea de ebrietate, cu intensitate, (producându-i leziuni grave

care au și condus la suprimarea vieții acesteia, de conduita inculpatului M.l.V.

care a perseverat în activitatea infracțională, fiind în termenul de încercare

pentru o condamnare anterioară cu spendarea executării, pedeapsa aplicată

ținând seama și de contribuția fiecăruia s-a apreciat că trebuie să fie aspră,

considerente pentru care pedeapsa de 18 ani închisoare stabilită pentru

inculpatul M.l.V. și de 8 ani închisoare pentru inculpatul minor O.I., sunt de

natură să asigure prevenția generală, reeducarea inculpaților, să dea o minimă

satisfacție opiniei publice profund marcată de asemenea fapte violente, cu

încălcarea gravă a dreptului fundamental la viață, respectiv a relațiilor

civilizate existente în comunitatea locală.

În contextul activității infracționale, față de

circumstanțele personale ale celor 2 apelanți (majorul recidivist, minorul

lipsit de supraveghere), s-a apreciat că nu sunt împrejurări care să constituie

circumstanțe atenuante în sensul art. 74 C. pen. și, cum de la momentul

pronunțării sentinței, nu au apărut date care să atenueze răspunderea penală,

periculozitatea faptei sau autorilor, nu se poate proceda la reindividualizarea

pedepselor aplicate;împrejurarea că victima a vrut să cumpere alcool numai

pentru inculpatul minor s-a apreciat că nu este de natură să determine și să

justifice reacția atât de violentă a celor doi inculpați.

Prin urmare, pentru considerentele expuse și negăsind

vreun caz de nulitate a hotărârii, apelurile au fost respinse ca nefondate.

S-a dedus arestul preventiv pentru ambii apelanți

inculpați de la 25 iunie 2010 și s-a menținut starea de arest a acestora.

Împotriva acestei decizii, în termenul legal

inculpații M.l.V. și O.I. au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Inculpatul M.l.V. a criticat decizia recurată pentru

nelegalitate și netemeinicie,prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 10, 17 și 14 C. proc. pen.

Inculpatul O.I. a criticat decizia recurată pentru nelegalitate

și netemeinicie,prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct.

18, 17 și 14 C. proc. pen.

Examinând recursurile declarate prin prisma cazurilor

de casare invocate, cât și din oficiu, Înalta Curte, constată că acestea sunt

nefondate pentru considerentele ce se vor arăta.

Astfel, din analiza coroborată a ansamblului

materialului probator administrat în cauză rezultă că instanța de apel în mod

judicios și motivat și-a însușit argumentele primei instanțe stabilind

vinovăția inculpatului O.I. în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost

trimis în judecată și condamnat, în raport cu situația de fapt corect rețnută.

Astfel, Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat

eficientă dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea

probelor, stabilindu-se că faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată

și condamnat au fost corect încadrate juridic.

Din probele administrate în cauză a rezultat

contribuția acestuia la săvârșirea infracțiunii, acesta având reprezentarea faptelor

pe care Ie-a comis, acceptând producerea rezultatelor acestora.

Așadar O.I. vinovăția acestuia se susține prin

coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză.

Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere

critica inculpatului O.I. cu privire la neparticiparea sa la săvârșirea faptei,

aceasta fiind infirmată de probele administrate în cauză, respectiv

declarațiile părților / M.B., M.D., A.A., rapoartele de constatare

medico-legală de examinare și de necropsie, de planșele foto aferente și copia

foii de observație clinică a victimei la spital, depozițiile martorilor S.A., L.Ș.,

M.L.M. și C.C., declarațiile martorului S.A. înregistrate video pe CD, procesul

din 03 noiembrie 2009 privind verificarea mesajului SMS transmis imediat după

depistarea în aeroport de către inculpatul M.l.V. către inculpatul O.I., cu

planșa foto, procesele verbale de transcriere a convorbirilor și comunicărilor

telefonice interceptate și înregistrările inculpaților D.A. și H.C.,

procesele-verbale de transcriere a convorbirilor între inculpatul M.l.V. și

martorul S.A., între inculpata D.A. și H.C. și între D.A. și martorii S.A. și

declarațiile inculpaților.

Cu privire la motivul comun invocat de schimbare a

încadrării juridice, Înalta Curte, reține că faptei i s-a dat o corectă

încadrare juridică, existând distincție între infracțiunea de omor și

infracțiunea de „lovituri cauzatoare de moarte" și anume definirea laturii

subiective, respectiv a intenției cu care s-a acționat în cauză, prin

manifestare violentă, aplicând lovituri, cu pumnii, cu intensitate, conținu

timp de aproximativ două ore, pe toată suprafața corpului, producând leziuni ce

au condus la moartea victimei, inculpații M.l.V. și O.I. au acționat cu

intenție indirectă conștientizând și acceptând producerea morții victimei motiv

pentru care fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor

prev. de art. 174 C. pen. nu ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte

prev. de art. 183 C. pen.

Totodată, fapta fiind comisă într-un local public (și

accesibil publicului între acele ore), precum și cu cruzime prin lovirea fără

întrerupe a victimei un interval relativ lung de timp (între orele 05 - 07,00

), pe tot corpul, producându-i dureri puternice și prelungite, prin arderea

victimei cu țigara (confirmată de leziuni specifice evidențiate de raportul

medico-legal de necropsie de la filele 22-25 din dosarul de urmărire penală)

întrunesc elementele constitutive ale formelor agravate ale infracțiunii de

„omor calificat", respectiv „omor deosebit de grav, prev. de art. 174 C.

pen. rap. la art. 175 lit. (i) C. pen. și art. 176 lit. a) C. pen.; motiv

pentru care s-a apereciat că nu se impune schimbarea încadrării juridice în

infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte". Faptul că mama victimei nu

ar fi observat aceste leziuni (conform apărării inculpatului O.I.) este lipsit

de relevanță atâta timp cât aceste leziuni au fost constatate și în raportul de

constatare medico-legală din 03 noiembrie 09 de la filele 12-13 din dosarul de

urmărire penală.

Cruzimile, ca element circumstanțial de agravare al

omorului prevăzut în art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., implică, pe de o

parte, ferocitatea acțiunii violente comise asupra victimei, iar pe de altă

parte, sentimentul de oroare pe care aceasta îl provoacă. Lovirea fără

întrerupe a victimei un interval relativ lung de timp aproximativ 2 ore, pe tot

corpul, producându-i dureri puternice și prelungite, producându-i 32 de

fracturi costale, rupturi și contuzii de organe și țesuturi interne, arderea

victimei cu țigara, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor

deosebit de grav săvârșit prin cruzimi, prevăzută în art. 174 C. pen. rap. la art.

175 lit. i) C. pen. și art. 176 lit. a) C. pen.

Cu privire la critica formulată de recurentul

inculpat M.l.V. referitoare la nepronunțarea instanței de apel cu privire la

schimbarea încadrării juridice invocată din oficiu, Înalta Curte, constată că

și aceasta este nefondată, atâta vreme cât în considerentele deciziei acest

aspect a fost analizat în detaliu, neexistând obligativitatea instanței de a se

pronunța în dispozitivul deciziei cu privire la acest aspect.

De asemenea, în ceea ce privește individualizarea

pedepselor aplicate inculpaților M.l.V. și O.I., Înalta Curte apreciază că a

fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.

72 C. pen., ținându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al

faptelor săvârșite de inculpații M.l.V. și O.I. dar și de circumstanțele

personale ale acestora.

Pedepsele aplicate în cauză reflectă o justă și

completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prev. de art. 72

C. pen., cuantumul acestora fiind de natură să asigure realizarea scopului

pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispozițiile art. 52 C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate,

au fost avute în vedere și gradul de pericol social al infracțiunilor reținute

în sarcina inculpaților, împrejurările comiterii faptelor, cât și urmările

produse, și nu în ultimul rând atitudinea procesuală a recurenților inculpați;

toate acestea însă, reclamă intervenția cât mai urgentă a autorităților în

stoparea cât mai eficientă a unor asemenea fapte, ori o asemenea intervenție se

poate realiza numai prin aplicarea unor pedepse ferme, realizându-se astfel un

act de justiție eficient.

În raport de cele arătate, Înalta Curte apreciază că

nici critica formulată de inculpații M.l.V. și O.I., privind greșita

individualizare a pedepselor nu poate fi primită, deoarece în cauză au fost

evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea

judiciară, iar pedeapsele privative de libertate dispuse față de inculpați

asigură realizarea funcțiilor de exemplaritate și educativă, dând posibilitatea

reintegrării sociale viitoare a acestora, nefiind aplicabil cazul de casare

invocat respectiv art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În baza art. 385

15

pct 1 lit. b) C. proc.

pen., se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații M.l.V. și

O.I. împotriva Deciziei penale nr. 19/ MP din 26 august 2010 a Curții de Apel

Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Se va deduce din cuantumul pedepsei aplicate

inculpatului M.l.V., durata reținerii și arestării preventive de la 4 noiembrie

2009 la 20 octombrie 2010 și din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului O.I. durata

reținerii și arestării preventive de la 3 noiembrie 2009 la 20 octombrie 2010.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții

inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat conform

dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații M.l.V. și O.I. împotriva Deciziei penale nr. 19/MP din 26 august 2010

a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și

de familie.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M.l.V.,

durata reținerii și arestării preventive de la 4 noiembrie 2009 la 20 octombrie

2010 și din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului O.I. durata reținerii și arestării

preventive de la 3 noiembrie 2009 la 20 octombrie 2010.

Obligă recurentul inculpat M.l.V. la plata sumei de

300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul parțial apărătorului desemnat din oficiu până la

prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.

Obligă recurentul inculpat O.I. la plata sumei de 500

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei,

reprezentând onorariul părătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 octombrie 2010.