ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2016/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Curtea de Apel București reclamantul I.I. a solicitat în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii a Municipiului București

anularea hotărârii nr. 17258/42 din 18 martie 2009 și totodată

obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.

189/2000 fiind născut în perioada de refugiu a părinților

săi.

In motivarea acțiunii, reclamantul, a

arătat că s-a născut la data de 02 aprilie 1943 în localitatea

Iepurești, raionul Mihăilești, în perioada în

care familia acestuia a fost strămutată din Bulgaria în

România, ca urmare a aplicării Tratatului de la Craiova din anul 1940.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că

reclamantul s-a născut la 3 ani după data strămutării

părinților.

Prin sentința civilă nr. 3094 din 6

octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios

administrativ și fiscal,

a

admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 17258/42 din 18

martie 2009 emisă de pârâtă și a obligat-o să-i

recunoască reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 începând

cu 1 februarie 2009,.

Pentru a adopta această soluție,

instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul

a dovedit prin probele administrate că s-a născut la data de 02

aprilie 1943 în localitatea în care părinții săi au fost

refugiați, respectiv localitatea Iepurești, raionul Mihăilești,

făcând obiectul schimbului de populație ca urmare a Tratatului Româno-Bulgar

încheiat la Craiova în 7 septembrie 1940.

Î

mpotriva hotărârii instanței de

fond a declarat recurs pârâta, Casa de Pensii a Municipiului București,

considerând-o nelegală și

netemeinică, arătând că în mod greșit s-a stabilit

calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 reclamantului, deoarece acesta nu

era născut în 1940 când a avut loc schimbul de populație ca urmare a

semnării Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940 și având în

vedere faptul că acesta s-a născut în România și nu în Bulgaria,

nu se poate face dovada persecuției etnice pe care reclamantul o

invocă.

Arată recurenta că reclamantul I.I.

s-a născut la 3 ani de la semnarea Tratatului de la Craiova din 1940, iar

Legea 189/2000 nu îi prevede ca beneficiari pe moștenitorii celor care de

drept ar fi putut beneficia de prevederile acestei legi.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum

și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat,

după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile

instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie

1945 din motive etnice, cu modificările și completările

ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana,

cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de

suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată,

expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege

menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă

tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada

precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament

între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în

altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască

în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi

să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de

suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în

această categorie intrând, în mod implicit, și copiii

născuți în perioada refugiului, aceștia

împărtășind aceeași situație cu cea a

părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

Cum, în cauză, s-a făcut dovada

și este de necontestat faptul că reclamantul s-a născut în

perioada refugiului părinților săi, în mod corect a reținut

instanța de fond că acesta - începând cu data nașterii sale,

respectiv 2 aprilie 1943, a împărtășit situația

părinților refugiați, suportând consecințele morale și

materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa.

In consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C.

proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința

atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului

București împotriva sentinței civile nr. 3094 din 6 octombrie 2009 a

Curții de Apel București, secția a VIII a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabila.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

21 aprilie 2010.