CtEDO 13.12.2005 Auto

CASE OF ZOLOTUKHIN v. UKRAINE

RESPONDENT
UKR
HOTĂRÂRE
13.12.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1;Violation of Art. 13;Violation of P1-1;Remainder inadmissible;Pecuniary damage - Government to pay outstanding judgment debt;Non-pecuniary damage - financial award
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF ZOLOTUKHIN v. UKRAINE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE ZOLOTUKHIN/UKRAINE (Depunerea nr. 11421/03) HOTĂRÂREA STASBOURG 13 decembrie 2005 FINAL 13/03/2006 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Zolotukhin/Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A), ședința ca Camera compusă din: A.B. Baka Președintele Cabral Barreto Jungwiert Butkevych Ugrekhelidze Jočienė Popović, judecători și grefierul secțiunii Dollé, deliberat în privat la 22 noiembrie 2005, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 11421/03) împotriva Ucrainei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național ucrainean, dl Yury Alenseyeevich Zolotukhin („reclamantul”), la 21 martie 2003. Guvernul ucrainean („ Guvernul”) a fost reprezentat de agenții lor, dna V. Lutkovska și dna Z. Bortnovska. La 24 octombrie 2003, Curtea a hotărât să comunice cererea guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. Reclamantul s-a născut în 1948 și locuiește în satul Myrne, Republica Autonomă a Crimeei („ARC”). La 22 noiembrie 2000, Curtea de district Zaliznodorozhnyi din Simferopil („Tribuna Zaliznodorozhnyi”) a ordonat Consiliului de district Zaliznodorozhnyi din Simferopil să plătească reclamantului UAH 1.371.33 [1] în achiziții de asistență medicală și în achiziții salariale. La 30 ianuarie În august 2001, Reclamantul a instituít o procedură în cadrul aceleiași instanțe împotriva consiliului, cerând o compensare pentru neîndeplinirea hotărârii în favoarea sa. Curtea a renunțat la cererea sa ca fiind neconvențiată. Curtea a susținut că hotărârea nu a fost pusă în aplicare din cauza lipsei de alocații relevante în bugetul consiliului, pentru care nu a putut fi considerată responsabilă. La 21 ianuarie și, respectiv, 23 septembrie 2002, Curtea de Apel a ARC și Curtea Supremă a Ucrainei au susținut această decizie. În 2002, reclamantul a inaugurat o procedură în Curtea Zaliznodorozhnyi împotriva Serviciului Bailiffs pentru neexecutarea hotărârii în favoarea sa. La 15 mai 2001, instanța a constatat în favoarea reclamantului și a ordonat Serviciului Bailiffs să aplice toate măsurile prevăzute de lege pentru aplicarea hotărârii. În urma lipsei de fonduri a debitorului, serviciul lui Bailiff a încheiat procedura de executare. 10. Hotărârea în favoarea reclamantului rămâne neexecută. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ 11. Legea internă relevantă este rezumat în hotărârea Romașov v. Ucraina (nr. 67534/01, §§ 16-18, 27 iulie 2004). HOTĂRÂREA 12. Reclamantul s-a plâns de neîndeplinirea hotărârii Curții Zaliznodorozhnyi din 22 noiembrie 2000 în întregime și în timp util. El a invocat articolele 1 și 13 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1, care prevede, în măsura în care este cazul, după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege. ...” art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul statului de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu interesul general ....” ADMISSIBILITATEA Guvernului 13. Guvernul a susținut că reclamantul nu a epuizat căile de recurs interne, deoarece el nu a contestat decizia de suspendare a procedurii de aplicare a procedurii de executare. Guvernul a propus, prin urmare, ca cererea să fie declarată inadmisibilă. 14. Curtea reamintește că a respins deja argumentele analogice ale Guvernului în cazuri similare (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Romashov, citată mai sus, §§ 30-33) și nu găsește niciun motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită în acest caz. 15. Curtea concluzionează că această parte a cererii ridică probleme serioase de fapt și lege în temeiul Convenției, ale căror determinare necesită o examinare a meritelor. Reclamantul s-a mai plângut de încălcarea articolului 2 (dreapta la viață), a articolului 3 (prohibirea torturii) și a articolului 8 (respectul vieții private și de familie) din Convenție din cauza neexecuției hotărârii în favoarea sa. 17. Curtea constată că această parte a cererii este complet nefondată și, prin urmare, trebuie respinsă ca fiind vădit nefondat, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. II. MERITS PENTRU CLĂRENTUL CĂLĂTURILE în temeiul art. 6 § 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 18. În observațiile lor, Guvernul a susținut că nici art. 1 din Convenția, nici art. 1 din Protocolul nr. 1 nu au fost încălcate (așa cum s-a afirmat în cazul Romașov , citat mai sus § 37 și Voitenko c. Ucraina , nr. 18966/02, § 37, hotărârea din 29 iunie 2004). 19. Reclamantul nu este de acord. 20. Curtea constată că hotărârea Curții Zaliznodorozhnyi din 22 noiembrie 21. Curtea reamintește că a constatat deja încălcări ale art. 1 din Convenția și a art. 1 din Protocolul nr. 1 în cazurile care susțin probleme similare prezentei cereri (a se vedea, de exemplu, Romașov, citat mai sus, §§ 42-46 și Voitenko, citat mai sus, §§ 53-55). 22. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument convingător care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în cazul în cauză. În consecință, a existat o încălcare a articolului 1 din Convenția și a articolului din Protocolul nr. Guvernul a susținut că reclamantul avea canale eficace de plângere pe același motiv că au susținut că reclamantul nu a epuizat căile de recurs interne. Având respins ultimul argument (la punctul 14), Curtea concluzionează că reclamantul nu dispune de un remediu intern eficace, conform articolului 13 din Convenție, pentru a remedia daunele generate de întârzierea în prezentă procedură (a se vedea §§ 46-48 citat mai sus). Prin urmare, s-a constatat o încălcare a prezentei dispoziții. III. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DE CONVENȚIE 24. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune, costuri și cheltuieli 25. 26. Guvernul a susținut că reclamantul nu a justificat suma pretinsă și a susținut că constatarea unei încălcări ar constitui suficientă satisfacție. 27. În măsura în care reclamantul a susținut sumele atribuite acestuia prin hotărârea în cauză, Curtea consideră că guvernul ar trebui să-i plătească datoria în decontarea prejudiciilor materiale sale. În ceea ce privește restul cererii de satisfacție ale reclamantului, Curtea, efectuand evaluarea sa pe o bază echitabilă, conform articolului 41 din convenție, acordă reclamantului EUR Curtea consideră oportun ca dobânzile morale să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. PENTRU aceste motive, CURTEA UNANIMOUS: Declară plângerile reclamantului în temeiul articolelor 1 și 13 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 admisibil și restul cererii inadmisibile; declară că a existat o încălcare a art. 1 din Convenție; depune că a existat o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, datoria hotărârii încă îi este datorată, precum și datoria EUR 2.400 (doi mii patru sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, plus orice impozit care poate fi taxabil, care să fie transformat în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 13 decembrie 2005, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. DolleA.B. Baka Președintele grefierului [1] În jur de 228 euro – „EUR”.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă