CASE OF USHACHOV v. UKRAINE

CASE OF USHACHOV v. UKRAINE (CtEDO, 2005)

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE USHACHOV v. UKRAINE (Declarația nr. 44221/04) HOTĂRÂREA STASBOURG 13 decembrie 2005 FINAL 12/04/2006 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 2 din Convenție. Poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Ushachov v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A), ședința ca Camera compusă din: A.B. Baka Președintele Cabral Barreto Jungwiert Butkevych Ugrekhelidze Jočienė Popović, judecători și grefierul secțiunii Dollé, deliberat în privat la 22 noiembrie 2005, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 44221/04) împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național ucrainean, dl Viktor Andriyovych Ushachov („reclamantul”), la 2 decembrie 2004. Guvernul ucrainean (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna V. Lutkovska. La 24 Martie 2005 Curtea a hotărât să comunice cererea guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, aceasta a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. FACTE CIRCUMSTANCESUL CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1946 și locuiește în orașul Askaniya-Nova, regiunea Kherson. Prin două decizii separate din 22 aprilie În 2002, Curtea de Oraș Chaplynsk a ordonat firmei de cercetare agricolă de stat „Askaniya-Nova” să plătească reclamantului un total de 10,101 [1] în datorii și compensații. La 27 iunie 2002, Serviciul de Oraș Chaplynsk a instituit proceduri de aplicare. La 16 decembrie 2002, Curtea comercială regională Kherson a inițiat proceduri de faliment împotriva debitorului. La 26 noiembrie În 2003 aceeași instanță a încheiat această procedură. La 23 mai 2003, instanța a reînființat procedurile de faliment împotriva debitorului. 2004 Serviciul de la Bailiffs a informat reclamantul că hotărârea dată în favoarea sa nu poate fi executată datorită lipsei de fonduri ale debitorului și faptul că procedura de vânzare forțată a activelor aparținând debitorului a fost suspendată din cauza moratoriei privind vânzarea forțată a bunurilor aparținând întreprinderilor de stat introdusă prin Legea din 29 noiembrie 2001. Hotărârile în favoarea reclamantului rămân neexecute. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ 10. Legea internă relevantă este rezumat în hotărârea Romașov v. Ucraina (nr. 67534/01, §§ 16-18, 27 iulie 2004). HOTĂRÂREA 11. Reclamantul s-a plâns de nerespectarea hotărârilor din 22 aprilie 2002 ale Curții de Oraș Chaplynsk în totalitate și în timp util. El a invocat art. 1 din Convenția și din Protocolul nr. 1, care prevăd, în măsura în care este relevant, după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege. ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu interesul general ....” ADMISSIBILITATEA Guvernului obiecțiile preliminare 12. Guvernul a formulat o obiecții cu privire la epuizarea recourslor interne similare celor pe care Curtea le-a deja respins în cazul Romashov c. Ucraina (citată mai sus, §§ 30-33). Curtea consideră că prezenta obiecție trebuie respinsă din aceleași motive. 13. Curtea concluzionează că această parte a cererii susține probleme serioase de fapt și de drept în temeiul Convenției, ale căror hotărâre necesită o examinare a fondului, nu constată niciun motiv pentru declararea acesteia inadmisibilă. Alte plângeri 14. Reclamantul se plâng în continuare în legătură cu încălcarea articolului (dreptul la viață), la art. 14 (prohibiția discriminării) și la art. 14 (prohibiției discriminării). 17 (prohibirea abuzului de drepturi) al Convenției din cauza neexecuției hotărârii în favoarea sa. 15. Curtea constată că această parte a cererii este complet nefondată și, prin urmare, trebuie respinsă ca fiind manifestament nefondată, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. II. MERITS 16. În observațiile lor, Guvernul susține că nici art. 1 din Convenția nu a fost încălcat, nici art. 1 din Protocolul nr. 1 (așa cum în cazul Romașovului , citat mai sus, § 37 și Voitenko c. Ucraina , nr. 18966/02, § 37, hotărârea din 29 iunie 2004). 17. Reclamantul nu este de acord. 18. Curtea remarcă că hotărârile Curții de Oraș Chaplynsk din 22 aprilie 2002 nu a fost pusă în aplicare de mai mult de trei ani și șapte luni. 19. Curtea reamintește că a constatat deja încălcări ale articolului 1 din Convenția și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 în cazurile care pun probleme similare prezentei cereri (a se vedea, de exemplu, Voytenko, citat mai sus, §§39-43 și 53-55, și Sokur v. Ucraina , nr. 29439/02, §§ 30-37, 26 aprilie 2005). 20. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea consideră că Guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument convingător care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. În consecință, a existat o încălcare a articolului 1 din Convenția și a articolului din Protocolul nr. III. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 AL CONVENȚIEII 21. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 22. Reclamantul a solicitat UAH 10,101 [2] În ceea ce privește prejudiciu material, care a reprezentat suma datoriilor de judecată și 4 000 000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. 23. Guvernul a susținut că reclamantul nu a justificat sumele solicitate și a susținut că constatarea unei încălcări ar constitui suficiente satisfacții. 24. În măsura în care reclamantul a susținut sumele atribuite acestuia de hotărârile în cauză, Curtea consideră că guvernul ar trebui să-i plătească datoriile în curs de tranzacționare a prejudiciilor materiale în curs. În ceea ce privește cererea reclamantului pentru prejudiciu moral, Curtea consideră că aceaceasta este excesivă și, facând evaluarea sa pe o bază echitabilă, conform articolului 41 din Convenție, acordă reclamantului 1 720 EUR. Costurile și cheltuielile 25. Reclamantul nu a prezentat nici o cerere în temeiul acestui șef. Prin urmare, Curtea nu are nici o atribuire. Dobânzile implicite 26. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS: Declară plângerile reclamantului în temeiul articolului 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 admisibile și restul cererii inadmisibile; Declară că a existat o încălcare a articolului 1 din Convenție; Declară că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. a) statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, datoriile de judecată încă îi sunt datorate, precum și datoriile EUR 1,720 (o mie șapte sute douăzeci de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, plus orice impozit care poate fi taxabil, care va fi transformat în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 13 decembrie 2005, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. DolleA.B. Baka Președintele grefierului [1] În jur de 1.686 euro – „EUR”. [2] În jur de 1,686 euro.

SECOND SECTION

CASE OF USHACHOV v. UKRAINE

(Application no. 44221/04)

JUDGMENT

STRASBOURG

13 December 2005

FINAL

12/04/2006

This judgment will become final in the circumstances set out in Article

44

§

2 of the Convention. It may be subject to editorial revision.

In the case of Ushachov v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Chamber composed of:

Mr

A.B.

Baka

,

President

,

Mr

I.

Cabral Barreto

,

Mr

K.

Jungwiert

,

Mr

V.

Butkevych

,

Mr

M.

Ugrekhelidze

,

Ms

D.

Jočienė

,

Mr

D.

Popović,

judges

,

and Mrs

S.

Dollé

,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 22 November 2005,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no. 44221/04) against Ukraine lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Ukrainian national, Mr Viktor Andriyovych Ushachov (“the applicant”), on 2 December 2004.

2.

The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs V. Lutkovska.

3.

On 24

March

2005 the Court decided to communicate the application to the Government. Under the provisions of Article 29 § 3 of the Convention, it decided to examine the merits of the application at the same time as its admissibility.

THE FACTS

I.

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

4.

The applicant was born in 1946 and lives in the town of Askaniya-Nova, the Kherson region.

5.

By two separate decisions of 22

April

2002, the Chaplynsk Town Court ordered the State Agricultural Research Firm “Askaniya-Nova” to pay the applicant the total of UAH

10,101

[1]

in debts and compensation.

6.

On 27

June

2002 the Chaplynsk Town Bailiffs’ Service instituted enforcement proceedings.

7.

On 16

December

2002 the Kherson Regional Commercial Court initiated bankruptcy proceedings against the debtor. On 26

November

2003 the same court terminated these proceedings. On 23

May

2003 the court reinitiated bankruptcy proceedings against the debtor.

8.

On 2

December

2004 the Bailiffs’ Service informed the applicant that the judgment given in his favour could not be enforced due to the debtor’s lack of funds and the fact that the procedure for the forced sale of assets belonging to the debtor had been suspended because of the moratorium on the forced sale of property belonging to State enterprises introduced by the Law of 29

November 2001.

9.

The judgments in the applicant’s favour remain unenforced.

II.

RELEVANT DOMESTIC LAW

10.

The relevant domestic law is summarised in the judgment of

Romashov v.

Ukraine

(no. 67534/01, §§ 16-18, 27 July 2004).

THE LAW

11.

The applicant complained about the State authorities’ failure to enforce the judgments of the Chaplynsk City Court of 22

April

2002 in full and in due time. He invoked Article

6

§

1 of the Convention and Article

1

of

Protocol

No.

1, which provide, insofar as relevant, as follows:

Article 6 § 1

“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair and public hearing within a reasonable time by an independent and impartial tribunal established by law. ...”

Article 1 of Protocol No. 1

“Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest ....”

I.

ADMISSIBILITY

A.

The Government’s preliminary objections

12.

The Government raised objection regarding exhaustion of domestic remedies similar to one which the Court has already dismissed in the case of

Romashov v. Ukraine

(cited above, §§ 30-33). The Court considers that the present objection must be rejected for the same reasons.

13.

The Court concludes that this part of the application raises serious issues of fact and law under the Convention, the determination of which requires an examination of the merits. It finds no ground for declaring it inadmissible.

B.

Other complaints

14.

The applicant further complained about a violation of Article

2

(right to life), Article

14 (prohibition of discrimination) and Article

17 (prohibition of abuse of rights) of the Convention on account of the non-enforcement of the judgment in his favour.

15.

The Court finds that this part of the application is wholly unsubstantiated and must therefore be rejected as being manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

II.

MERITS

16.

In their observations, the Government contended that there had been no violation of either Article

6

§

1 of the Convention or Article

1

of Protocol

No.

1 (as in the cases of

Romashov

, cited above, § 37, and

Voytenko v. Ukraine

, no. 18966/02, §

37, judgment of 29 June 2004).

17.

The applicant disagreed.

18.

The Court notes that the judgments of the Chaplynsk City Court of 22

April

2002 remained unenforced for more than three years and seven months.

19.

The Court recalls that it has already found violations of Article

6

§

1 of the Convention and Article

1

of Protocol

No.

1 in cases raising issues similar to the present application (see, for instance,

Voytenko,

cited above, §§ 39-43 and 53-55, and

Sokur v. Ukraine

, no. 29439/02, §§

30-37, 26

April

2005).

20.

Having examined all the material submitted, the Court considers that the Government have not put forward any fact or convincing argument capable of persuading it to reach a different conclusion in the present case. There has, accordingly, been a violation of Article

6

§

1 of the Convention and Article

1

of Protocol

No.

1.

III.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

21.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

A.

Damage

22.

The applicant claimed UAH

10,101

[2]

in respect of pecuniary damage, which represented the amount of the judgment debts, and EUR

4,000,000 in respect of non-pecuniary damage.

23.

The Government maintained that the applicant had not substantiated the amounts claimed and submitted that the finding of a violation would constitute sufficient just satisfaction.

24.

In so far as the applicant claimed the amounts awarded to him by the judgments at issue, the Court considers that the Government should pay him the outstanding debts in settlement of the outstanding pecuniary damage. As to the applicant’s claim for non-pecuniary damage, the Court considers it excessive and, making its assessment on an equitable basis, as required by Article

41 of the Convention, awards the applicant EUR

1,720.

B.

Costs and expenses

25.

The applicant did not submit any claim under this head. The Court therefore makes no award.

C.

Default interest

26.

The Court considers it appropriate that the default interest should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY:

1.

Declares

the applicant’s complaints under Article

6

§

1 of the Convention and Article

1 of Protocol

No.

1 admissible, and the remainder of the application inadmissible;

2.

Holds

that there has been a violation of Article

6

§

1 of the Convention;

3.

Holds

that there has been a violation of Article

1 of Protocol

No.

1;

4.

Holds

(a)

that the respondent State is to pay, within three months from the date on which the judgment becomes final according to Article

44

§

2 of the Convention, the judgment debts still owed to him, as well as EUR

1,720 (one thousand seven hundred and twenty euros) in respect of non-pecuniary damage, plus any tax that may be chargeable, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

5.

Dismisses

the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 13 December 2005, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

S.

DolléA.B.

Baka

Registrar

President

[1]

.

Around 1,686 euros – “EUR”.

[2]

.

Around EUR

1,686 euros.