ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8356/2009

Deliberând

asupra recursurilor civile de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 363 din 28

februarie 2007 pronunțat de Tribunalul Caraș-Severin Reșița, secția civilă, s-a

respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanții J.P. și J.F. împotriva

pârâtului primăria Municipiului Caransebeș.

În motivarea sentinței s-a arătat că

reclamanții nu au respectat termenul de 30 de zile de contestare a dispoziției

emise de pârâtă în temeiul Legii nr. 10/2001, față de data la care le-a fost

comunicat acest act.

Apelul declarat de reclamanți

împotriva sentinței primei instanțe a fost admis, dispunându-se desființarea

acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță prin decizia

civilă nr. 328/D din 18 iunie 2007 pronunțată de curtea de Apel Timișoara,

secția civilă.

Pentru a dispune în acest sens,

instanța a reținut că în cauză nu au fost avute în vedre dispozițiile art. 104 C.

proc. civ., întrucât contestația a fost depusă la oficiul poștal, potrivit

ștampilei aplicate, în termenul de 30 de zile reglementat de art. 26 alin. (3)

din Legea nr.10/2001.

Rejudecând cauza, prima instanță a

pronunțat sentința civilă nr. 238 din 17 iunie 2008 prin care a admis

contestația formulată împotriva dispoziției nr. 1002 din 6 iunie 2006 emisă de

pârâtă, dispunând:

- restituirea în natură a imobilului

teren de 486 mp din parcela nr.top unificat VI/11, înscris în C.F. nr. 11548

Caransebeș, în suprafață de 490 mp, precum și restituirea în natură a

subparcelei nr.top 835/7/2/1 – teren intravilan de 140 mp, înscris în C.F. nr. 5021

Caransebeș, potrivit variantei 1 a raportului de expertiză efectuat de expert

judiciar C.E., raport ce face parte integrantă din hotărâre;

- titularii dreptului de proprietate

astfel dobândit să păstreze afectațiunea imobilelor retrocedat pe o perioadă de

5 ani din momentul pronunțării hotărârii.

La soluționarea cauzei s-au avut în

vedere actele dosarului, față de care s-au reținu următoarele:

Prin dispoziția contestată s-a

respins cererea de restituire în natură acordându-se măsuri reparatorii în

echivalent cu motivarea că terenul solicitat este ocupat de detalii de

sistematizare și utilități ce deservesc Grădinița PP4 din Cartierul Țiglărie,

după ce Statul Român a preluat acest imobil prin expropriere, iar ulterior l-a

dezmembrat.

La dispunerea măsurii de restituire

în natură instanța a avut în vedre concluziile raportului de expertiză efectuat

în cauză referitoare la situația de fapt a terenurilor și dispozițiile art. 16

alin. (1) din Legea nr. 10/2001 modificată, referitoare la regimul special al

imobilelor care au destinațiile arătate în anexa nr. 2 lit. a) a legii.

Apelul declarat de pârâtă împotriva

sentinței primei instanțe a fost admis prin decizia civilă nr. 34 din 25

februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă; s-a

schimbat în parte sentința apelată, în sensul că s-a admis în parte acțiunea și

s-a dispus restituirea în natură către reclamanți a terenului intravilan de 140

mp înscris în C.F. nr. 5021 Caransebeș, nr.top 835/7/2/1, menținându-se în rest

dispoziția contestată.

Pentru a dispune în acest sens,

instanța de apel a avut în vedere următoarele motive:

Din raportul de expertiză efectuat

în cauză rezultă că din suprafața revendicată reclamanții folosesc 140 mp

teren, cuprinsă în curtea lor.

Din suplimentul la raportul de expertiză,

dispus de instanța de apel, rezultă că accesul spre curtea și clădirea

grădiniței se poate realiza numai dinspre strada Grădiniței, cu trecere pe

parcela de 486 mp propusă spre retrocedare reclamanților.

Propunerea expertului cu privire la

modificarea traseului căilor de acces spre grădiniță nu este realistă, întrucât

zona respectivă nu este o stradă destinată circulației, ci o alee de acces la

blocuri, iar terenul viran la care se face referire de acesta nu este

identificat topografic, ca de altfel nici aleea de acces la blocuri, cu nr. de

carte funciară și nr.top, neindicându-se deci, nici titularul dreptului de

proprietate.

Prin urmare, terenul de 486 mp din

parcela nr.top VI/11 înscrisă în C.F. 11548 Caransebeș, nu este un teren liber

de construcții, iar retrocedarea acestuia, chiar cu păstrarea afectațiunii

pentru o perioadă de 5 ani ar aduce atingere dreptului asupra restului parcelei

care are o suprafață totală de 4540 mp, care cuprinde clădirea și curtea

grădiniței.

Împotriva deciziei de apel au

formulat recurs ambele părți.

ce se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

consacră principiul restituirii în natură al imobilelor preluate abuziv și

numai în cazul în care această măsură nu este posibilă se pot acorda

despăgubiri. Utilitatea publică ce a constitui rațiunea exproprierii nu

operează pentru întreaga suprafață de teren, cele două parcele în litigiu fiind

libere.

S-au încălcat totodată dispozițiile

art. 16 din Legea nr. 10/2001 prin aprecierea în sensul că s-ar aduce atingere

dreptului cu privire la restul parcelei nr.top VI/11. Modificarea traseului

căilor de acces propuse de expert este realistă, iar împrejurarea că nu este

indicat titularul dreptului de proprietate asupra terenului viran unde se face

propunerea de mutare a căilor de acces spre curtea grădiniței nu poate să

împiedice instanța să dispună restituirea în natură a terenului.

circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., după

cum urmează.

Nu are capacitate și calitate

procesuală pasivă, în cauză trebuind să figureze, potrivit art. 21 alin. (4)

din Legea nr. 10/2001, Primarul Municipiului Caransebeș, care a și emis

dispoziția contestată.

Prin reducerea suprafeței terenului

afectat grădiniței-creșă, cei 200 de copii vor fi lipsiți de spațiul necesar

desfășurării jocurilor recreative. Întregul teren din jurul grădiniței este

necesar pentru desfășurarea activității de educare și îngrijire a copiilor care

frecventează grădinița-creșă PP4, fiind incidente dispozițiile art. 11 alin. (4)

din Legea nr. 10/2001, care stabilesc măsuri reparatorii în echivalent pentru

întreg imobilul.

Analizând decizia de apel în raport

de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, în

considerarea celor ce succed:

de reclamanți.

Într-adevăr, art. 1 din Legea nr. 10/2001

consacră principiul restituirii în natură a imobilelor ce intră sub sfera de

reglementare a legii și numai în subsidiar este recunoscută posibilitatea de

acordare de măsuri reparatorii în echivalent.

Aplicarea acestor dispoziții legale

este însă influențată de particularitatea fiecărui caz în parte, astfel cum

aceasta a fost determinată prin probatoriile administrate.

Concluzia instanței de apel

referitoare la situația de fapt a imobilelor este urmarea analizării probelor,

iar reaparecierea acestora nu mai este posibilă în fața instanței de recurs în

urma abrogării pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. prin O.U.G. nr. 138/2000.

Se constată astfel că la situația de

fapt reținută în cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 1 și art.

11 din Legea nr. 10/2001, dispunându-se acordarea de măsuri reparatorii în

echivalent pentru o parte din imobil.

Cunoașterea titularului dreptului de

proprietate asupra terenului pe care se propune mutarea căii de acces este

extrem de importantă, întrucât nu se poate oferi un imobil în compensare decât

dacă acesta este deținut de entitatea obligată legal să restituie imobilul

preluat în mod abuziv.

Pe de altă parte, nu se poate aplica

în cauză art. 16 din Legea nr. 10/2001 față de situația de fapt reținută în

cauză relativ la regimul celor 486 mp.

de pârâtă.

Potrivit art. 21 alin. (4) din Legea

nr. 10/2001 republicată, în cazul imobilelor deținute de unitățile

administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către

persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv

a primarului general al municipiului București.

Textul legal face însă referire la

unitatea deținătoare a imobilelor, care este menționată și în antetul actelor emise

în aplicarea legii; primarul semnează dispoziția în calitate de reprezentant al

unității deținătoare.

În cauză nu sunt incidente

dispozițiile legale invocate de către recurentă, referitoare la afectarea

funcțională a imobilului, față de situația de fapt reținută în cauză relativ la

suprafața de 140 mp, care nu mai poate fi reapreciată de instanța de recurs.

Constatând, prin urmare, că nu sunt

fondate criticile formulate, instanța de apel făcând o corectă aplicare a

dispozițiilor legale incidente din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

Înalta Curte urmează să facă aplicarea și a art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și

să dispună în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de reclamanții J.P. și J.F. și pârâta Primăria municipiului

Caransebeș prin primar împotriva deciziei nr. 34 din 25 februarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 16 octombrie 2009.