ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 254/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 254/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursurilor de față:

În baza

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 867/ F

din 8 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția l-a penală,

s-a hotărât după cum urmează:

- achitarea

inculpatului B.F. (fiul lui C. și E.), în baza art. 11 alin. (2) lit. a)

raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2)

cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și a art. 37 lit. a) C.

pen.;

- achitarea

inculpatului R.Ș.R. (fiul lui V. și D.), în baza art. 11 alin. (2) lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2),

cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. a) C. pen.;

- condamnarea

inculapatul D.A. (fiul lui C. și l.) la 10 ani închisoare și 4 ani interzicere

a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,

pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin.

(2) cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, a art. 37 lit. a), și

a art. 74 lit. c) C. pen.

În temeiul art.

39 alin. (2) C. pen., raportat la art. 34 - 35 C. pen., a fost contopit restul

de pedeapsa de 769 zile neexecutat,, din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată

inculpatului D.A. prin sentința penală nr. 784/2004 a Tribunalului București,

secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 334 din 17 ianuarie 2005 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată

în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute 10 ani închisoare.

S-a făcut în

cauză aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 17

alin. (1) și art. 18 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea și

distrugerea cantității de 0,87 grame heroină, rămasă după efectuarea analizelor

de laborator - depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O.

conform dovezii din 03 august 2007.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., inculpatul D.A. a fost obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în cuantum de 700 lei.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 22

iunie 2007, Penitenciarul Rahova a sesizat D.I.I.COT. - Serviciul Teritorial

București, cu privire la faptul că, în aceeași zi, în jurul orelor 01,45, s-a

efectuat o percheziție la camera 516 în cadrul secției a V-a, ocazie cu care,

în grupul sanitar, au fost găsiți inculpații D.A., B.F. și R.Ș.R., aplecați

asupra unei cutii de table pe care se aflau 115 punguțe din plastic, sigilate

la capăt prin ardere, ce conțin o substanță pulverulentă de culoare maronie, 6

pungulițe din plastic nesigilate, ce conțineau urme dintr-o substanță

pulverulentă de culoare maronie și o punguliță de celofan transparent,

nesigilată, ce conține o cantitate necunoscută de substanță de culoare maronie.

Raportul de

constatare tehnico - științifică din 22 iunie 2008 a stabilit că cele 115

punguțe conțin 0,92 grame heroină, cele 6 punguțe conțin 0,03 grame heroină,

punguța de celofan conține 0,04 grame heroină, iar cele 3 punguțe de plastic

alb găsite sub salteaua deținutului B.B. conțin 0,02 grame heroină. Cantitățile

de 0,03 grame, 0,04 grame și 0,02 grame au fost consumate în procesul

analizelor de laborator, iar cantitatea de 0,87 grame rămasă a fost depusă la

camera de corpuri delicte.

Din

rapoartele gardienilor, s-a stabilit că, la intrarea personalului de

supraveghere în grupul sanitar al camerei, au fost găsiți inculpații R.Ș.R., D.A.

și B.F. stând așezați în jurul unei mese improvizate pe care se afla o cutie de

table - șah, pe care se aflau mai multe punguțe din plastic ce conțineau o

substanță pulverulentă maronie.

Analizând

mijloacele de probă menționate, cu privire la vinovăția inculpaților R.Ș.R. și

B.F., față de faptele pentru care au fost trimiși în judecată, instanța a

constatat că acestea nu pot fi reținute în vederea stabilirii cu certitudine a

situației de fapt și a vinovăției acestor inculpați.

Astfel,

instanța a constatat că, din probele administrate în cauză, este neîndoielnic

faptul că, la data efectuării controlului, cei trei inculpați au fost surprinși

în baie, lângă tabla de șah, pe care au fost găsite drogurile, însă față de

declarațiile martorilor audiați în cauză nu se poate concluziona, cu

certitudine, care a fost activitatea celor doi inculpați R.Ș.R. și B.F., în

ceea ce privește traficul de droguri.

Cu privire la

vinovăția inculpaților R.Ș.R. și B.F. s-a putut observa că, din declarațiile

date de inculpați și martori, nu se poate reține indubitabil implicarea

acestora în săvârșirea faptei.

Având în

vedere că, la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze

convingerea asupra vinovăției inculpatului de probe sigure, certe și, întrucât

în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt

incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpaților, se

impune a se da eficiență regulii potrivit căreia „orice îndoială este în

favoarea inculpatului" (in dubio pro reo).

Regula in

dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un

principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării

adevărului, consacrat în art. 3 C. proc. pen., se regăsește în materia

probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile

administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație

îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu fapta

imputată, autoritățile judecătorești penale nu-și pot forma o convingere care

să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze

în sensul nevinovăției acuzatului și să-l achite.

În ceea ce

privește infracțiunea de deținere, fără drept, de droguri de mare risc,

reținută în sarcina inculpatului D.A., constând în aceea că, la data de 22 iunie

2007 a fost depistat deținând fără drept o cantitate de 0,99 grame droguri,

porționând-o, instanța a înlăturat apărările formulate de inculpat, în sensul

că a săvârșit fapta fiind constrâns, acestea necoroborându-se cu restul

probatoriului administrat.

Astfel,

inculpatul D.A. a recunoscut săvârșirea faptei, declarațiile acestuia

coroborându-se cu declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză, dar și cu

concluziile raportului de constatare tehnico-științifică.

Împotriva

acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

inculpatul D.A., criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei,

astfel după cum urmează:

Apelul

Parchetului a vizat greșita interpretare a probelor administrate, având drept

consecință greșita achitare a inculpaților B.F. și R.Ș.R. pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

Apelul

inculpatului D.A. a vizat, greșita condamnare, avându-se în vedere că din

probele administrate, rezultă că a fost forțat - fizic și moral - de către

șeful de cameră, să săvârșească infracțiunea, solicitând achitarea sa în baza

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen.,

coroborat cu art. 46 C. pen.

Prin Decizia

penală nr. 122/ A din 8 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția l-a penală,

a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe Tribunalul

București și de inculpatul D.A.

Totodată,

inculpatul D.A. a fost obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezenta onorariul

apărătorului desemnat din oficiu.

Pentru a

decide astfel, instanța de apel a reținut că hotărârea instanței de fond este

temeinică și legală, la baza acesteia stând probe concludente de vinovăție în

raport cu care s-a dispus condamnarea inculpatului D.A., respectiv, în lipsa

acestora, dispunându-se în conformitate cu regula potrivit căreia „orice

îndoială este în favoarea inculpatului" în ce îi privește pe ceilalți doi

inculpați B.F. și R.Ș.R.

Astfel, cu

privire la apelul Parchetului, din analiza probelor administrate - inclusiv în

faza apelului - nu rezultă cu certitudine participarea celor doi inculpați B.F.

și R.Ș.R. la portionarea drogurilor în baia penitenciarului.

Împotriva

acestei din urmă decizii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București și de inculpatul D.A. au

declarat, în termen legal, recursurile de față prin care:

critică hotărârile pronunțate sub aspectul greșitei achitări a inculpaților B.F.

și R.Ș.R. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc

prevăzută de art. 2 alin. (2), cu aplicarea art. 14 lit. e) din Legea 143/2000

și a art. 37 lit. a) C. pen., solicitând condamnarea celor doi inculpați pentru

infracțiunea arătată.

D.A. solicită:

- în

principal, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct.

18 C. proc. pen., achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10

lit. d) C. proc. pen., pentru pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeași lege ;

- în

subsidiar, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct.

14 C. proc. pen., să fie dată o eficiență sporită circumstanțelor atenuante și

să fie redusă pedeapsa, apreciind că este prea aspră.

Recursurile

sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:

recursul Parchetului;

Din

examinarea întregului dosar al cauzei și a considerentelor hotărârilor atacate,

rezultă că starea de fapt a fost temeinic stabilită de instanța de fond. Astfel

în mod judicios a constatat instanța fondului-confirmată de instanța de apel -

că în lipsa probelor concludente nu se poate stabili de vinovăția inculpaților

B.F. și R.Ș.R. și că orice îndoială este în favoare inculpatului.

În acest sens

este relevantă declarația martorului cu identitate protejată A.M. care a

declarat că drogurile găsite în grupul sanitar și cele găsite sub salteaua deținutul

B.B. aparțin numitului M.M. și că, dintre inculpații găsiți în grupul sanitar

numai inculpatul D.A. se ocupa de porționarea drogurilor, în timp ce inculpații

B.F. și R.Ș.R. au fost surprinși accidental în baie de gardieni, cei doi

aflându-se acolo în cu totul alt scop, precum și raportul tehnico-științific privind

comportamentul simulat care a arătat că inculpații R.Ș.R. și B.F. nu au

prezentat modificări ale stresului emoțional caracteristice comportamentului

simulat și nu în ultimul rând, cu declarațiile contradictorii ale inculpaților

mai sus-numiți.

inculpatului D.A.;

Din

examinarea întregului dosar al cauzei și a considerentelor hotărârilor

pronunțate (la fond și apel), Înalta Curte constată că starea de fapt,

încadrarea juridică și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite. Astfel,

inculpatul D.A. a recunoscut săvârșirea faptei, declarațiile acestuia

coroborându-se cu declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză, dar și cu

concluziile raportului de constatare tehnico-științifică.

Cererea

inculpatului (formulată și în apel) de achitare pe considerentul că faptei îi

lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, nu poate fi

primită.

La

individualizarea, în modul arătat, a pedepsei stabilite instanța de fond a avut

în vedere circumstanțele personale ale inculpatului (recidivist și atitudinea

nesinceră pe parcursul procesului).

Perseverența

infracțională a inculpatului este dovedită și prin antecedentele penale (tot

pentru săvârșirea unei infracțiuni privind traficul de droguri), ce

demonstrează ca scopul preventiv și educativ al pedepsei anterioare nu a fost

atins.

Așa fiind și

neconstatându-se incidența vreunui caz de casare care să poată fi luat în

considerare din oficiu, urmează ca, în baza art. 385

15

alin. (1) pct.

1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București și de

inculpatul D.A. urmează a fi respinse, ca nefondate, cu obligarea inculpatul D.A.

la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București și de

inculpatul D.A. împotriva Deciziei penale nr. 122/ A din 8 iunie 2010 a Curții

de Apel București, secția I penală.

Obligă

recurentul inculpat D.A. la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Onorariile

apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați B.F. și R.S.R., în

sumă de câte 200 lei, se vor plăti din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 26 ianuarie 2011.