ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 254/2011

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 867/ F din 8 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția l-a penală, s-a hotărât după cum urmează: - achitarea inculpatului B.F. (fiul lui C. și E.), în baza art. 11 alin. (2) lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și a art. 37 lit. a) C. pen.; - achitarea inculpatului R.Ș.R. (fiul lui V. și D.), în baza art. 11 alin. (2) lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2), cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. a) C. pen.; - condamnarea inculapatul D.A.

(fiul lui C. și l.) la 10 ani închisoare și 4 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, a art. 37 lit. a), și a art. 74 lit. c) C. pen. În temeiul art. 39 alin. (2) C. pen., raportat la art. 34 - 35 C. pen., a fost contopit restul de pedeapsa de 769 zile neexecutat,, din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului D.A. prin sentința penală nr. 784/2004 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 334 din 17 ianuarie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute 10 ani închisoare.

S-a făcut în cauză aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 17 alin. (1) și art. 18 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea și distrugerea cantității de 0,87 grame heroină, rămasă după efectuarea analizelor de laborator - depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 03 august 2007. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul D.A. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 700 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 22 iunie 2007, Penitenciarul Rahova a sesizat D.I.I.COT. - Serviciul Teritorial București, cu privire la faptul că, în aceeași zi, în jurul orelor 01,45, s-a efectuat o percheziție la camera 516 în cadrul secției a V-a, ocazie cu care, în grupul sanitar, au fost găsiți inculpații D.A., B.F.

și R.Ș.R., aplecați asupra unei cutii de table pe care se aflau 115 punguțe din plastic, sigilate la capăt prin ardere, ce conțin o substanță pulverulentă de culoare maronie, 6 pungulițe din plastic nesigilate, ce conțineau urme dintr-o substanță pulverulentă de culoare maronie și o punguliță de celofan transparent, nesigilată, ce conține o cantitate necunoscută de substanță de culoare maronie. Raportul de constatare tehnico - științifică din 22 iunie 2008 a stabilit că cele 115 punguțe conțin 0,92 grame heroină, cele 6 punguțe conțin 0,03 grame heroină, punguța de celofan conține 0,04 grame heroină, iar cele 3 punguțe de plastic alb găsite sub salteaua deținutului B.B. conțin 0,02 grame heroină.

Cantitățile de 0,03 grame, 0,04 grame și 0,02 grame au fost consumate în procesul analizelor de laborator, iar cantitatea de 0,87 grame rămasă a fost depusă la camera de corpuri delicte. Din rapoartele gardienilor, s-a stabilit că, la intrarea personalului de supraveghere în grupul sanitar al camerei, au fost găsiți inculpații R.Ș.R., D.A. și B.F. stând așezați în jurul unei mese improvizate pe care se afla o cutie de table - șah, pe care se aflau mai multe punguțe din plastic ce conțineau o substanță pulverulentă maronie. Analizând mijloacele de probă menționate, cu privire la vinovăția inculpaților R.Ș.R. și B.F., față de faptele pentru care au fost trimiși în judecată, instanța a constatat că acestea nu pot fi reținute în vederea stabilirii cu certitudine a situației de fapt și a vinovăției acestor inculpați.

Astfel, instanța a constatat că, din probele administrate în cauză, este neîndoielnic faptul că, la data efectuării controlului, cei trei inculpați au fost surprinși în baie, lângă tabla de șah, pe care au fost găsite drogurile, însă față de declarațiile martorilor audiați în cauză nu se poate concluziona, cu certitudine, care a fost activitatea celor doi inculpați R.Ș.R. și B.F., în ceea ce privește traficul de droguri. Cu privire la vinovăția inculpaților R.Ș.R. și B.F. s-a putut observa că, din declarațiile date de inculpați și martori, nu se poate reține indubitabil implicarea acestora în săvârșirea faptei.

Având în vedere că, la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea asupra vinovăției inculpatului de probe sigure, certe și, întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpaților, se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului" (in dubio pro reo). Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 C. proc. pen., se regăsește în materia probațiunii.

Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autoritățile judecătorești penale nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului și să-l achite. În ceea ce privește infracțiunea de deținere, fără drept, de droguri de mare risc, reținută în sarcina inculpatului D.A., constând în aceea că, la data de 22 iunie 2007 a fost depistat deținând fără drept o cantitate de 0,99 grame droguri, porționând-o, instanța a înlăturat apărările formulate de inculpat, în sensul că a săvârșit fapta fiind constrâns, acestea necoroborându-se cu restul probatoriului administrat.

Astfel, inculpatul D.A. a recunoscut săvârșirea faptei, declarațiile acestuia coroborându-se cu declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză, dar și cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică. Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul D.A., criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, astfel după cum urmează: Apelul Parchetului a vizat greșita interpretare a probelor administrate, având drept consecință greșita achitare a inculpaților B.F. și R.Ș.R. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. Apelul inculpatului D.A. a vizat, greșita condamnare, avându-se în vedere că din probele administrate, rezultă că a fost forțat - fizic și moral - de către șeful de cameră, să săvârșească infracțiunea, solicitând achitarea sa în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. e) C. proc.

pen., coroborat cu art. 46 C. pen. Prin Decizia penală nr. 122/ A din 8 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția l-a penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe Tribunalul București și de inculpatul D.A. Totodată, inculpatul D.A. a fost obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezenta onorariul apărătorului desemnat din oficiu. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, la baza acesteia stând probe concludente de vinovăție în raport cu care s-a dispus condamnarea inculpatului D.A., respectiv, în lipsa acestora, dispunându-se în conformitate cu regula potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului" în ce îi privește pe ceilalți doi inculpați B.F.

și R.Ș.R. Astfel, cu privire la apelul Parchetului, din analiza probelor administrate - inclusiv în faza apelului - nu rezultă cu certitudine participarea celor doi inculpați B.F. și R.Ș.R. la portionarea drogurilor în baia penitenciarului. Împotriva acestei din urmă decizii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București și de inculpatul D.A. au declarat, în termen legal, recursurile de față prin care: 1. Parchetul critică hotărârile pronunțate sub aspectul greșitei achitări a inculpaților B.F. și R.Ș.R. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2), cu aplicarea art. 14 lit. e) din Legea 143/2000 și a art. 37 lit. a) C. pen., solicitând condamnarea celor doi inculpați pentru infracțiunea arătată.

2. Inculpatul D.A. solicită: - în principal, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeași lege ; - în subsidiar, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., să fie dată o eficiență sporită circumstanțelor atenuante și să fie redusă pedeapsa, apreciind că este prea aspră. Recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce urmează: 1. În recursul Parchetului; Din examinarea întregului dosar al cauzei și a considerentelor hotărârilor atacate, rezultă că starea de fapt a fost temeinic stabilită de instanța de fond.

Astfel în mod judicios a constatat instanța fondului-confirmată de instanța de apel - că în lipsa probelor concludente nu se poate stabili de vinovăția inculpaților B.F. și R.Ș.R. și că orice îndoială este în favoare inculpatului. În acest sens este relevantă declarația martorului cu identitate protejată A.M. care a declarat că drogurile găsite în grupul sanitar și cele găsite sub salteaua deținutul B.B. aparțin numitului M.M. și că, dintre inculpații găsiți în grupul sanitar numai inculpatul D.A. se ocupa de porționarea drogurilor, în timp ce inculpații B.F. și R.Ș.R. au fost surprinși accidental în baie de gardieni, cei doi aflându-se acolo în cu totul alt scop, precum și raportul tehnico-științific privind comportamentul simulat care a arătat că inculpații R.Ș.R.

și B.F. nu au prezentat modificări ale stresului emoțional caracteristice comportamentului simulat și nu în ultimul rând, cu declarațiile contradictorii ale inculpaților mai sus-numiți. 2. În recursul inculpatului D.A.; Din examinarea întregului dosar al cauzei și a considerentelor hotărârilor pronunțate (la fond și apel), Înalta Curte constată că starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite. Astfel, inculpatul D.A. a recunoscut săvârșirea faptei, declarațiile acestuia coroborându-se cu declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză, dar și cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică. Cererea inculpatului (formulată și în apel) de achitare pe considerentul că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, nu poate fi primită.

La individualizarea, în modul arătat, a pedepsei stabilite instanța de fond a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului (recidivist și atitudinea nesinceră pe parcursul procesului). Perseverența infracțională a inculpatului este dovedită și prin antecedentele penale (tot pentru săvârșirea unei infracțiuni privind traficul de droguri), ce demonstrează ca scopul preventiv și educativ al pedepsei anterioare nu a fost atins. Așa fiind și neconstatându-se incidența vreunui caz de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, urmează ca, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial București și de inculpatul D.A. urmează a fi respinse, ca nefondate, cu obligarea inculpatul D.A. la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București și de inculpatul D.A. împotriva Deciziei penale nr. 122/ A din 8 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat D.A. la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați B.F. și R.S.R., în sumă de câte 200 lei, se vor plăti din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2011.