CASE OF SEMENOV v. UKRAINE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Art. 6-1;Violation of P1-1;Pecuniary damage - Government to pay outstanding judgment debt;Non-pecuniary damage - financial award
CASE OF SEMENOV v. UKRAINE (CtEDO, 2005)
SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE SEMENOV v. UKRAINE (Declarația nr. 25463/03) HOTĂRÂREA STASBOURG 13 decembrie 2005 FINAL 13/03/2006 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 2 din Convenție. Poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Semenov v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), în calitate de Camera compusă din: A.B. Baka Președintele Cabral Barreto Jungwiert Butkevych Ugrekhelidze Doamna Mularoni Dna Fura-Sandström judecători, și dna Dollé, grefierul secțiunii, care a deliberat în privat la 22 noiembrie 2005, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 25463/03) împotriva Ucrainei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național ucrainean, dl Petr Nikolayevich Semenov („reclamantul”), la 1 iulie 2003. Guvernul ucrainean (“Guvernul”) a fost reprezentat de agenții lor, dna Zoryana Bortnovska și dna Valeria Lutkovska. La 27 noiembrie 2003, Curtea a hotărât să comunice cererea guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, aceasta a decis să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. CIRCUMSTĂRILE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1940 și locuiește în orașul Nova Kakhovka, regiunea Kherson. Contextul cazului Statul deține 75% din acțiunile din Compania Pivdenelektromash (denumit în continuare „Compania), care este, prin urmare, supus moratorului privind vânzarea forțată a proprietăților deținute de stat, interzicând atașamentul și vânzarea bunurilor sale. La 5 iunie 2000, Curtea Regională de Arbitraj a Kherson (denumită în continuare „Curtea de Arbitraj”) a instituit o procedură de faliment împotriva Companiei și a emis o injuncție care interzice recuperarea datoriei. Această decizie a dus, printre altele , la suspendarea executării tuturor hotărârilor judecătorilor în favoarea societății. În urma adoptării hotărârii Curții Supreme de Arbitraj din 10 august 2000, care a înscris că procedura de faliment nu ar trebui să împiedice executarea hotărârilor de atribuire a achizițiilor salariale, Serviciul Novokahovsky City Bailiffs (denumit în continuare „Serviciul Bailiffs”) a reluat procedurile de punere în aplicare împotriva Companiei. La 15 ianuarie 2001, Curtea de Arbitraj a aprobat o propunere de reabilitare și a desemnat un fiduciar pentru reabilitarea afacerii societății. La 17 ianuarie 2002, Curtea a constatat că procedura de aplicare a oricărui tip contrazice injuncția din iunie 2000, în special având în vedere programul de reabilitare în așteptare, al cărui succes ar putea fi pusă în pericol dacă acțiunile Bailiff au continuat (cf. Trykhlib v. Ucraina , nr. 58312/00, 20 septembrie 2005, §§ 7-14). Circumstanțele cazului Reclamantul este fost angajat al Companiei, împotriva căreia a instituit o procedură, cerând achiziții salariale. La 5 decembrie 2002 Curtea Orașului Nova Kakhovka (denumită în continuare „Curtea Orașului”) a acordat această cerere și a acordat reclamantului UAH 6,044 [1] 10. Prin scrisorile din 26 februarie 2003 și 15 aprilie 2003, Serviciul de la Bailiffs și Departamentul Regional de Justiție Kherson au informat reclamantul că procedura de aplicare a executării a fost suspendată din cauza procedurii de reabilitare pe care le-a petrecut împotriva debitorului. 11. La 11 august 2003, Tribunalul municipal a respins plângerea reclamantului cu privire la inactivitatea presupusă ilegală a Serviciului de la Bailiffs. Curtea a declarat că nu a existat nici o vină imputabilă pârâtului, care a trebuit să suspende aplicarea acordului reclamantului în conformitate cu Legea privind Bankruptcy 1992. 12. La 9 decembrie 2003, Ministrul Justiției a emis o scrisoare circulară, informand Bailiffs că injuncția împotriva colectării datoriei în cazurile de faliment nu s-a extins la mandatele de execuție a hotărârilor de atribuire a achizițiilor salariale. 13. La 15 ianuarie 2004, Serviciul Bailiffs a reluat procedurile de execuție în cazul reclamantului. La 23 ianuarie și 10 februarie 2004, acesta a ordonat atașamentul conturilor societății. Cu toate acestea, la 27 Februarie 2004 Curtea Comercială Regională Kherson, cu privire la apelul fiduciarului, a anulat aceste decizii deoarece Legea Bankruptcy prevedea suspendarea obligatorie a procedurilor de executare în așteptarea rezoluției unei cauze de faliment. Exceptarea plăților de achiziții salariale din injuncția generală împotriva recuperării datoriei se referă numai la cheltuielile salariale curente ale Societății. 14. Hotărârea în favoarea reclamantului rămâne neexecută. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ 15. Legislația internă relevantă este rezumat în hotărârile Romașov v. Ucraina (nr. 67534/01, §§ 16-18, 27 iulie 2004) și Trykhlib v. Ucraina (nr. 58312/00, §§ 25-32, 20 septembrie 2005 HOTĂRÂREA ALEGATĂ ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 6 § 1 AL CONVENȚIEIUNEA ȘI ARTICOLUL 1 AL PROTOCOLULUI NR. 1. 16. Reclamantul s-a plâns de faptul că autoritățile de stat nu au executat hotărârea din 5 decembrie 2002 în favoarea sa. El a afirmat încălcarea art. 6 § 1 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care prevede, în măsura în care este relevant, după cum urmează: art. 6 § 1 din Convenție „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege. ...” art. 1 din Protocolul nr. „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Admisibilitatea 17. Guvernul a susținut că reclamantul nu a scăpat de căile de recurs interne, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din convenție, deoarece el nu a reușit să recurgă în casă împotriva hotărârii Curții Municipale din 11 august 2003, prin care plângerile sale cu privire la inactivitatea bailificului au fost respinse, iar el nu a solicitat Tribunalului Comercial Regional Kherson pentru înregistrarea ca creditor în cadrul procedurii de faliment. 18. Reclamantul a contestat aceste argumente, susținând că niciuna dintre aceste remedii nu a avut nici o perspectiva de succes. 19. Curtea remarcă că aceste aspecte au fost deja discutate și respinse în o serie de hotărâri anterioare (a se vedea, de exemplu, cazurile menționate mai sus de Romașov și Trykhlib §§ 23-32 și, respectiv, 36-42). Nu există motive pentru a trage concluzii diferite în cazul în cauză și, prin urmare, respinge obiecția Guvernului. 20. Curtea constată că cererea nu este, vădit nefondată în sensul art. 35 § 3 din Convenție. Guvernul a susținut că îndelungarea nerespectării deciziei în favoarea reclamantului a fost cauzată de procedurile în curs de faliment împotriva societății debitoare și de situația financiară critică a acesteia. Guvernul a susținut în continuare că Serviciul Bailiffs a efectuat toate acțiunile necesare și nu poate fi învins pentru întârziere. Curtea va aborda în primul rând argumentele guvernului cu privire la procedurile în curs de faliment. Acesta observă că, în cursul acestei proceduri, instanța comercială poate bloca orice recuperare a datoriei din partea entității falimentate, iar aceasta din urmă rămâne imună de orice penalități pentru întârzierile în respectarea obligațiilor sale pentru durata procedurii respective. Curtea reamintește că a constatat deja în cazul Trykhlib (citată mai sus, §§ 49-50) că această procedură, aplicată în circumstanțe similare, poate duce la încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție. În plus, în cazul în cauză, situația a fost agravată de discordanța marcantă dintre autoritățile interne în ceea ce privește interpretarea corectă a Legii Bankruptcy, care a creat o situație prin care Compania aparent activă a fost capabilă să îndeplinească înaintările salariale ale reclamantului, dar Bailiffs au fost împiedicați să continue executarea legală a hotărârilor judecătorești în favoarea reclamantului împotriva societății ( 23. În măsura în care guvernul se referă la situația financiară critică a Companiei, Curtea reamintește că aceaceasta a fost, fără îndoială, o entitate deținută de stat. Astfel, a atras aplicarea Legii privind introducerea unui Moratoriu privind vânzarea forțată a proprietăților din 2001, interzicând atașamentul și vânzarea bunurilor sale. Curtea remarcă că dreptul intern nu oferă un creditor ca reclamantul, sau cărora li se confruntă cu orice posibilitate de a contesta această restricție în cazul unei abuzuri sau unei cereri nejustificate. Nici nu se poate face o cerere de compensare pentru întârzierea în aplicare a acestei restricții (ibid . § 51). 24. Prin urmare, Curtea constată că, de la decembrie 2002, la aproximativ doi ani și unsprezece luni mai târziu, să ia măsurile necesare pentru a se conforma pe deplin unei hotărâri în favoarea reclamantului, autoritățile au privat dispozițiile articolului 1 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 din majoritatea efectului lor util. 25. În consecință, s-a încălcat art. 6 § 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1. II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 26. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Reclamantul a solicitat UAH 6.044 (adică suma încă datorată acestuia) în ceea ce privește prejudiciile materiale și 100.000 de UAH [2] în ceea ce privește prejudiciile morale. 28. Guvernul a contestat afirmațiile reclamantului ca fiind nefondate. 29. Hotărârea în favoarea reclamantului nu a fost plătită, Curtea remarcă că obligația rămasă a statului de a executa această hotărâre nu este în litigiu. În consecință, Curtea consideră că, dacă guvernul ar plăti datoria rămasă față de solicitant, ar constitui decontarea completă și finală a cererii reclamantului pentru prejudiciu material. 30. În ceea ce privește cererea reclamantului pentru prejudiciu moral, Curtea, efectuand evaluarea sa pe bază echitabilă, conform articolului 41 din Convenție, consideră că este rezonabil să-i acorde 1,400 euro (EUR). Costurile și cheltuielile 31. Reclamantul nu a prezentat nici o cerere în temeiul acestui cap în termenul stabilit; Curtea nu acordă, prin urmare, nicio atribuire în acest sens. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS: Declară cererea admisibilă; susține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din convenție; că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, datoria de judecată încă îi este datorată, precum și 1.400 EUR (1 mie patru sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, care urmează să fie transformate în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi impunător; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 13 decembrie 2005, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Dolle A.B. Baka Registrar Președintele [1] aproximativ 1000 euro (EUR). [2] aproximativ 16,485 EUR.