ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3387/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3387/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Prahova, secția comercială și de

contencios administrativ, prin sentința nr. 731 din 21 iunie 2006 a admis

excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată de pârâta A.V.A.S.

prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a acțiunii completate

formulată de reclamantele SC L. SA cu sediul social în București, SC A.C. SA cu

sediul social în București, SC S.C. SRL cu sediul social în Otopeni, județul

Ilfov, și SC U.I.T. SRL cu sediul social în Voluntari, județul Ilfov, în

contradictoriu cu A.V.A.S. București, în favoarea Tribunalului București, secția

comercială.

S-a reținut că în raport de

obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv constatarea valabilității

contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni și constatarea împrejurării că

nu a intervenit pactul comisoriu de gradul IV menționat în acest contract, în

conformitate cu dispozițiile art. 5 C. proc. civ., competența teritorială de

soluționare a litigiului revine instanței de la sediul pârâtei.

De asemenea a mai fost

respinsă excepția decăderii pârâtei din dreptul de a invoca excepții.

Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 3342 din 12 martie 2007 a admis

în parte acțiunea formulată de reclamanții SC L. SA București, SC A.C. SA

București, SC S.C. SRL Otopeni și SC U.I.T. SRL Voluntari în contradictoriu cu

pârâta A.V.A.S. București, în sensul că a respins ca inadmisibile capetele 1, 2

și 3 și a admis capătul 4 al acțiunii, în sensul că a obligat pârâta A.V.A.S.

la conversia în acțiuni a creanțelor, potrivit art. 7 din contractul de vânzare

cumpărare acțiuni din 29 decembrie 2004.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a apreciat, că acest litigiu este prilejuit de contractul de

vânzare - cumpărare acțiuni din 29 decembrie 2004, prin care A.V.A.S. a vândut

Consorțiului un număr de 53.354.437 acțiuni nominative, cu o valoare nominală

de 25.000 lei fiecare, în valoare totală de 1.333.860.925.000 lei – 99,4382%

din valoarea capitalului subscris și vărsat la SC G. SA Scăieni.

Potrivit ordinului de plată

din 2 iunie 2005, prețul a fost achitat integral. A.V.A.S. s-a obligat să

transfere dreptul de proprietate asupra pachetului de acțiuni după achitarea

prețului și să realizeze conversia în acțiuni a creanțelor preluate în temeiul

O.G. nr. 29/2002, O.U.G. nr. 95/2003, O.U.G. nr. 37/2004, art. 43 ind.1 din O.U.G.

nr. 26/2004 și potrivit actelor adiționale și convenției din data de 28

noiembrie 2005, până la data de 30 noiembrie 2005.

Consorțiul și-a asumat

obligația efectuării la SC G. SA, în decursul unui an, din surse proprii și

atrase, de investiții în sumă de 1.050.000 euro, sub sancțiunea desființării de

drept a contractului.

Potrivit art. 1 din actul

adițional din 4 mai 2005, părțile au constatat îndeplinirea condiției

suspensive și intrarea în vigoare a contractului.

S-a mai reținut că, potrivit

Convenției, s-a modificat obligația Consorțiului, potrivit art. 6 celelalte

dispoziții ale Contractului, printre care și obligația din art. 7.1 au rămas în

vigoare.

Nu pot fi invocate de către A.V.A.S.

dispozițiile art. 1021 C. civ., rezoluțiunea contractului neputând fi cerută

decât de partea care și-a executat propriile obligații sau care se declară gata

să le execute.

Nu a fost primită nici

apărarea pârâtei vizând teoria interdependenței, față de excepția de

neexecutare a contractului, considerându-se că ar fi inechitabil ca o parte să

fie obligată la executarea contractului și să suporte o sancțiune severă în

condițiile în care cealaltă parte nu și-a îndeplinit o obligație anterioară.

Dispozițiile art. 111 C.

proc. civ. conduc că petitul 1, 2 și 3 din acțiune să devină inadmisibile,

fiind absorbite de capătul ultim al acțiunii.

Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 577 din 26 noiembrie 2007 a

admis apelul formulat de A.V.A.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 3342

din 12 martie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

a schimbat în parte sentința atacată și a respins cererea privind obligarea A.V.A.S.

București la convertirea în acțiuni a creanțelor, potrivit art. 7 din

contractul din 2004.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

De asemenea a fost respins

apelul declarat de reclamantele SC L. SA București, SC A.C. SA București, SC

S.C. SRL Otopeni și SC U.I.T. SRL Voluntari împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a stabilit, în esență, că în mod greșit prima instanță a

reținut că A.V.A.S. prin art. 7.1 și-a asumat obligația realizării conversiei

creanțelor în acțiuni sub acțiunea unui pact comisoriu de gradul IV așa cum au

afirmat reclamantele, deși prin art. 7.1 părțile conveniseră ca modalitate a

contractului condiția rezolutorie.

Nu are relevanță faptul că A.V.A.S.

nu a înțeles să se prevaleze de împlinirea condiției rezolutorii cu consecința

desființării retroactive a prezentului contract.

Nejustificat reclamantele au

opus excepția de neexecutare a contractului, pretinzând neîndeplinirea de către

A.V.A.S. a propriilor obligații.

Împotriva deciziei

comerciale nr. 577 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, au promovat recurs reclamantele SC L. SA București,

SC A.C. SA București, SC S.C. SRL Otopeni și SC U.I.T. SRL Voluntari, care au

criticat această hotărâre pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în

temeiul art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului, în

principal casarea deciziei atacate pentru a fi asigurată o judecată unitară și

trimisă cauza la Tribunalul București pentru rejudecarea în fond, iar în subsidiar

modificarea aceleiași decizii, respingerea ca neîntemeiat a apelului intimatei

- pârâte A.V.A.S. și admiterea apelului reclamantelor, modificarea în parte a

sentinței primei instanțe în sensul admiterii și a primelor trei capete ale

cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea motivelor de

recurs s-a evocat, că instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut, prin

aceea că reclamantele nu au investi instanța de fond cu un capăt subsidiar de

cerere privind rezilierea contractului în temeiul pactului comisoriu prevăzut

de art. 7.1 și 7.2 din același contract, din culpa exclusivă a A.V.A.S. Cu

toate acestea, instanța de apel a soluționat un astfel de capăt, fără să fi

fost investită, încălcând principiul disponibilității care guvernează procesul

civil.

Hotărârea recurată este

nelegală, fiind întemeiată pe motive contradictorii, care atrage sancțiunea

modificării ei, precum și faptul că a fost greșit interpretat contractul din 2004,

atunci când s-a reținut că acesta a fost modificat prin Convenția de menținere

în vigoare din 28 octombrie 2005, în condițiile în care potrivit art. 23.2 din

contract acesta putea fi modificat numai prin act adițional. Tot greșit au fost

interpretate și dispozițiile art. 7.1 și 7.2, contrar reglementărilor art. 969

și urm. C. civ. și art. 1019 și urm. C. civ.

Excepția inadmisibilității

acțiunii a fost admisă cu trimitere la art. 111 C. proc. civ., fără însă a se

arăta care anume este acțiunea în realizare ce ar putea fi exercitată, strict

prin echivalența a celor trei capete ale cererii de chemare în judecată.

Intimata - pârâtă A.V.A.S.

București a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, raportat la motivele de recurs expuse

de reclamante, constată că acestea sunt justificate, în limitele și pentru

considerentele care urmează, impunându-se admiterea recursului și casarea

hotărârilor atacate, trimițându-se cauza spre rejudecare la instanța de fond.

Reclamantele au solicitat,

prin cererea de chemare în judecată, ca în contradictoriu cu pârâta, să se

constate că nu a intervenit pactul comisoriu de gradul IV, contractul de

vânzare - cumpărare acțiuni din 29 decembrie 2004 fiind în vigoare, să se

constate valabilitatea contractului din 29 decembrie 2004, să se constate

nelegalitatea notificării din 1 februarie 2006 și să fie obligată pârâta A.V.A.S.

la conversia datoriilor în acțiuni în temeiul art. 7 din contractul părților,

urmând ca reclamantele să-și îndeplinească obligația de a emite scrisoarea de

garanție bancară ulterior, fiind o obligație scadentă ulterior scadenței

obligației de conversie a debitelor.

S-a argumentat în sprijinul

acțiunii că pârâta a fost notificată de mai multe ori să își îndeplinească

obligațiile, iar atitudinea A.V.A.S. a determinat prelungirea termenului de

realizare a conversiei întrucât abia în luna octombrie 2005 aceasta a început

să întocmească documentația necesară pentru obținerea avizului de la Consiliul

Concurenței. Prin actul adițional termenul a fost prelungit până la data de 31

noiembrie 2005. Neîndeplinirea obligației de către A.V.A.S. atrage desființarea

de drept a contractului fără nici o altă formalitate sau notificare prealabilă.

La rândul ei, pârâta A.V.A.S.

prin întâmpinările depuse, constant a precizat că operează excepția

inadmisibilității acțiunii în constatare, având în vedere că pentru capetele de

cerere 1, 2 și 3 nu sunt aplicabile dispozițiile art. 111 C. proc. civ., iar pe

fondul cauzei, față de inserarea în contract de către părți a unui pact

comisoriu și a legislației în vigoare, în cazul respectării de către una din

părți a obligațiilor asumate, contractul este desființat de plin drept, fără

nicio formalitate prealabilă.

Ca urmare a faptului că în

realitate cumpărătorii nu și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contractul

de vânzare - cumpărare de acțiuni din 2004, cu modificările ulterioare, A.V.A.S.

a emis notificarea din 1 februarie 2006, în conformitate cu prevederile art. 41

alin. (2) din Legea nr. 137/2002 și a solicitat SC R. SA, reînscrierea A.V.A.S.

ca acționar cu un număr de 53.354.437 acțiuni, reprezentând 99,4382% din

valoarea capitalului social vărsat și subscris al SC G. SA.

Din verificarea întregii

documentații, rezultă fără putere de tăgadă, că prin voința liber exprimată, la

data de 23 decembrie 2004 a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare de

acțiuni SC G. SA Boldești – Scăieni între A.V.A.S., în calitatea de vânzător și

SC L. SA București, SC A.C. SA București, SC S.C. SRL Otopeni, SC U.I.T. SRL Voluntari

și Asociația P.G. Boldești – Scăieni, împreună în calitatea de cumpărători

având ca obiect un număr de 53.354.437 acțiuni nominative, libere de orice

sarcini, având valoarea nominală de 25.000 lei fiecare, totalizând 1.333.860.925.000

lei, reprezentând 99,4382% din valoarea capitalului social subscris și vărsat.

În acest context au fost

stabilite condițiile de transfer al dreptului de proprietate asupra acțiunilor,

prețul și modalitatea lui de plată, condiția suspensivă a emiterii deciziei de

autorizare a prezentei tranzacții de către Consiliul Concurenței, condiția

rezolutorie, declarațiile vânzătorului referitor la situația sa financiară,

existența sarcinilor, precum și declarația și drepturile cumpărătorului. În

continuare au mai fost stipulate clauze vizând transferul activelor societății,

protecția mediului, investițiile și garantarea lor, accesul la informație,

cesiunea acțiunilor, clauza penală, daunele interese, nulitatea, forța majoră,

competența în situația apariției unor litigii și legea aplicabilă.

La acest contract de vânzare

- cumpărare de acțiuni au mai fost încheiate, ulterior, un număr de 4 acte

adiționale, după cum urmează:

- actul adițional din 14

august 2005;

- actul adițional din 13

aprilie 2005;

- actul adițional din 4 mai

2005 și

- actul adițional din 28

octombrie 2005, care, tot prin voința părților a adus modificări ale unor

clauze din contractul inițial.

Relevanță în corecta

stabilire a situației de fapt și de drept o reprezintă și Convenția de

menținere în vigoare și modificare a contractului de vânzare - cumpărare de

acțiuni din 29 decembrie 2004, încheiat pentru vânzarea pachetului de acțiuni

deținut de SC G. SA din data de 28 octombrie 2005.

Atât instanța de fond cât și

cea de apel nu au examinat complet documentația expusă anterior și nici nu au

verificat toate apărările formulate de părți pe tot parcursul procesului,

împrejurare care a condus la pronunțarea unor hotărâri nelegale și netemeinice.

Este de necontestat că

potrivit dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să

stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală, privind

aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea

corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărârii temeinice și legale. Mai

mult, ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare,

chiar dacă părțile se împotrivesc.

Din această perspectivă, în

baza rolului activ, se impune ca instanța de fond, rejudecând cauza, să

verifice sub toate aspectele, cu maximă rigurozitate, întinderea reală a

tuturor drepturilor și obligațiilor asumate de părți prin contractul de vânzare

- cumpărare de acțiuni din 23 decembrie 2004, precum și modalitatea în care au

fost aduse la îndeplinire, conform clauzelor contractuale, aceste obligații.

Este necesară examinarea și

lămurirea modificărilor clauzelor contractuale care au fost efectuate prin cele

4 acte adiționale, cu raportare la Convenția de menținere în vigoare și de

modificare a contractului inițial, în scopul de a fi dată o interpretare corectă

și unitară a conținutului aspectelor juridice contestate reciproc de vânzător

și cumpărătorii de acțiuni.

Nu în ultimul rând, vor fi

avute în vedere corespondența părților, actele depuse de acestea, dar și

examinarea fiecărui capăt de cerere în parte, cu precizările aduse, a cadrului

legal aplicabil litigiului comercial, urmând a fi respectat în egală măsură

dreptul de apărare atât pentru reclamanți cât și pentru pârâtă, inclusiv

posibilitatea de a administra noi probe pe toate aspectele controversate.

Pentru aceste rațiuni,

urmează a admite recursul declarat de reclamantele SC L. SA București, SC A.C.

SA București, SC S.C. SRL Otopeni și SC U.I.T. SRL Voluntari împotriva deciziei

nr. 577 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, și în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 5 C.

proc. civ. va casa decizia recurată și sentința instanței de fond și va trimite

cauza spre rejudecare la prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantele SC L. SA București, SC A.C. SA București, SC S.C. SRL Otopeni și SC

U.I.T. SRL Voluntari, împotriva deciziei nr. 577 din 26 noiembrie 2007, pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, casează decizia recurată

și sentința nr. 731 din 21 iunie 2006, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția

comercială și contencios administrativ, și trimite cauza spre rejudecare

instanței de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 13 noiembrie 2008.