ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3387/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 731 din 21 iunie 2006 a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată de pârâta A.V.A.S. prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a acțiunii completate formulată de reclamantele SC L. SA cu sediul social în București, SC A.C. SA cu sediul social în București, SC S.C. SRL cu sediul social în Otopeni, județul Ilfov, și SC U.I.T. SRL cu sediul social în Voluntari, județul Ilfov, în contradictoriu cu A.V.A.S. București, în favoarea Tribunalului București, secția comercială.

S-a reținut că în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv constatarea valabilității contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni și constatarea împrejurării că nu a intervenit pactul comisoriu de gradul IV menționat în acest contract, în conformitate cu dispozițiile art. 5 C. proc. civ., competența teritorială de soluționare a litigiului revine instanței de la sediul pârâtei. De asemenea a mai fost respinsă excepția decăderii pârâtei din dreptul de a invoca excepții. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 3342 din 12 martie 2007 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții SC L. SA București, SC A.C. SA București, SC S.C. SRL Otopeni și SC U.I.T.

SRL Voluntari în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. București, în sensul că a respins ca inadmisibile capetele 1, 2 și 3 și a admis capătul 4 al acțiunii, în sensul că a obligat pârâta A.V.A.S. la conversia în acțiuni a creanțelor, potrivit art. 7 din contractul de vânzare cumpărare acțiuni din 29 decembrie 2004. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a apreciat, că acest litigiu este prilejuit de contractul de vânzare - cumpărare acțiuni din 29 decembrie 2004, prin care A.V.A.S. a vândut Consorțiului un număr de 53.354.437 acțiuni nominative, cu o valoare nominală de 25.000 lei fiecare, în valoare totală de 1.333.860.925.000 lei – 99,4382% din valoarea capitalului subscris și vărsat la SC G. SA Scăieni.

Potrivit ordinului de plată din 2 iunie 2005, prețul a fost achitat integral. A.V.A.S. s-a obligat să transfere dreptul de proprietate asupra pachetului de acțiuni după achitarea prețului și să realizeze conversia în acțiuni a creanțelor preluate în temeiul O.G. nr. 29/2002, O.U.G. nr. 95/2003, O.U.G. nr. 37/2004, art. 43 ind.1 din O.U.G. nr. 26/2004 și potrivit actelor adiționale și convenției din data de 28 noiembrie 2005, până la data de 30 noiembrie 2005. Consorțiul și-a asumat obligația efectuării la SC G. SA, în decursul unui an, din surse proprii și atrase, de investiții în sumă de 1.050.000 euro, sub sancțiunea desființării de drept a contractului. Potrivit art. 1 din actul adițional din 4 mai 2005, părțile au constatat îndeplinirea condiției suspensive și intrarea în vigoare a contractului.

S-a mai reținut că, potrivit Convenției, s-a modificat obligația Consorțiului, potrivit art. 6 celelalte dispoziții ale Contractului, printre care și obligația din art. 7.1 au rămas în vigoare. Nu pot fi invocate de către A.V.A.S. dispozițiile art. 1021 C. civ., rezoluțiunea contractului neputând fi cerută decât de partea care și-a executat propriile obligații sau care se declară gata să le execute. Nu a fost primită nici apărarea pârâtei vizând teoria interdependenței, față de excepția de neexecutare a contractului, considerându-se că ar fi inechitabil ca o parte să fie obligată la executarea contractului și să suporte o sancțiune severă în condițiile în care cealaltă parte nu și-a îndeplinit o obligație anterioară.

Dispozițiile art. 111 C. proc. civ. conduc că petitul 1, 2 și 3 din acțiune să devină inadmisibile, fiind absorbite de capătul ultim al acțiunii. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 577 din 26 noiembrie 2007 a admis apelul formulat de A.V.A.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 3342 din 12 martie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a schimbat în parte sentința atacată și a respins cererea privind obligarea A.V.A.S. București la convertirea în acțiuni a creanțelor, potrivit art. 7 din contractul din 2004. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. De asemenea a fost respins apelul declarat de reclamantele SC L. SA București, SC A.C.

SA București, SC S.C. SRL Otopeni și SC U.I.T. SRL Voluntari împotriva aceleiași sentințe. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit, în esență, că în mod greșit prima instanță a reținut că A.V.A.S. prin art. 7.1 și-a asumat obligația realizării conversiei creanțelor în acțiuni sub acțiunea unui pact comisoriu de gradul IV așa cum au afirmat reclamantele, deși prin art. 7.1 părțile conveniseră ca modalitate a contractului condiția rezolutorie. Nu are relevanță faptul că A.V.A.S. nu a înțeles să se prevaleze de împlinirea condiției rezolutorii cu consecința desființării retroactive a prezentului contract. Nejustificat reclamantele au opus excepția de neexecutare a contractului, pretinzând neîndeplinirea de către A.V.A.S.

a propriilor obligații. Împotriva deciziei comerciale nr. 577 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, au promovat recurs reclamantele SC L. SA București, SC A.C. SA București, SC S.C. SRL Otopeni și SC U.I.T. SRL Voluntari, care au criticat această hotărâre pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în temeiul art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului, în principal casarea deciziei atacate pentru a fi asigurată o judecată unitară și trimisă cauza la Tribunalul București pentru rejudecarea în fond, iar în subsidiar modificarea aceleiași decizii, respingerea ca neîntemeiat a apelului intimatei - pârâte A.V.A.S. și admiterea apelului reclamantelor, modificarea în parte a sentinței primei instanțe în sensul admiterii și a primelor trei capete ale cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat, că instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut, prin aceea că reclamantele nu au investi instanța de fond cu un capăt subsidiar de cerere privind rezilierea contractului în temeiul pactului comisoriu prevăzut de art. 7.1 și 7.2 din același contract, din culpa exclusivă a A.V.A.S. Cu toate acestea, instanța de apel a soluționat un astfel de capăt, fără să fi fost investită, încălcând principiul disponibilității care guvernează procesul civil. Hotărârea recurată este nelegală, fiind întemeiată pe motive contradictorii, care atrage sancțiunea modificării ei, precum și faptul că a fost greșit interpretat contractul din 2004, atunci când s-a reținut că acesta a fost modificat prin Convenția de menținere în vigoare din 28 octombrie 2005, în condițiile în care potrivit art. 23.2 din contract acesta putea fi modificat numai prin act adițional.

Tot greșit au fost interpretate și dispozițiile art. 7.1 și 7.2, contrar reglementărilor art. 969 și urm. C. civ. și art. 1019 și urm. C. civ. Excepția inadmisibilității acțiunii a fost admisă cu trimitere la art. 111 C. proc. civ., fără însă a se arăta care anume este acțiunea în realizare ce ar putea fi exercitată, strict prin echivalența a celor trei capete ale cererii de chemare în judecată. Intimata - pârâtă A.V.A.S. București a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la motivele de recurs expuse de reclamante, constată că acestea sunt justificate, în limitele și pentru considerentele care urmează, impunându-se admiterea recursului și casarea hotărârilor atacate, trimițându-se cauza spre rejudecare la instanța de fond.

Reclamantele au solicitat, prin cererea de chemare în judecată, ca în contradictoriu cu pârâta, să se constate că nu a intervenit pactul comisoriu de gradul IV, contractul de vânzare - cumpărare acțiuni din 29 decembrie 2004 fiind în vigoare, să se constate valabilitatea contractului din 29 decembrie 2004, să se constate nelegalitatea notificării din 1 februarie 2006 și să fie obligată pârâta A.V.A.S. la conversia datoriilor în acțiuni în temeiul art. 7 din contractul părților, urmând ca reclamantele să-și îndeplinească obligația de a emite scrisoarea de garanție bancară ulterior, fiind o obligație scadentă ulterior scadenței obligației de conversie a debitelor. S-a argumentat în sprijinul acțiunii că pârâta a fost notificată de mai multe ori să își îndeplinească obligațiile, iar atitudinea A.V.A.S.

a determinat prelungirea termenului de realizare a conversiei întrucât abia în luna octombrie 2005 aceasta a început să întocmească documentația necesară pentru obținerea avizului de la Consiliul Concurenței. Prin actul adițional termenul a fost prelungit până la data de 31 noiembrie 2005. Neîndeplinirea obligației de către A.V.A.S. atrage desființarea de drept a contractului fără nici o altă formalitate sau notificare prealabilă. La rândul ei, pârâta A.V.A.S. prin întâmpinările depuse, constant a precizat că operează excepția inadmisibilității acțiunii în constatare, având în vedere că pentru capetele de cerere 1, 2 și 3 nu sunt aplicabile dispozițiile art. 111 C. proc. civ., iar pe fondul cauzei, față de inserarea în contract de către părți a unui pact comisoriu și a legislației în vigoare, în cazul respectării de către una din părți a obligațiilor asumate, contractul este desființat de plin drept, fără nicio formalitate prealabilă.

Ca urmare a faptului că în realitate cumpărătorii nu și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni din 2004, cu modificările ulterioare, A.V.A.S. a emis notificarea din 1 februarie 2006, în conformitate cu prevederile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 și a solicitat SC R. SA, reînscrierea A.V.A.S. ca acționar cu un număr de 53.354.437 acțiuni, reprezentând 99,4382% din valoarea capitalului social vărsat și subscris al SC G. SA. Din verificarea întregii documentații, rezultă fără putere de tăgadă, că prin voința liber exprimată, la data de 23 decembrie 2004 a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni SC G. SA Boldești – Scăieni între A.V.A.S., în calitatea de vânzător și SC L. SA București, SC A.C.

SA București, SC S.C. SRL Otopeni, SC U.I.T. SRL Voluntari și Asociația P.G. Boldești – Scăieni, împreună în calitatea de cumpărători având ca obiect un număr de 53.354.437 acțiuni nominative, libere de orice sarcini, având valoarea nominală de 25.000 lei fiecare, totalizând 1.333.860.925.000 lei, reprezentând 99,4382% din valoarea capitalului social subscris și vărsat. În acest context au fost stabilite condițiile de transfer al dreptului de proprietate asupra acțiunilor, prețul și modalitatea lui de plată, condiția suspensivă a emiterii deciziei de autorizare a prezentei tranzacții de către Consiliul Concurenței, condiția rezolutorie, declarațiile vânzătorului referitor la situația sa financiară, existența sarcinilor, precum și declarația și drepturile cumpărătorului.

În continuare au mai fost stipulate clauze vizând transferul activelor societății, protecția mediului, investițiile și garantarea lor, accesul la informație, cesiunea acțiunilor, clauza penală, daunele interese, nulitatea, forța majoră, competența în situația apariției unor litigii și legea aplicabilă. La acest contract de vânzare - cumpărare de acțiuni au mai fost încheiate, ulterior, un număr de 4 acte adiționale, după cum urmează: - actul adițional din 14 august 2005; - actul adițional din 13 aprilie 2005; - actul adițional din 4 mai 2005 și - actul adițional din 28 octombrie 2005, care, tot prin voința părților a adus modificări ale unor clauze din contractul inițial.

Relevanță în corecta stabilire a situației de fapt și de drept o reprezintă și Convenția de menținere în vigoare și modificare a contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni din 29 decembrie 2004, încheiat pentru vânzarea pachetului de acțiuni deținut de SC G. SA din data de 28 octombrie 2005. Atât instanța de fond cât și cea de apel nu au examinat complet documentația expusă anterior și nici nu au verificat toate apărările formulate de părți pe tot parcursul procesului, împrejurare care a condus la pronunțarea unor hotărâri nelegale și netemeinice. Este de necontestat că potrivit dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală, privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărârii temeinice și legale.

Mai mult, ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. Din această perspectivă, în baza rolului activ, se impune ca instanța de fond, rejudecând cauza, să verifice sub toate aspectele, cu maximă rigurozitate, întinderea reală a tuturor drepturilor și obligațiilor asumate de părți prin contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni din 23 decembrie 2004, precum și modalitatea în care au fost aduse la îndeplinire, conform clauzelor contractuale, aceste obligații. Este necesară examinarea și lămurirea modificărilor clauzelor contractuale care au fost efectuate prin cele 4 acte adiționale, cu raportare la Convenția de menținere în vigoare și de modificare a contractului inițial, în scopul de a fi dată o interpretare corectă și unitară a conținutului aspectelor juridice contestate reciproc de vânzător și cumpărătorii de acțiuni.

Nu în ultimul rând, vor fi avute în vedere corespondența părților, actele depuse de acestea, dar și examinarea fiecărui capăt de cerere în parte, cu precizările aduse, a cadrului legal aplicabil litigiului comercial, urmând a fi respectat în egală măsură dreptul de apărare atât pentru reclamanți cât și pentru pârâtă, inclusiv posibilitatea de a administra noi probe pe toate aspectele controversate. Pentru aceste rațiuni, urmează a admite recursul declarat de reclamantele SC L. SA București, SC A.C. SA București, SC S.C. SRL Otopeni și SC U.I.T. SRL Voluntari împotriva deciziei nr. 577 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, și în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 5 C. proc.

civ. va casa decizia recurată și sentința instanței de fond și va trimite cauza spre rejudecare la prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantele SC L. SA București, SC A.C. SA București, SC S.C. SRL Otopeni și SC U.I.T. SRL Voluntari, împotriva deciziei nr. 577 din 26 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, casează decizia recurată și sentința nr. 731 din 21 iunie 2006, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția comercială și contencios administrativ, și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 13 noiembrie 2008.