ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2252/2010

Obiectul acțiunii. Reclamantul D.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul București, anularea Deciziilor nr. 1654/2008 și nr. 383/2008 și recunoașterea dreptului de a fi înscris pentru susținerea examenului de definitivat în profesia de avocat în cadrul Baroului București.

Motivele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat acțiunea. Reclamantul a arătat că a fost înscris în Baroul București ca avocat stagiar în februarie 2005, desfășurându-și activitatea în cadrul Cabinetului de avocat T.E. și că după expirarea perioadei de stagiu în februarie 2007, din motive obiective nu s-a putut prezenta la examen. A mai arătat că, în calitate de membru P.S.D., a fost ales în funcția de viceprimar al municipiului Baia Mare prin Hotărârea nr. 198/2008, motiv pentru care a transmis baroului cererea pentru suspendare din profesie, cerere care însă nu a ajuns anterior datei la care s-a dispus excluderea din profesia de avocat. În drept, s-au invocat prevederile Legii nr. 554/2004 și ale Legii nr. 51/1995.

Hotărârea instanței de fond. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2331 din 2 iunie 2009 a respins acțiunea reclamantul D.M. ca neîntemeiată.

Considerentele instanței de fond. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că motivele invocate nu constituie situații de forță majoră, ci împrejurări subiective care l-au pus pe reclamant în dificultate, dar nu în imposibilitate de a pregăti și susține examenul de definitivat. Împrejurarea exercitării în paralel a activității politice este asumată de reclamant și nu poate fi acceptată ca un fapt ce justifică imposibilitatea obiectivă de susținere a examenului și de a face cunoscută baroului această împrejurare.

Recursul formulat de reclamantul D.M.. Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. 5.1. Decizia de excludere din profesia de avocat a reclamantului este nelegală, fiind dată cu încălcarea prevederilor imperative ale art. 294 din Statutul profesiei de avocat și ale art. 17 pct. 4-5 din Legea nr. 51/1995. Nu s-a făcut dovada de către Baroul București că recurentul ar fi fost înscris din oficiu în următoarea sesiune a examenului de definitivat după împlinirea stagiului, că nu s-a prezentat la 3 sesiuni ulterioare ale examenului de definitivat sau că ar fi fost respins. Decizia atacată „adaugă la lege”, deoarece potrivit art. 17 alin. (5) din Legea nr. 51/1995 modificată și completată, numai avocatul stagiar respins de 3 ori la examenul de definitivat este exclus din profesie, or, în speță, recurentul nu a fost respins la examenul de definitivat, pentru că nu s-a prezentat. 5.2. Instanța de fond a încălcat dreptul la apărare și principiul contradictorialități. La termenul de judecată din 2 iunie 2009, pricina a fost soluționată în lipsa apărătorului recurentului, deși prin cererea din 1 iunie 2009, acesta a cerut ca pricina să fie luată la sfârșitul ședinței.

Apărările formulate prin întâmpinare de intimații-pârâți Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul București. Se solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că recurentul-reclamant nu a formulat nicio cerere prin care să justifice neprezentarea la examen, anterioară sesiunii de examen la care cererea s-ar fi referit. Neprezentarea la examen nu poate fi tratată diferit de cazul respingerii la examenul de definitivat, din perspectiva prevederilor art. 17 din Legea nr. 51/1995 modificată și completată. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este nefondat. 2. Prevederile art. 17 alin. (5) din Legea nr. 51/1995 modificată și completată, precum și cele ale art. 294 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat, sunt în concordantă, în sensul că, Statutul precizează în ce condiții se dispune excluderea din profesie și anume, când avocatul stagiar a fost respins la examenul de definitivat sau când acesta nu s-a prezentat la 3 sesiuni consecutive ale examenului de definitivat. Recurentul-reclamant nu s-a folosit de procedura „excepției de nelegalitate” reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, astfel încât prevederile art. 294 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat sunt legale, în ființă și deplin aplicabile speței. Rezultă că, din perspectiva actelor normative ce stabilesc modalitatea de excludere din profesia de avocat, nu există nicio diferență de tratament între neprezentarea la examenul de definitivat și respingerea la același examen. 3. Motivele temeinice invocate de recurent nu sunt dovedite. Instanța de fond în mod corect a constatat că acestea nu au condus la imposibilitatea recurentului de a se prezenta la examenul de definitivat la 3 sesiuni consecutive. 4. Pentru a se lua decizia excluderii din profesia de avocat ca urmare a lipsei la 3 sesiuni consecutive de examen nu este necesar a se face vreo altă dovadă decât lipsa motivelor temeinice invocate, ceea ce în speță s-a demonstrat. Înscrierea din oficiu la următoarea sesiune nu este aplicabilă în cazul neprezentării, aceasta din urmă demonstrând voința persoanei în cauză de a nu se prezenta la examen. 5. În ceea ce privește motivul de recurs referitor la încălcarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității, se reține din cererea formulată la fila 83 din dosarul de fond, că reclamantul a depus la dosar acte încuviințate ca probă de instanță, la un termen anterior. Mențiunea „pricina să fie strigată la sfârșitul ședinței” este adăugată cu un pix ce prezintă o culoare diferită. Se constată că judecătorul fondului a dispus comunicarea copiilor de pe înscrisurile depuse de reclamant celorlalte părți, fără a se face vorbire despre solicitarea reclamantului. Din cuprinsul hotărârii recurate rezultă că actele depuse nu au fost utile cauzei, de unde rezultă că reclamantului nu i s-a încălcat dreptul la apărare, iar principiul contradictorialității a fost respectat; ședința a fost publică, iar părțile prezente și-au exprimat oral punctul de vedere asupra pricinii deduse judecății. 5. Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.