ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2252/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2252/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Obiectul acțiunii.
Reclamantul D.M. a solicitat în
contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din
România și Baroul București, anularea Deciziilor nr. 1654/2008
și nr. 383/2008 și recunoașterea dreptului de a fi înscris
pentru susținerea examenului de definitivat în profesia de avocat în
cadrul Baroului București.
Motivele de fapt și de drept pe
care s-a întemeiat acțiunea.
Reclamantul a arătat că a fost
înscris în Baroul București ca avocat stagiar în februarie 2005,
desfășurându-și activitatea în cadrul Cabinetului de avocat T.E.
și că după expirarea perioadei de stagiu în februarie 2007, din
motive obiective nu s-a putut prezenta la examen.
A mai arătat că, în calitate de
membru P.S.D., a fost ales în funcția de viceprimar al municipiului Baia
Mare prin Hotărârea nr. 198/2008, motiv pentru care a transmis baroului
cererea pentru suspendare din profesie, cerere care însă nu a ajuns
anterior datei la care s-a dispus excluderea din profesia de avocat.
În drept, s-au invocat prevederile Legii
nr. 554/2004 și ale Legii nr. 51/1995.
Hotărârea instanței de fond.
Curtea de Apel București, secția
a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința
civilă nr. 2331 din 2 iunie 2009 a respins acțiunea reclamantul D.M.
ca neîntemeiată.
Considerentele instanței de fond.
Pentru a pronunța această
sentință, instanța a reținut că motivele invocate nu
constituie situații de forță majoră, ci împrejurări
subiective care l-au pus pe reclamant în dificultate, dar nu în imposibilitate
de a pregăti și susține examenul de definitivat. Împrejurarea
exercitării în paralel a activității politice este asumată
de reclamant și nu poate fi acceptată ca un fapt ce justifică imposibilitatea
obiectivă de susținere a examenului și de a face cunoscută
baroului această împrejurare.
Recursul formulat de reclamantul D.M..
Motive de recurs întemeiate pe
dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc. civ.
5.1. Decizia de excludere din profesia de
avocat a reclamantului este nelegală, fiind dată cu încălcarea
prevederilor imperative ale art. 294 din Statutul profesiei de avocat și
ale art. 17 pct. 4-5 din Legea nr. 51/1995.
Nu s-a făcut dovada de către
Baroul București că recurentul ar fi fost înscris din oficiu în
următoarea sesiune a examenului de definitivat după împlinirea
stagiului, că nu s-a prezentat la 3 sesiuni ulterioare ale examenului de
definitivat sau că ar fi fost respins.
Decizia atacată „adaugă la
lege”, deoarece potrivit art. 17 alin. (5) din Legea nr. 51/1995
modificată și completată, numai avocatul stagiar respins de 3
ori la examenul de definitivat este exclus din profesie, or, în
speță, recurentul nu a fost respins la examenul de definitivat,
pentru că nu s-a prezentat.
5.2. Instanța de fond a
încălcat dreptul la apărare și principiul
contradictorialități.
La termenul de judecată din 2 iunie 2009,
pricina a fost soluționată în lipsa apărătorului
recurentului, deși prin cererea din 1 iunie 2009, acesta a cerut ca
pricina să fie luată la sfârșitul ședinței.
Apărările formulate prin
întâmpinare de intimații-pârâți Uniunea Națională a
Barourilor din România și Baroul București.
Se solicită respingerea recursului
ca nefondat, având în vedere că recurentul-reclamant nu a formulat nicio
cerere prin care să justifice neprezentarea la examen, anterioară sesiunii
de examen la care cererea s-ar fi referit.
Neprezentarea la examen nu poate fi
tratată diferit de cazul respingerii la examenul de definitivat, din perspectiva
prevederilor art. 17 din Legea nr. 51/1995 modificată și
completată.
II. Considerentele instanței de
recurs.
Recursul este nefondat.
Prevederile art. 17 alin. (5) din
Legea nr. 51/1995 modificată și completată, precum și cele
ale art. 294 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat, sunt în
concordantă, în sensul că, Statutul precizează în ce
condiții se dispune excluderea din profesie și anume, când avocatul
stagiar a fost respins la examenul de definitivat sau când acesta nu s-a
prezentat la 3 sesiuni consecutive ale examenului de definitivat.
Recurentul-reclamant nu s-a folosit de
procedura „excepției de nelegalitate” reglementată de art. 4 din
Legea nr. 554/2004 modificată și completată, astfel încât
prevederile art. 294 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat sunt legale, în
ființă și deplin aplicabile speței.
Rezultă că, din perspectiva
actelor normative ce stabilesc modalitatea de excludere din profesia de avocat,
nu există nicio diferență de tratament între neprezentarea la
examenul de definitivat și respingerea la același examen.
Motivele temeinice invocate de
recurent nu sunt dovedite.
Instanța de fond în mod corect a
constatat că acestea nu au condus la imposibilitatea recurentului de a se
prezenta la examenul de definitivat la 3 sesiuni consecutive.
Pentru a se lua decizia excluderii din
profesia de avocat ca urmare a lipsei la 3 sesiuni consecutive de examen nu
este necesar a se face vreo altă dovadă decât lipsa motivelor
temeinice invocate, ceea ce în speță s-a demonstrat.
Înscrierea din oficiu la următoarea
sesiune nu este aplicabilă în cazul neprezentării, aceasta din
urmă demonstrând voința persoanei în cauză de a nu se prezenta
la examen.
În ceea ce privește motivul de
recurs referitor la încălcarea dreptului la apărare și a
principiului contradictorialității, se reține din cererea
formulată la fila 83 din dosarul de fond, că reclamantul a depus la
dosar acte încuviințate ca probă de instanță, la un termen
anterior.
Mențiunea „pricina să fie
strigată la sfârșitul ședinței” este adăugată cu
un pix ce prezintă o culoare diferită.
Se constată că judecătorul
fondului a dispus comunicarea copiilor de pe înscrisurile depuse de reclamant
celorlalte părți, fără a se face vorbire despre solicitarea
reclamantului.
Din cuprinsul hotărârii recurate
rezultă că actele depuse nu au fost utile cauzei, de unde
rezultă că reclamantului nu i s-a încălcat dreptul la
apărare, iar principiul contradictorialității a fost respectat; ședința
a fost publică, iar părțile prezente și-au exprimat oral
punctul de vedere asupra pricinii deduse judecății.
Față de acestea, nefiind
întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C.
proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată
și completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.M.
împotriva sentinței civile nr. 2331 din 2 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 29 aprilie 2010.