CtEDO 13.12.2005 Auto

CASE OF KHANENKO v. UKRAINE

RESPONDENT
UKR
HOTĂRÂRE
13.12.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1 (non-enforcement of judgments);Remainder inadmissible;Pecuniary and non-pecuniary damage, costs and expenses - financial award
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF KHANENKO v. UKRAINE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE KHANENKO v. UKRAINE (Declarația nr. 10174/02) HOTĂRÂREA STRASBOURG 13 decembrie 2005 FINAL 12/04/2006 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 2 din Convenție. Poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Khanenko v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința ca Camera compusă din: A.B. Baka Președintele Cabral Barreto Jungwiert Butkevych Ugrekhelidze Doamna Mularoni Fura-Sandström, judecători și grefierul secțiunii Dollé, deliberat în privat la 22 noiembrie 2005, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 10174/02) împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național ucrainean, dna Oleksandra Lavrentiyivna Khanenko („reclamantul”), la 13 august 2001. Guvernul ucrainean („ Guvernul”) a fost reprezentat de agenții lor, dna V. Lutkovska și dna Z. Bortnovska. La 9 mai 2003, Curtea a hotărât să comunice cererea guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. Reclamantul s-a născut în 1945 și locuiește în orașul Pervomaysk, regiunea Mykolaiv. Primul set de proceduri La 22 decembrie 1997, Curtea de Oraș Pervomaysk a constatat că reclamantul a fost vinovat de libelă și a condamnat-o la o reprimare publică. Prin aceeași decizie, Curtea a respins plângerea de drept penal a reclamantului împotriva dnei și doamnei S ca fiind neconvențiată. La 29 ianuarie 1998, Curtea Regională de Mykolaiv a susținut această decizie. Prin două hotărâri din 16 februarie și 21 noiembrie 2000, Tribunalul orașului Pervomaysk a ordonat Departamentului orașului Pervomaysk de educație („departamentul”) să plătească reclamantului UAH 2.641.19 [1] în achizițiile salariale și alte plăți. La 31 martie 2000 și, respectiv, 5 februarie 2001, Serviciul orașului Pervomaysk a instituit proceduri de aplicare a acestor hotărâri. Prin o serie de scrisori între 2000 și 2003, Serviciul Bailiffs și Ministerul Educației au informat reclamantul că hotărârile în favoarea sa nu ar putea fi executate din cauza lipsei alocațiilor bugetare de stat în ceea ce privește cheltuielile departamentului. Potrivit Guvernului, Departamentul a transferat sumele datorate în temeiul hotărârilor pe contul de depozit al Serviciului Bailiffs în două tranșe din 27 iunie și 4 iulie 2003. 2003 a fost invitată să obțină banii datorită ei la sediul Serviciului lui Bailiff. Cu toate acestea, nu a reușit să facă acest lucru, nu au fost furnizate motive. II. DREPTUL DOMESTIC RELEVANT 11. Legea internă relevantă este rezumat în hotărârea Voitenko c. Ucraina (n. 18966/02, §§ 20-25, 29 iunie 2004). DREPTUL CAUZUL 12. Curtea remarcă că, după comunicarea cauzei către Guvernul contestat, reclamantul a introdus noi plângeri cu privire la presupusul eșec al instanțelor interne și procurorilor în vederea examinării plângerilor sale în legătură cu concedierea ilegală și cu presupusa persecuție a autorităților de stat asupra ei. 13. În opinia Curții, noile plângeri nu sunt o elaborare a plângerii inițiale ale reclamantului la Curte, depuse cu aproximativ doi ani și jumătate mai devreme, în legătură cu presupusul eșec al autorităților de stat în aplicarea hotărârilor Tribunalului din 16 februarie și 21 februarie a Tribunalului din Pervomaysk Noiembrie 2000, cu privire la care părțile au comentat și la rezultatul și nedreptățile procedurii penale împotriva ei. Prin urmare, Curtea consideră că nu este adecvat să ia aceste chestiuni separat (a se vedea Piryanik c. Ucraina, nr. 75788/01, § 20, 19 aprilie 2005). II. ADMISSIBILITATE 14. Reclamantul s-a plâns de neîndeplinirea hotărârilor din 16 februarie și 21 noiembrie 2000 ale autorităților de stat, în timp integral și în timp util. A invocat art. 1 din Convenție, care prevede, în măsura în care este relevant, după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege. ...” Obiecțiile preliminare ale Guvernului Statutul victimei reclamantului 15. Guvernul a susținut că, deoarece hotărârile din 16 februarie și 21 noiembrie 2000 au fost executate integral, reclamantul nu mai putea fi considerat victimă de încălcarea drepturilor sale în temeiul articolului 1, ei au propus, prin urmare, ca cererea să fie declarată inadmisibilă. 16. Reclamantul nu este de acord. În special, ea susține că nu a fost plătită datoria hotărârii. 17. Curtea observă că, la 9 iulie 2003, reclamantul a fost informat în mod corespunzător că banii datoriți de ea în temeiul hotărârilor în cauză au fost depusi la Serviciul Bailiffs și că fondurile erau disponibile pentru ea. Prin urmare, Curtea constată că hotărârile au fost executate până la data respectivă, deoarece nu există informații în cazul în care reclamantul a fost împiedicat să obțină banii din Serviciul Bailiffs. 18. Cu toate acestea, faptul că hotărârile în favoarea reclamantului au fost executate nu o privează de statutul de victimă în ceea ce privește perioada în care au rămas neexecutate (a se vedea Hotărârile în favoarea reclamantului) În consecință, Curtea respinge obiecția preliminară a Guvernului în ceea ce privește lipsa statutului de victimă a reclamantului. Epuizarea recourslor interne 19. Guvernul susține în continuare că reclamantul nu a epuizat măsurile interne, deoarece nu a contestat acțiunile sau inactivitatea Serviciului de Stat în fața instanțelor interne. 20. 21. Curtea consideră că, având în vedere concluziile sale în cazuri similare, obiecția Guvernului trebuie respinsă (a se vedea, de exemplu, Romashov c. Ucraina , nr. 67534/01, §§ 30-33, 27 iulie 2004). Alte plângeri 22. Reclamantul se plâng în continuare în temeiul articolului 1 din Convenție cu privire la rezultatul și nedreptatea procedurii penale împotriva ei. 23. Curtea observă că hotărârea internă finală în sensul articolului 35 § 1 din Convenție a fost dată de Curtea Regională Mykolaiv la 29 ianuarie 1998 și, prin urmare, cu peste șase luni înainte de data în care cererea a fost depusă Curții (punctul 1). Prin urmare, această parte a cererii a fost depusă prea târziu și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ § 1 și 4 din Convenție. 1 din Convenția privind întârzierea în aplicarea hotărârilor Tribunalului orașului Pervomaysk din 16 februarie și 21 noiembrie 2000 ridică probleme serioase de fapt și lege în temeiul Convenției, ale căror hotărâre necesită o examinare a meritelor. Acesta nu constată motive de declarare inadmisibilă. III. MERITS 25. În observațiile lor, Guvernul a susținut că nu a existat nicio încălcare a articolului 1 din Convenție (ca în cazul Voitenko , citat mai sus, § 37). 26. Reclamantul nu a fost de acord. 27. Curtea constată că hotărârile Tribunalului din 16 februarie și 21 noiembrie 2000 nu au fost puse în aplicare de mai mult de trei ani și cinci luni și, respectiv, de doi ani și opt luni. 28. Curtea reamintește că a constatat deja încălcări ale articolului 1 din Convenție în cazurile în care se ridică chestiuni similare la prezenta cerere (a se vedea Voytenko) Hotărârea, citată mai sus, §§ 39-43). 29. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument convingător capabil de a-l convinge să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 1 din Convenție. IV. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIUNII 30. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune, costuri și cheltuieli 31. Reclamantul a solicitat UAH 5,647.82 [2] în ceea ce privește prejudiciile materiale și UAH 1.094.85 [3] în ceea ce privește cheltuielile sale legale, de traducere și poștale. De asemenea, a solicitat 300 000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. 32. Guvernul a susținut că reclamantul nu a justificat sumele solicitate și a susținut că constatarea unei încălcări ar constitui suficientă satisfacție. 33. Evaluarea sa pe o bază echitabilă, conform articolului 41 din Convenție, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea reclamantului o sumă globală de 1,560 EUR în ceea ce privește daunele, costurile și cheltuielile și morale. Curtea consideră oportună faptul că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. 1 din Convenția cu privire la durata neexecuției hotărârilor în favoarea ei admisibile și la restul cererii inadmisibile; deține că a existat o încălcare a articolului 1 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenția, EUR 1.560 (o mie cinci sute șasezeci de euro) în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale, costurile și cheltuielile, plus orice impozit care poate fi taxabil, care să fie transformat în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 13 decembrie 2005, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Dolle A.B. Baka Președintele Registrului [1] În jur de 440 euro – „EUR”. [2] În jur de 940 EUR. [3] În jur de 182.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă