ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7226/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată în baza Legii nr. 10/2001, contestatorii C.MP, C.S.C. și C.N. au chemat în judecată Primăria municipiului Ploiești, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 8760/2005 emisă de pârâtă, prin care s-a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Ploiești. Prin sentința civilă nr. 620 din 8 iunie 2006 Tribunalul Prahova a respins acțiunea formulată de contestatori. Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Terenul în suprafață de 805 mp a cărui restituire s-a solicitat a aparținut defunctului C.G.C.

prin moștenire de la părinții săi C.C. și M. In anul 1975 autorul contestatorilor C.G.C. a oferit prin donație acest teren fostului Consiliu Popular al municipiului Ploiești, donație care a fost acceptată prin Decizia nr. 198/1975. Acceptarea donației și contractul de donație nu au fost încheiate în formă autentică și Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 330/2005 a stabilit că preluarea terenului de către stat s-a făcut fără titlu valabil. Terenul în litigiu a fost atribuit în folosință comună pentru construirea prin cooperare a unui bloc de locuințe, bloc care în prezent ocupă terenul solicitat de contestatori. Din certificatul de moștenitor nr. 341/1984 rezultă că numitul C.G.C.

a decedat la data de 18 noiembrie 1983, rămânând ca unică moștenitoare soția supraviețuitoare, contestatoarea C.N., ceilalți doi contestatori, în calitate de fii, renunțând expres la succesiunea tatălui lor prin declarațiile autentice nr. 425 și 426 din 1984. După apariția Legii nr. 10/2001 cei trei contestatori au notificat Primăria Ploiești, prin notificările cu nr. 554/2001 și 101/2002, prin care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu. Această procedură a fost suspendată prin formularea de către contestatori a unei acțiuni în justiție prin care au solicitat constatarea nulității absolute a donației tăcută de autorul lor statului, acțiune care a fost respinsă de instanțe.

In anul 2005 această procedură a fost reluată la cererea contestatorilor care au arătat că noile dispoziții legale, împreună cu motivarea instanței prin decizia nr. 330/2005 a Curții de Apel Ploiești, lămuresc pe deplin situația juridică a acestui teren. Prin dispoziția nr. 8760 din 21 decembrie 2005 a fost respinsă notificarea contestatorilor de restituire în natură a imobilului, motivându-se că nu sunt îndeplinite prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în sensul că nu s-a tăcut dovada calității de moștenitor de pe urma fostului proprietar și totodată că nu sunt respectate prevederile art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001. Față de prevederile legale menționate, dispoziția contestată este legală, singura beneficiară a prevederilor Legii nr. 10/2001 ar putea fi numai soția supraviețuitoare, adică contestatoarea C.N.

care a acceptat succesiunea defunctului său soț. Cât privește pe contestatorii C.MP și C.S.C. care au renunțat expres la succesiune, aceștia nu pot beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001, întrucât beneficiarii acestei legi sunt numai succesibilii care nu au acceptat succesiunea și care prin formularea cererii de restituire sunt repuși în termenul de prescripție și nu aceia care și-au exercitat dreptul de opțiune succesorală în interiorul acestui termen renunțând expres la succesiune. Cererea de restituire în natură a trenului nu este admisibilă, cât timp pe acest teren se află un bloc de locuințe. Contestatoarea ar fi putut beneficia doar de măsurile reparatorii prin echivalent, prevăzute de Legea nr. 10/2001, dar aceste măsuri nu au fost solicitate și restituirea în natură a terenului nu este posibilă.

Prin decizia civilă nr. 43 din 29 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, a fost respins ca nefondat apelul declarat de contestatori. Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 4 din Legea nr. 10/2001, care în alin. (3) preved că repunerea în termenul de acceptare a succesiunii, pentru bunurile care fac obiectul Legii nr. 10/2001 operează pentru succesibilii care după data de 6 martie 1945 nu au acceptat moștenirea și nu pentru cei care au renunțat expres la succesiune, desființându-se astfel vocația lor succesorală în mod retroactiv și irevocabil. Critica referitoare la neacordarea măsurilor reparatorii în echivalent nu este fondată, deoarece instanța nu a fost învestită cu o astfel de cerere, ea neregăsindu-se în notificare sau în cererea de chemare în judecată.

Această cerere a fost formulată pentru prima dată în apel, cu vădita încălcare a dispozițiilor art. 294 C. proc. civ. și nu poate constitui motiv de nelegalitate a hotărârii instanței de fond. Împotriva deciziei pronunțate în apel, contestatorii C.N., C.MP și C.S.C. au formulat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului s-au susținut critici cu privire la greșita neacordare a măsurilor reparatorii, întrucât ele au fost solicitate prin notificarea adresată Primăriei Ploiești, precum și cu privire la greșita interpretare a art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, în sensul de a nu-i considera pe fii renunțători expres la moștenirea tatălui lor, beneficiari ai Legii nr. 10/2001.

Analizând recursul prin prisma criticilor formulate se va admite recursul declarat de contestatoarea C.N. și se va respinge recursul declarat de ceilalți contestatori, pentru următoarele considerente: Cu privire la imobilul situat în Ploiești, teren în suprafață de 805 mp, se reține că potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001 - modificată, prin imobile preluate abuziv se înțeleg și imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donațiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 479/1954 privitor la donațiile făcute statului, etc, neîncheiate în formă autentică, numai dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Prin decizia nr. 330/2005 a Curții de Apel Ploiești s-a stabilit că imobilul a fost preluat fără titlu valabil, cât timp actul de donație nu a fost încheiat în formă autentică, ceea ce înseamnă că, imobilul din litigiu se încadrează în prima teză a art. 2 lit. c) din Lega nr. 10/2001, fiind preluat abuziv, donat statului prin donație neîncheiată în formă autentică. Acest teren nu este liber și nu poate fi restituit în natură fiind ocupat în prezent de un bloc de locuințe. Cu privire la recursul declarat de contestatoarea C.N. In mod greșit s-a reținut atât de către instanța de fond cât și de către instanța de apel că acesteia nu i se pot acorda măsuri reparatorii deoarece nu a fost formulată o astfel de cerere.

Din copia notificării depuse în recurs, fila 22, rezultă că aceasta a solicitat Primăriei Municipiului Ploiești ca, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, să-i fie acordate despăgubiri bănești, la prețul zonei, în cuantum de 24.150 dolari USA. Drept urmare critica sa este fondată și în consecință se va admite recursul său, se va modifica în parte decizia atacată în sensul admiterii apelului declarat de aceasta și se va schimba în parte sentința instanței de fond în sensul că se va admite contestația formulată de C.N. Astfel, se va anula în parte dispoziția cu nr. 8760/2005 emisă de intimata-pârâtă Primăria municipiului Ploiești și se va stabili dreptul acesteia la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, conform Legii nr. 10/200, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005.

Cu privire la recursul declarat de contestatorii C.MP și C.S.C. Criticile acestora referitoare la greșita aplicare la art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 nu sunt fondate. Potrivit art. 4 alin. (1) și (2) din această lege, în forma modificată, în cazul în care restituirea este solicitată de mai multe persoane îndreptățite, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote-părți ideale, potrivit dreptului comun, de prevederile legii beneficiind și moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite. Alineatul 3 al art. 4 din aceeași lege, prevede că succesibilii care, după data de 6 martie 1945 nu au acceptat moștenirea, sunt repuși în termenul de acceptare a succesiunii pentru terenurile care fac obiectul prezentei legi, cererea de restituire având valoare de acceptare a succesiunii pentru terenurile a căror restituire se solicită în temeiul legii.

Recurenții, prin declarațiile autentice cu nr. 425 și 426 din 1984, au renunțat expres la succesiunea tatălui lor, C.C. decedat la 18 noiembrie 1983, rămânând ca unică moștenitoare, soția supraviețuitoare C.N. care a acceptat succesiunea defunctului său soț. Ca atare, aceștia nu pot beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001, întrucât așa cum rezultă din textele susmenționate, beneficiarii acestei legi sunt numai succesibilii care nu au acceptat succesiunea și care prin formularea cererii de restituire sunt repuși în termenul de prescripție și nu cei care si-au exercitat dreptul de opțiune succesorală renunțând expres la succesiune, chiar în interiorul acestui termen. Astfel, nu se poate reține că s-a dat o greșită interpretare a art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, instanța de apel reținând în mod corect că aceștia renunțând în mod expres la succesiunea autorului lor, nu beneficiază de prevederile Legii nr. 10/2001.

In concluzie, nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul acestora va fi respins ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenții C.M.P. și C.N. împotriva deciziei nr. 43 din 29 ianuarie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Admite recursul declarat de reclamanta C.N., împotriva aceleiași decizii, pe care o modifică în parte, în sensul admiterii apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 620 din 8 iunie 2006 a Tribunalului Prahova, secția civilă. Schimbă în parte sentința în sensul că admite contestația reclamantei împotriva dispoziției nr. 8760 din 21 decembrie 2005 emisă de Primăria municipiului Ploiești. Anulează în parte dispoziția și stabilește dreptul reclamantei C.N. la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru terenul în suprafață de 805 mp, situat în Ploiești, județul Prahova.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2007.