ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7226/2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7226/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată în baza Legii nr. 10/2001, contestatorii

C.MP, C.S.C. și C.N.

au chemat în judecată Primăria municipiului Ploiești, pentru

ca

prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 8760/2005

emisă de pârâtă, prin care s-a respins cererea de

reconstituire a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în

Ploiești.

Prin sentința

civilă nr. 620 din 8 iunie 2006 Tribunalul Prahova a respins acțiunea formulată

de contestatori.

Pentru a pronunța astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

Terenul

în suprafață de 805 mp a cărui restituire s-a solicitat a aparținut defunctului

C.G.C. prin moștenire

de la

părinții săi C.C. și M. In anul 1975 autorul contestatorilor C.G.C. a oferit

prin

donație acest teren fostului Consiliu

Popular al municipiului Ploiești,

donație care a fost acceptată prin

Decizia nr. 198/1975. Acceptarea donației și contractul de donație nu au fost

încheiate în formă autentică și Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 330/2005

a stabilit că preluarea terenului de către stat s-a făcut fără titlu valabil.

Terenul în litigiu a

fost atribuit în folosință comună pentru construirea prin cooperare a unui bloc

de locuințe, bloc care în prezent ocupă terenul solicitat de contestatori.

Din certificatul de

moștenitor nr. 341/1984 rezultă că numitul C.G.C. a decedat la data de 18

noiembrie 1983, rămânând ca unică moștenitoare soția supraviețuitoare,

contestatoarea C.N., ceilalți doi contestatori, în calitate de fii, renunțând

expres la succesiunea tatălui lor prin declarațiile autentice nr. 425 și 426

din 1984.

După apariția

Legii nr. 10/2001 cei trei contestatori au notificat Primăria Ploiești, prin

notificările cu nr. 554/2001 și

101/2002,

prin care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate

asupra

terenului în litigiu. Această procedură a fost suspendată prin formularea de

către contestatori a unei acțiuni în justiție prin care au solicitat

constatarea nulității absolute a donației tăcută de autorul lor statului,

acțiune care a fost respinsă de instanțe.

In anul 2005 această

procedură a fost reluată la cererea contestatorilor care au arătat că noile

dispoziții legale, împreună cu motivarea instanței prin decizia nr. 330/2005 a

Curții de Apel Ploiești, lămuresc pe deplin situația juridică a acestui teren.

Prin dispoziția nr.

8760 din 21 decembrie 2005 a fost respinsă notificarea contestatorilor de

restituire în natură a imobilului, motivându-se că

nu sunt îndeplinite prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,

în

sensul că nu s-a tăcut dovada calității de moștenitor de pe urma

fostului proprietar și totodată că nu sunt respectate prevederile art. 2 lit. c)

din Legea nr. 10/2001.

Față de prevederile

legale menționate, dispoziția contestată este legală, singura beneficiară a

prevederilor Legii nr. 10/2001 ar

putea fi

numai soția supraviețuitoare, adică contestatoarea C.N.

care a acceptat

succesiunea defunctului său soț.

Cât privește pe

contestatorii C.MP și C.S.C. care au renunțat expres la succesiune, aceștia nu

pot beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001, întrucât

beneficiarii

acestei legi sunt numai succesibilii

care nu au

acceptat succesiunea și care

prin formularea cererii de restituire sunt

repuși în termenul de prescripție și nu aceia care

și-au exercitat

dreptul de opțiune succesorală

în interiorul acestui termen renunțând

expres la succesiune.

Cererea de

restituire în natură a trenului nu este admisibilă, cât timp pe acest teren se

află un bloc de locuințe.

Contestatoarea ar fi putut beneficia doar de măsurile reparatorii prin

echivalent, prevăzute de Legea nr. 10/2001, dar aceste măsuri nu

au fost solicitate și restituirea în natură a

terenului nu este posibilă.

Prin decizia civilă

nr. 43 din 29 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, a fost

respins ca nefondat apelul declarat de contestatori.

Pentru a pronunța

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Instanța

de fond a interpretat corect dispozițiile art. 4 din Legea

nr. 10/2001, care în alin. (3) preved că

repunerea în termenul de acceptare a succesiunii, pentru bunurile care fac

obiectul Legii nr. 10/2001 operează pentru succesibilii care după data de 6

martie 1945 nu

au acceptat moștenirea și nu pentru cei care

au renunțat expres la succesiune, desființându-se astfel vocația lor

succesorală în mod retroactiv și irevocabil.

Critica referitoare

la neacordarea măsurilor reparatorii în echivalent nu este fondată, deoarece

instanța nu a fost învestită cu o astfel de cerere, ea neregăsindu-se în

notificare sau în cererea de chemare în judecată. Această cerere a fost

formulată pentru prima dată în apel, cu vădita încălcare a dispozițiilor art.

294 C. proc. civ. și nu poate constitui motiv de nelegalitate a hotărârii

instanței de fond.

Împotriva deciziei

pronunțate în apel, contestatorii C.N., C.MP și C.S.C. au formulat recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În

motivarea recursului s-au susținut critici cu privire la greșita

neacordare a măsurilor reparatorii, întrucât

ele au fost solicitate prin

notificarea

adresată Primăriei Ploiești, precum și cu privire la greșita

interpretare

a art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, în sensul de a nu-i considera

pe fii renunțători expres la moștenirea tatălui lor, beneficiari ai Legii nr.

10/2001.

Analizând recursul

prin prisma criticilor formulate se va admite recursul declarat de

contestatoarea C.N. și se va respinge recursul declarat de ceilalți

contestatori, pentru următoarele considerente:

Cu

privire la imobilul situat în Ploiești,

teren în suprafață de 805 mp, se reține că potrivit art. 2 lit. c) din

Legea nr. 10/2001 - modificată, prin imobile preluate abuziv se înțeleg și

imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr.

410/1948 privind donațiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului

nr. 479/1954 privitor la donațiile făcute statului, etc, neîncheiate în formă

autentică, numai dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea

nulității donației, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Prin decizia nr.

330/2005 a Curții de Apel Ploiești s-a stabilit că imobilul a fost preluat fără

titlu valabil, cât timp actul de donație nu a fost încheiat în formă autentică,

ceea ce înseamnă că, imobilul din litigiu se încadrează în prima teză a art. 2

lit. c) din Lega nr.

10/2001, fiind preluat abuziv, donat statului

prin donație neîncheiată în formă autentică.

Acest teren nu este

liber și nu poate fi restituit în natură fiind ocupat în prezent de un bloc de

locuințe.

Cu privire la

recursul declarat de contestatoarea C.N.

In mod greșit s-a

reținut atât de către instanța de fond cât și de

către instanța de apel că acesteia nu i se pot acorda măsuri reparatorii

deoarece nu a fost formulată o astfel de cerere.

Din copia notificării

depuse în recurs, fila 22, rezultă că aceasta a solicitat Primăriei

Municipiului Ploiești ca, în cazul în care restituirea în natură nu este

posibilă, să-i fie acordate despăgubiri bănești, la prețul zonei, în cuantum de

24.150 dolari USA.

Drept urmare critica

sa este fondată și în consecință se va

admite

recursul său, se va modifica în parte decizia atacată în sensul

admiterii

apelului declarat de aceasta și se va schimba în parte sentința instanței de

fond în sensul că se va admite contestația formulată de C.N.

Astfel, se va anula

în parte dispoziția cu nr. 8760/2005 emisă de intimata-pârâtă Primăria

municipiului Ploiești și se va stabili dreptul acesteia la acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent, conform Legii nr. 10/200, astfel cum a fost

modificată și completată prin Legea nr. 247/2005.

Cu privire la recursul declarat de contestatorii C.MP

și C.S.C.

Criticile

acestora referitoare la greșita aplicare la art. 4 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 10/2001 nu sunt fondate.

Potrivit art. 4 alin.

(1) și (2) din această lege, în forma modificată, în cazul în care restituirea

este solicitată de mai multe persoane îndreptățite, dreptul de proprietate se

constată sau se stabilește în cote-părți ideale, potrivit dreptului comun, de

prevederile legii beneficiind și moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite.

Alineatul 3 al art. 4

din aceeași lege, prevede că succesibilii care, după data de 6 martie 1945 nu

au acceptat moștenirea, sunt repuși în termenul de acceptare a succesiunii

pentru terenurile care fac obiectul prezentei legi, cererea de restituire având

valoare de

acceptare a succesiunii pentru terenurile a căror

restituire se solicită în temeiul legii.

Recurenții,

prin declarațiile autentice cu nr. 425 și 426 din 1984, au renunțat expres la

succesiunea tatălui lor, C.C. decedat la 18 noiembrie 1983, rămânând ca unică

moștenitoare, soția supraviețuitoare C.N. care a acceptat succesiunea

defunctului său soț.

Ca atare,

aceștia nu pot beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001, întrucât așa cum

rezultă din textele susmenționate, beneficiarii acestei legi sunt numai

succesibilii care nu au acceptat

succesiunea

și care prin formularea cererii de restituire sunt repuși în

termenul de

prescripție și nu cei care si-au exercitat dreptul de opțiune succesorală

renunțând expres la succesiune, chiar în interiorul acestui termen.

Astfel, nu se poate

reține că s-a dat o greșită interpretare a art. 4 alin. (2) din Legea nr.

10/2001, instanța de apel reținând în mod corect că aceștia renunțând în mod

expres la succesiunea autorului lor, nu beneficiază de prevederile Legii nr.

10/2001.

In concluzie, nu sunt

incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în raport de

dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul acestora va fi respins ca

nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de recurenții C.M.P. și C.N. împotriva deciziei nr. 43 din 29 ianuarie

2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Admite recursul

declarat de reclamanta C.N., împotriva aceleiași decizii, pe care o modifică în

parte, în sensul admiterii apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței

nr. 620 din 8 iunie 2006 a Tribunalului Prahova, secția civilă.

Schimbă în

parte sentința în sensul că admite contestația reclamantei împotriva

dispoziției nr. 8760 din 21 decembrie 2005 emisă de Primăria municipiului

Ploiești.

Anulează în

parte dispoziția și stabilește dreptul reclamantei C.N. la măsuri reparatorii

prin echivalent, pentru terenul în suprafață de 805 mp, situat în Ploiești, județul

Prahova.

Menține

celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 31 octombrie 2007.