ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2935/2010

Asupra recursului

penal de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 16/MEA din 9 august 2010 Curtea de Apel Iași a admis

sesizarea

formulată de

Procuratura Verden, Germania, dl. procuror H.T. pentru executarea mandatului

european de arestare nr. 122 AR 22725/10 din 29 iunie 2010, emis în baza

mandatului de arestare pentru cercetare în dosarul cu referința nr. 4 Gs 2

Js 29576/00 (1338/00) din 25 octombrie 2000 a Judecătoriei Verden, privind

persoana solicitată V.G., cetățean român.

A dispus

predarea persoanei solicitate V.G., fiul lui N. și S., aflată în

stare de reținere, către autoritatea judiciară germană

emitentă - Procuratura Verden - în vederea urmăririi penale pentru

faptele descrise în mandatul european de arestare cu referința nr. 4 Gs 2

Js 29576/00 (1338/00) din 25 octombrie 2000, cu respectarea principiului specialității

și sub condiția prevăzută de art. 87 alin. (2) din Legea nr.

302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie

penală.

A dispus

arestarea persoanei solicitate V.G., în vederea predării, pe o durat; 30

de zile, de la 09 august 2010 la 07 septembrie 2010, inclusiv.

A dispus

emiterea mandatului de arestare conform cu dispozițiile art. 151 alin. (3)

C. proc. pen. și executarea acestuia conform cu disp. art. 152 alin. (1) C.

proc. pen.

A constatat

că persoana solicitată a fost reținută la 09 august 2010

ora 12:10.

Cheltuielile

judiciare efectuate în cauză, în cuantum de 100 lei, au rămas în

sarcina statului.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța de fond a

reținut că prin cererea formulată de Procuratura Verden,

Germania s-a solicitat arestarea și predarea urmăritului

internațional V.G. în vederea punerii în executare a mandatului european

de arestare emis pe numele acestuia la data de 25 octombrie 2000.

Se reține

că persoana solicitată este cercetată este cercetată de

autoritățile judiciare germane fiind suspectată de a fi

săvârșit infracțiunea de „furt calificat"

prevăzută de art. art. 242, art. 243 alin. (1) prop. nr. 2 nr. 1

și 3, art. 244 alin. (1), 22, 23, 25 alin. (2), 53 C. pen. german

reținându-se, în fapt, următoarele:

25/26 august 2000 în Eickeloh au spart și furat mașina M. în scopul

de a putea comite furturi cu ea.

05 septembrie 2000 au comis o spargere la magazinul E.M. din Bohmte și au

furat printre altele, țigări.

aceiași noapte au comis o spargere în Eickeloh în magazinul H. șt au

furat printre altele cartele telefonice.

spre 06 septembrie 2000 au comis o spargere în Lauenbruck la benzinăria

Bankowski și au furat țigări.

spre 07 septembrie 2000 în Ahlden au încercat să spargă magazinul R.,

însă la încercarea de a manipula sistemul de alarmă, l-au

declanșat și au fugit.

08 septembrie 2000 în Lindwedel au spart Benzinăria M. și au furat

bani și țigări.

spre 11 septembrie 2000 au comis o sparge la magazinul E.M.D. și au furat

printre altele țigări și bani în numerar.

lui 12 septembrie 2000 au spart în Ronneberg mașina O.K. și au

furat-o, cu scopul de a o folosi la alte furturi.

lui 14 septembrie 2000 au spart în Ronnebeig mașina O.K. și au

furat-o cu scopul de a comite alte furturi cu ea.

lui 14 septembrie 2000 au spart 8 căsuțe de grădină într-o

colonie de grădini din Ronneberg și au furat printre altele unelte,

scule, îmbrăcăminte și obiecte de uz casnic din șase

căsuțe, în două negăsind nimic de luat, la a noua

căsuță nu au reușit să spargă ușa.

Ținând

seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării

mandatului european de arestare în conformitate cu disp. art. 94 coroborat cu disp.

art. 90 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 modificată, instanța de fond

a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile

germane.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs persoana

solicitată solicitând casarea sentinței recurate și constatarea

nulității mandatului european de arestare întrucât a fost emis în

vederea cercetării, ori Legea nr. 302/2004 prevede că mandatul

european se emite în vederea urmăririi penale sau a judecății.

Susține de

asemenea persoana solicitată că autoritățile germane nu au

furnizat motive pertinente și suficiente pentru a justifica necesitatea

arestării sale și nici nu au prezentat probe care să facă

dovada vinovăției sale.

De asemenea,

susține persoana solicitată că în cauză a intervenit

prescripția răspunderii penale motiv pentru care se impune refuzul

punerii în executare a mandatului european de arestare.

Critica

adusă nu este fondată.

Analizând

legalitatea și temeinicia sentinței recurate sub aspectul motivelor

de recurs invocate cât și din oficiu conform art. 385

6

alin. (3)

C. proc. pen., sub toate celelalte aspecte de fapt și de drept, Înalta

Curte apreciază că recursul declarat de persoana solicitată nu

este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte

opinează că soluția dispusă de instanța de fond este

legală și temeinică, în mod corect dispunând punerea în

executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile

judiciare germane față de împrejurarea că sunt întrunite în

cauză condițiile prev. de Legea nr. 302/2004 modificată.

Potrivit disp. art.

77 din legea nr. 302/2004 modificată, mandatul european de arestare este o

decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a

unui stat membru al U.E. solicită arestarea și predarea de către

un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi

penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei

măsuri de siguranță privativă de libertate.

Ca atare,

mandatul european de arestare reprezintă o formă de cooperare

judiciară internațională în materie penală și se

execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii

reciproce, legea stabilind expres cazurile în care poate fi refuzată

punerea în executare a mandatului european de arestare.

Înalta Curte

opinează că mandatul european de arestare emis de

autoritățile germane îndeplinește toate condițiile de fond

și formă prev. de art. 79 din Legea nr. 302/2004 modificată

și nici nu există motive de refuz al executării mandatului din

cele expres prev. de art. 88 din aceeași lege.

Ca atare, în

mod corect instanța de fond a dispus punerea în executare a mandatului

european de arestare persoanei solicitate în vederea predării,

împrejurările invocate de persoana solicitată cu pricire la motivul predării

și prescripția răspunderii penale nefiind în măsură

să determine adoptarea unei alte soluții.

Faptul că

autoritățile judiciare ale statului solicitant au menționat ca

motiv al predării cercetarea persoanei solicitate deși legea prevede

că predarea se solicită în scopul efectuării urmăririi

penale, judecății sau executării unei pedepse, nu poate

reprezenta un motiv de refuz al punerii în executare a mandatului european de

arestare cât timp cercetarea penală face parte din urmărirea

penală, ca fază a procesului penal.

Nici motivul

referitor la prescripția răspunderii penale nu este justificat în

cauză având în vedere limitele maxime de pedeapsă prev. de C. pen. german.

Aspectele

referitoare la nevinovăția invocată de recurenta persoană

solicitată nu pot constituit un motiv de refuz al punerii în executare a

mandatului european de arestare cât timp, cu ocazia soluționării

cererii, statul solicitant verifică doar îndeplinirea condițiilor de

fond și formă a mandatului european de arestare emis de autoritatea

străină sau eventualele motive de refuz, neputând să se

pronunțe cu privire la vinovăția persoanei solicitate,

activitate ce revine exclusiv statului solicitant.

Față

de considerentele arătate Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul

persoanei solicitate.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de persoana solicitată V.G. împotriva sentinței

penale nr. 16/MEA din 9 august 2010 a Curții de Apel Iași,

secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta

persoana solicitată la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 25 august 2010.