Decizia nr. 2935/2010 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 16/2010 a Curții de Apel Iași

În data de 25/26 august 2000 în Eickeloh au spart și furat mașina M cu numerele de circulație "X" în scopul de a putea comite furturi cu ea.

În data de 5 septembrie 2000 au comis o spargere la magazinul E.M. din Bohmte și au furat printre altele, țigări.

În aceiași noapte au comis o spargere în Eickeloh în magazinul H. și au furat printre altele cartele telefonice.

În noaptea spre 6 septembrie 2000 au comis o spargere în Lauenbruck la benzinăria B. și au furat țigări.

În noaptea spre 7 septembrie 2000 în Ahlden au încercat să spargă magazinul R., însă la încercarea de a manipula sistemul de alarmă, l-au declanșat și au fugit.

În data de 8 septembrie 2000 în Lindwedel au spart Benzinăria M. și au furat bani și țigări.

În noaptea spre 11 septembrie 2000 au comis o sparge la magazinul E.M.D. și au furat printre altele țigări și bani în numerar.

În noaptea lui 12 septembrie 2000 au spart în Ronneberg mașina OK cu numerele de circulație "Y" și au furat-o, cu scopul de a o folosi la alte furturi.

În noaptea lui 14 septembrie 2000 au spart în Ronnebeig mașina OK cu numerele de circulație "Y" și au furat-o cu scopul de a comite alte furturi cu ea.

În noaptea lui 14 septembrie 2000 au spart 8 căsuțe de grădină într-o colonie de grădini din Ronneberg și au furat printre altele unelte, scule, îmbrăcăminte și obiecte de uz casnic din șase căsuțe, în două negăsind nimic de luat, la a noua căsuță nu au reușit să spargă ușa. Ținând seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare în conformitate cu disp. art. 94 coroborat cu disp. art. 90 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 modificată, instanța de fond a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile germane. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată solicitând casarea sentinței recurate și constatarea nulității mandatului european de arestare întrucât a fost emis în vederea cercetării, ori Legea nr. 302/2004 prevede că mandatul european se emite în vederea urmăririi penale sau a judecății. Susține de asemenea persoana solicitată că autoritățile germane nu au furnizat motive pertinente și suficiente pentru a justifica necesitatea arestării sale și nici nu au prezentat probe care să facă dovada vinovăției sale. De asemenea, susține persoana solicitată că în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale motiv pentru care se impune refuzul punerii în executare a mandatului european de arestare. Critica adusă nu este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., sub toate celelalte aspecte de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de persoana solicitată nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează. Înalta Curte opinează că soluția dispusă de instanța de fond este legală și temeinică, în mod corect dispunând punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare germane față de împrejurarea că sunt întrunite în cauză condițiile prev. de Legea nr. 302/2004 modificată. Potrivit disp. art. 77 din legea nr. 302/2004 modificată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al U.E. solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privativă de libertate. Ca atare, mandatul european de arestare reprezintă o formă de cooperare judiciară internațională în materie penală și se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, legea stabilind expres cazurile în care poate fi refuzată punerea în executare a mandatului european de arestare. Înalta Curte opinează că mandatul european de arestare emis de autoritățile germane îndeplinește toate condițiile de fond și formă prev. de art. 79 din Legea nr. 302/2004 modificată și nici nu există motive de refuz al executării mandatului din cele expres prev. de art. 88 din aceeași lege. Ca atare, în mod corect instanța de fond a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare persoanei solicitate în vederea predării, împrejurările invocate de persoana solicitată cu pricire la motivul predării și prescripția răspunderii penale nefiind în măsură să determine adoptarea unei alte soluții. Faptul că autoritățile judiciare ale statului solicitant au menționat ca motiv al predării cercetarea persoanei solicitate deși legea prevede că predarea se solicită în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse, nu poate reprezenta un motiv de refuz al punerii în executare a mandatului european de arestare cât timp cercetarea penală face parte din urmărirea penală, ca fază a procesului penal. Nici motivul referitor la prescripția răspunderii penale nu este justificat în cauză având în vedere limitele maxime de pedeapsă prev. de Codul penal german. Aspectele referitoare la nevinovăția invocată de recurenta persoană solicitată nu pot constituit un motiv de refuz al punerii în executare a mandatului european de arestare cât timp, cu ocazia soluționării cererii, statul solicitant verifică doar îndeplinirea condițiilor de fond și formă a mandatului european de arestare emis de autoritatea străină sau eventualele motive de refuz, neputând să se pronunțe cu privire la vinovăția persoanei solicitate, activitate ce revine exclusiv statului solicitant. Față de considerentele arătate Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul persoanei solicitate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.