ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2935/2010

Asupra recursului

penal de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 16/MEA din 9 august

2010 Curtea de Apel Iași a admis sesizarea formulată de Procuratura Verden,

Germania, dl. procuror H.T. pentru executarea Mandatului european de arestare

nr. 122AR 22725/10 din 29 iunie 2010, emis în baza mandatului de arestare pentru

cercetare în Dosarul cu referință nr. 4 Gs 2 Js 29576/00 (1338/00) din 25

octombrie 2000 a Judecătoriei Verden, privind persoana solicitată V.G.,

cetățean român.

A dispus predarea

persoanei solicitate V.G., aflată în stare de reținere, către autoritatea

judiciară germană emitentă - Procuratura Verden - în vederea urmăririi penale

pentru faptele descrise în Mandatul european de arestare cu referința nr. 4 Gs

2 Js 29576/00 (1338/00) din 25 octombrie 2000, cu respectarea principiului

specialității și sub condiția prevăzută de art. 87 alin. (2) din Legea nr.

302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

A dispus arestarea

persoanei solicitate V.G., în vederea predării, pe o durat; 30 de zile, de la 9

august 2010 la 7 septembrie 2010, inclusiv.

A dispus emiterea

mandatului de arestare conform cu dispozițiile art. 151 alin. (3) C. proc. pen.

și executarea acestuia conform cu disp. art. 152 alin. (1) C. proc. pen.

A constatat că

persoana solicitată a fost reținută la 9 august 2010 ora 12:10.

Cheltuielile

judiciare efectuate în cauză, în cuantum de 100 RON, au rămas în sarcina

statului.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea formulată de

Procuratura Verden, Germania s-a solicitat arestarea și predarea urmăritului

internațional V.G. în vederea punerii în executare a mandatului european de

arestare emis pe numele acestuia la data de 25 octombrie 2000.

Se reține că persoana

solicitată este cercetată este cercetată de autoritățile judiciare germane

fiind suspectată de a fi săvârșit infracțiunea de „furt calificat"

prevăzută de art. 242, 243 alin. (1) prop. nr. 2 nr. 1 și 3, 244 alin. 1, 22,

23, 25 alin. 2, 53" C. pen. german reținându-se, în fapt, următoarele:

august 2000 în Eickeloh au spart și furat mașina M cu numerele de circulație

"X" în scopul de a putea comite furturi cu ea.

septembrie 2000 au comis o spargere la magazinul E.M. din Bohmte și au furat

printre altele, țigări.

au comis o spargere în Eickeloh în magazinul H. și au furat printre altele

cartele telefonice.

septembrie 2000 au comis o spargere în Lauenbruck la benzinăria B. și au furat

țigări.

septembrie 2000 în Ahlden au încercat să spargă magazinul R., însă la

încercarea de a manipula sistemul de alarmă, l-au declanșat și au fugit.

septembrie 2000 în Lindwedel au spart Benzinăria M. și au furat bani și țigări.

septembrie 2000 au comis o sparge la magazinul E.M.D. și au furat printre

altele țigări și bani în numerar.

septembrie 2000 au spart în Ronneberg mașina OK cu numerele de circulație

"Y" și au furat-o, cu scopul de a o folosi la alte furturi.

septembrie 2000 au spart în Ronnebeig mașina OK cu numerele de circulație

"Y" și au furat-o cu scopul de a comite alte furturi cu ea.

septembrie 2000 au spart 8 căsuțe de grădină într-o colonie de grădini din

Ronneberg și au furat printre altele unelte, scule, îmbrăcăminte și obiecte de

uz casnic din șase căsuțe, în două negăsind nimic de luat, la a noua căsuță nu

au reușit să spargă ușa.

Ținând seama de toate

împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de

arestare în conformitate cu disp. art. 94 coroborat cu disp. art. 90 alin. (6)

din Legea nr. 302/2004 modificată, instanța de fond a dispus predarea persoanei

solicitate către autoritățile germane.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată solicitând

casarea sentinței recurate și constatarea nulității mandatului european de

arestare întrucât a fost emis în vederea cercetării, ori Legea nr. 302/2004

prevede că mandatul european se emite în vederea urmăririi penale sau a

judecății.

Susține de asemenea

persoana solicitată că autoritățile germane nu au furnizat motive pertinente și

suficiente pentru a justifica necesitatea arestării sale și nici nu au

prezentat probe care să facă dovada vinovăției sale.

De asemenea, susține

persoana solicitată că în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale

motiv pentru care se impune refuzul punerii în executare a mandatului european

de arestare.

Critica adusă nu este

fondată.

Analizând legalitatea

și temeinicia sentinței recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât

și din oficiu conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., sub toate

celelalte aspecte de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază că recursul

declarat de persoana solicitată nu este fondat urmând a fi respins ca atare

pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte opinează

că soluția dispusă de instanța de fond este legală și temeinică, în mod corect

dispunând punerea în executare a mandatului european de arestare emis de

autoritățile judiciare germane față de împrejurarea că sunt întrunite în cauză

condițiile prev. de Legea nr. 302/2004 modificată.

Potrivit disp. art.

77 din legea nr. 302/2004 modificată, mandatul european de arestare este o

decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat

membru al U.E. solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a

unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării

unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privativă de libertate.

Ca atare, mandatul

european de arestare reprezintă o formă de cooperare judiciară internațională

în materie penală și se execută pe baza principiului recunoașterii și

încrederii reciproce, legea stabilind expres cazurile în care poate fi refuzată

punerea în executare a mandatului european de arestare.

Înalta Curte opinează

că mandatul european de arestare emis de autoritățile germane îndeplinește

toate condițiile de fond și formă prev. de art. 79 din Legea nr. 302/2004

modificată și nici nu există motive de refuz al executării mandatului din cele

expres prev. de art. 88 din aceeași lege.

Ca atare, în mod

corect instanța de fond a dispus punerea în executare a mandatului european de

arestare persoanei solicitate în vederea predării, împrejurările invocate de

persoana solicitată cu pricire la motivul predării și prescripția răspunderii

penale nefiind în măsură să determine adoptarea unei alte soluții.

Faptul că

autoritățile judiciare ale statului solicitant au menționat ca motiv al

predării cercetarea persoanei solicitate deși legea prevede că predarea se

solicită în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei

pedepse, nu poate reprezenta un motiv de refuz al punerii în executare a

mandatului european de arestare cât timp cercetarea penală face parte din

urmărirea penală, ca fază a procesului penal.

Nici motivul

referitor la prescripția răspunderii penale nu este justificat în cauză având

în vedere limitele maxime de pedeapsă prev. de Codul penal german.

Aspectele referitoare

la nevinovăția invocată de recurenta persoană solicitată nu pot constituit un

motiv de refuz al punerii în executare a mandatului european de arestare cât

timp, cu ocazia soluționării cererii, statul solicitant verifică doar

îndeplinirea condițiilor de fond și formă a mandatului european de arestare

emis de autoritatea străină sau eventualele motive de refuz, neputând să se

pronunțe cu privire la vinovăția persoanei solicitate, activitate ce revine

exclusiv statului solicitant.

Față de

considerentele arătate Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul persoanei

solicitate.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de persoana solicitată V.G. împotriva Sentinței

penale nr. 16/MEA din 9 august 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta

persoana solicitată la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 august 2010.

Procesat de GGC - LM