CtEDO 13.12.2005 Auto

GUNDOGAN c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
13.12.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
GUNDOGAN c. TURQUIE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

A DOUA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 29/02 prezentate de Kaz Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 21 septembrie 2001, După ce a deliberat, face următoarea decizie, făcând trimitere la recurentul, dl Kazem Gündoćan, este un resortisant turc, născut în 1963. El este deținut la casa în Hotărârea de tip F a Tekirdei. El este reprezentat în fața Curții de către domnul G. Altay, avocată la Istanbul. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Ca urmare a unei operațiuni de menținere a ordinii desfășurate în anumite case de judecată, reclamantul, care a fost deținut la casa de retete de tip E d Üsküdar, a fost mai întâi transferat la casa din gară de tip F de la Kandine la 19 și 22 decembrie 2000, apoi, la 24 februarie 2001, la casa din gară de tip F din Tekirda. Plângeri cu privire la condițiile de transfer al reclamantului la casa din țancul din Kandara la 19 și 22 decembrie 2000 La diferite date, reclamantul declară că a depus o plângere, împreună cu mai mulți alți deținuți, cu privire la condițiile de transfer din 19 și 22 decembrie 2000. Mai mult decât atât, în urma sosirii sale la casa din rest a lui Kandiera la 24 decembrie 2000, el susține că a suferit mai multe acte de umilință, cum ar fi dezbracare, purtarea cătușelor strânse, bărbierea obligatorie a părului și a bărbii, așteptare prelungită în mașina de transfer printr-o căldură extremă. La 12 august 2003, reclamantul a formulat o opoziție împotriva refuzului din 13 august 2003. mai 2002 în fața tribunalului d. o. Üsküdar. Potrivit reclamantului, care descrie această cale de atac drept o cale de atac ineficientă, examinarea acestei opoziții este încă în curs. Plângere privind tratamentele suferite în perioada 24-26 februarie 2001 la casa de oprire de tip F din Tekirda La 24 februarie 2001, când a ajuns la casa de interdicție de tip F din Tekirda, reclamantul a fost examinat de către infirmeria casei de detenție. Raportul medical din aceeași zi a declarat că nu există urme de lovituri și răni pe corpul ui. La 2 martie 2001, reclamantul a depus o plângere în fața procurorului districtual al Republicii Tekirda La 26 februarie 2001 el a indicat ca dată a încălcării la 24 februarie 2001 și în zilele următoare și a cerut să fie examinat de către un medic. De asemenea, el s-a plâns de condițiile generale ale detenției sale. La 28 martie 2001, procurorul republicii l-a auzit pe reclamant, care și-a reafirmat obiecțiile și l-a arguat pe que a făcut obiectul unor tratamente abuzive de la sosirea sa la domiciliu la 24 februarie 2001. În aceeași zi, procurorul l-a auzit pe I.G., vecinul de celulă al reclamantului, care a declarat la rândul său că a fost supus unor abuzuri. La 29 martie 2001, procurorul districtual al Republicii a respins cererea, indicând în special faptul că raportul medical din 24 februarie 2001 și declarațiile d'I.G., care susținea că nu a fost supus unui tratament abuziv, nu confirmă afirmațiile reclamantului. La 18 aprilie 2001, reclamantul a formulat opoziție împotriva acestui refuz în fața instanței de judecată din K El a afirmat că plângerea sa se referea în principal la evenimentele care s-au produs la 24 februarie 2001 și după această dată. Prin urmare, a fost nedrept să se facă referire la un raport medical întocmit la 24 februarie. În plus, susține că, spre deosebire de modul în care s-a pronunțat cazul, I.G. și-a confirmat afirmațiile. La 28 mai 2001, președintele instanței de judecată a confirmat refuzul. GRIFS invocând articolele 2 și 3 din Convenție, reclamantul declară că a fost supus unor tratamente abuzive atunci când a fost transferat la casa de interdicție de la Kandara între 19 și 22 decembrie 2000. În plus, el se plânge de condițiile de viață din închisorile de tip F. În mod similar, se plânge de absența unei anchete eficiente. În acest sens, el invocă articolele 6 și 13 din Convenție. Invocând la art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că a suferit acte de violență în perioada 24-26 februarie 2001 în cazul în care se afla la casa de interdicție Tekirda În plus, se plânge de absența unei anchete eficiente cu privire la acuzațiile sale. În acest sens, el invocă articolele 6 și 13 din Convenție. Pe baza acelorași fapte, reclamantul invocă o încălcare a articolului 14. Reclamantul se plânge că a suferit acte de violență în perioada 24-26 februarie 2001 atunci când se afla la casa de judecată a Tekirdei. În plus, se plânge de absența unei anchete eficiente cu privire la afirmațiile sale. În acest sens, se invocă articolele 3, 6 și 13 din convenție. Curtea va examina aceste obiecțiuni pe teren ale articolelor 3 și 13 din convenție. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestora și consideră că este necesar să le comunice guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (b) din Regulamentul său de procedură. Reclamantul susține că a fost supus unor tratamente abuzive atunci când a fost transferat la casa de interdicție din Kand. În acest sens, el se plânge de condițiile de viață din închisorile de tip F. În acest sens, face referire la articolele 2 și 3 din Convenție. În mod similar, el se plânge de absența unei anchete eficiente și invocă în acest sens articolele 6 și 13 din Convenție. În ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe condițiile de transfer și pe lipsa unei anchete eficiente în această privință, Curtea a precizat deja că calea de atac împotriva unui refuz, așa cum o cunoaște sistemul judiciar turc, nu putea trece ca fiind lipsită de orice șansă de a o face și, prin urmare, era de epuizat. În această privință, este suficient să se reamintească faptul că, în numeroase cauze comparabile de care a avut nevoie, Curtea a putut observa că exercitarea acestei căi a permis inițierea unei urmăriri penale împotriva unor agenți de la . Prin urmare, în opinia Curții, reclamantul dispunea în speță de o acțiune de drept penal care i-ar putea oferi redresarea obiecțiunilor menționate și care prezintă perspective rezonabile de succes și, prin urmare, avea obligația de a recurge la aceasta, cu excepția cazului în care această acțiune ar fi inaccesibilă în practică. Or, din dosar reiese că reclamantul a prezentat Curții aceste obiecții fără a aștepta la sfârșitul opoziției sale formulate în fața președintelui instanței de judecată competente. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă pentru a nu epuiza căile de atac interne, în conformitate cu art. 35 alin. (1) și (4) din Convenție. În ceea ce privește condițiile de detenție în casele de interdicție de tip F, Curtea reamintește că a avut deja ocazia de a se pronunța cu privire la această chestiune (Karakaș c. Turcia (dec.), 68009/01, 9 noiembrie 2004) și a concluzionat că nu a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție, având în vedere toate circumstanțele și ținând seama în special de faptul că măsurile privative de libertate și libertate sunt, în mod normal, de suferință. De asemenea, este cazul în speță. În ceea ce privește afirmația formulată din lipsa unei anchete eficiente, Curtea consideră că afirmațiile reclamantului cu privire la acest aspect nu pot fi considerate ca fiind un motiv de apărare în temeiul Convenției ( Boyle și Rice c. Regatul Unit, seria A n 131, § 52, Hotărârea din 27 aprilie 1988. Prin urmare, aceasta nu arată nicio încălcare a articolului 3 din Convenție în această privință. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind în mod vădit nefondată în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. În ceea ce privește litigiul întemeiat pe art. 14, Curtea arată că acesta din urmă nu este în nici un fel întemeiat și consideră că examinarea Ö a Õ reclamantului, astfel cum a fost invocat, nu permite să se detecteze nicio aparență de încălcare a articolului Õ în cauză. Prin urmare, această parte a cererii trebuie să fie respinsă ca fiind în mod vădit nefondată în temeiul articolului 35 Õ§ 3 și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea obiecțiunilor reclamantului cu privire la relele tratamente pretinse a fi suferite în perioada ulterioară 24 februarie 2001 și cu privire la lipsa unei anchete eficiente în această privință; Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Dollé J.-P. Costa Grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2007-01-30
0,95
AFFAIRE KAZIM GUNDOGAN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE KAZIM GÜNDOĞAN c. TURQUIE (Requête n o 29/02) ARRÊT STRASBOURG 30 janvier 2007 DÉFINITIF 30/04/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2005-03-22
0,94
BOZLU ET GULTEKIN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION FINALE Requête n o 61436/00 présentée par Ganime BOZLU et Erol GÜLTEKİN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l'Homme (deuxième section), siégeant le 22 mars 2005 en une chambre composée de : MM. J.-P.
CtEDO 2005-08-30
0,94
CEYLAN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION [1] SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 68953/01 présentée par Bahri CEYLAN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 30 août 2005 en une chambre composée de : MM.
CtEDO 2005-09-27
0,94
TAMER c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 6289/02 présentée par Fazıl Ahmet TAMER contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 27 septembre 2005 en une chambre co
CtEDO 2000-04-27
0,94
GELEGEC ET ÖZDEMIR contre la TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 27700/95 présentée par Elif GELGEÇ et Izzet ÖZDEMIR contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 27 avril 2000 en une chambr
Sursă