ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.03.2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1007/2008

HOTĂRÂRE
12.03.2008
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1007/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Deliberând asupra recursului

de față,

Prin sentința comercială nr. 139 din 29 iulie 2005 a

Tribunalului Giurgiu a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale

pasive a Consiliului Județean Giurgiu, excepția netimbrării acțiunii

inadmisibilității și prescripției acțiunii.

A fost admisă acțiunea

reclamantului Municipiul Giurgiu și obligată pârâta SC U.T. SA Giurgiu să

remită reclamantului suma de 14.788.880.112 lei încasați necuvenit în contul

subvenției pentru energie termică livrată populației.

Pentru a pronunța această

hotărâre s-a reținut că probele fac dovada că plata subvenției pentru energie termică

revine Consiliului Județean Giurgiu.

În apel, Curtea de Apel

București, prin decizia nr. 4 din 9 ianuarie 2007 a respins apelul pârâtului

Consiliul Județean Giurgiu ca nefondat și a admis apelul pârâtei SC U.T. SA. A

fost schimbată, în parte, sentința, respingându-se acțiunea ca nefondată. S-au

menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Instanța de apel a reținut

că SC U.T. SA a prestat serviciile de furnizare a energiei termice către

populație în perioada 2002 – 2003 și i se cuvine plata subvenției ce face

obiectul litigiului.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs reclamanta invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Se susține că protocolul din

17 septembrie 2002 evidențiază că s-au predat în folosință gratuită punctele

termice și rețelele secundare Consiliului Județean Giurgiu, acesta devenind

responsabil pentru distribuția energiei termice.

Recurenta mai arată că,

potrivit art. 38 alin. (1) din O.G. nr. 73/2002, stabilirea prețurilor și

tarifelor pentru energia termică livrată utilizatorilor se face de către

autoritățile de reglementare competente stabilite în conformitate cu art. 15 alin.

(2) și (3) din același act normativ pe baza propunerilor operatorilor economici

care produc, transportă, distribuie și furnizează energie termică la

utilizatori cu avizul prealabil al autorităților publice locale implicate.

Din această prevedere reiese

că îi revenea Consiliului Județean Giurgiu, ca autoritate direct implicată, să

asigure subvenția pentru energia termică livrată populației.

O altă critică se referă la

ignorarea punctelor de vedere ale M.F. și M.A.I. care confirmă obligația

Consiliului Județean de a acoperi subvențiile la energia termică livrată

populației.

Recurenta apreciază că plata

efectuată de ea este ilegală în raport de prevederile O.U.G. nr. 115/2001 și O.G.

nr. 73/2003.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește

criticile de netemeinicie, respectiv aspectele referitoare la protocol și cele

vizând ignorarea documentelor emanând de la M.F. și M.A.I. acestea nu se

încadrează în limitele recursului astfel cum este el reglementat de

dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Critica privind aplicarea art.

38 alin. (1) din O.G. nr. 73/2002 este nefondată.

Textul invocat nu transferă

responsabilitatea suportării subvenției către altă autoritate decât cea care a

făcut plata subvenției. Atribuțiile în stabilirea prețului nu se confundă cu

obligația de suportare a subvenției.

Nici O.U.G. nr. 115/2001 sau

O.G. nr. 73/2003 nu au fost încălcate.

Astfel O.U.G. nr. 115/2001,

modificată stabilește în art. 2 (pct. 1) că subvențiile se suportă proporțional

din bugetul de stat alocat cu această destinație bugetelor locale și din

bugetele locale, pe seama veniturilor proprii ale acestora.

Pe de altă parte serviciile

au fost prestate și plata subvenției se cuvine prestatorului așa încât, în mod

corect a fost respinsă acțiunea reclamantei în apel.

Recurenta - reclamantă a

făcut o plată datorată a subvenției și nu există niciun motiv pentru

restituirea acestei plăți. Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs acesta

urmează a fi respins ca nefondat.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamantul Municipiul Giurgiu împotriva deciziei

comerciale nr. 4 din 9 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 martie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-07-02
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4201/2010
la data de 22 februarie 2005, între reclamant și uzină, s-a reținut că această sumă nu era datorată de reclamant, însă problema dacă a fost încasată de la Primăria Giurgiu sau de la Consiliul Județean Giurgiu, este o chestiune ce depășește
ÎCCJ 2005-04-28
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3471/2005
ului Giurgiu. Prin întâmpinare Primăria Municipiului Giurgiu a arătat că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât terenul nu se încadrează în dispozițiile art. 11 și art. 33 din Legea nr. 10/2001, fiind ocupat de rețeaua de termoficare a
ÎCCJ 2013-05-28
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2089/2013
xa nr. 1 și i-a achitat reclamantei cu titlu de preț o parte din contravaloarea mărfii, în sumă ed 2.594.927,30 RON. De asemenea, reclamanta a precizat că anterior novației, respectiv la data de 11 noiembrie 2005 a fost de acord să preia pr
ÎCCJ
0,92
ÎCCJ, decizie (scj.ro #118615)
ar și administrator special al pârâtei de rang 1, calitate în care răspunde pentru pierderile societății, că și-a însușit obligația de plată prin plățile parțiale făcute către reclamantă și că a devenit direct obligat la plată prin contract
ÎCCJ 2008-11-27
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3557/2008
. SA, în calitatea de furnizor și SC U.G. SA în calitatea de consumator, a fost încheiat contractul comercial din 2004 având ca obiect furnizarea energiei termice și reglementarea raporturilor dintre furnizor și consumator privind furnizare
Sursă