ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1662/2013

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 3076/2/2010 pe rolul Tribunalului Giurgiu, secția civilă, reclamanta SC U.T.G. SA, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Asistență Socială Giurgiu, a solicitat obligarea pârâtei plata sumei de 569.046,04 RON reprezentând ajutor de încălzire acordat populației conform O.U.G. nr. 5/2003. Prin încheierea de ședință din data de 6 octombrie 2010 a fost introdus în cauză în calitate de pârât Consiliul Local al Municipiului Giurgiu la cererea pârâtei Direcția de Asistență Socială Giurgiu care a susținut că, deși ea are personalitate juridică și este ordonator terțiar, Consiliul Local Giurgiu este ordonator principal de credite.

Prin Sentința civilă nr. 1347 din 17 noiembrie 2011, Tribunalul Giurgiu, secția civilă, a luat act de renunțarea pârâtei Direcția de Asistență Socială Giurgiu de a mai susține excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Giurgiu și inadmisibilității acțiunii, a admis cererea reclamantei SC U.T.G. SA, în contradictoriu cu pârâții Direcția de Asistență Socială Giurgiu și Consiliul Local Giurgiu și a fost obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 569.046,04 RON pretenții și suma de 15.537,74 RON cheltuieli de judecată, compusă din 8.876 RON taxă judiciară de timbru achitată la fond, 4.438,49 RON taxă judiciară în apel și 2.223,28 RON taxă judiciară de timbru achitată în recurs.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că pârâta Direcția de Asistență Socială Giurgiu a recunoscut suma în litigiu ca fiind datorată reclamantei, atât prin procesele-verbale din 16 martie 2006 și 10 octombrie 2006, cât și prin răspunsurile la interogatoriul, în considerarea cărora a înlăturat apărarea acesteia că nu are raporturi juridice cu reclamanta.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâta Consiliul Local al Municipiului Giurgiu și Direcția de Asistență Socială Giurgiu criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în motivele sale de apel formulate, Direcția de Asistență Socială Giurgiu arătând că, în mod eronat, prima instanță a reținut că a renunțat la a mai susține excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Giurgiu, întrucât reprezentanta sa a avut mandat expres în acest sens și a reiterat excepțiile menționate Prin Decizia civilă nr. 308/2012 din 21 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, învestită cu soluționarea căii ordinare de atac, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Giurgiu și a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâții Consiliului Local al Municipiului Giurgiu și Direcția de Asistență Socială Giurgiu împotriva Sentinței civile nr. 1347 din 17 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția civilă, în Dosarul nr. 3076/2/2010 în contradictoriu cu reclamanta SC U.T.G.

SA. Pentru a dispune astfel instanța de prim control judiciar a reținut, în esență, că soluția primei instanța este temeinică și legală, fiind rezultatul corectei aplicări a normelor legale incidente la situația de fapt riguros stabilită prin interpretarea coroborată a probatoriului administrat, aspecte în considerarea cărora a înlăturat ca nefondate criticile formulate de pârâți. Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliului Local al Municipiului Giurgiu, invocată de acest pârât în faza procesuală a apelului curtea a reținut că susținerile acestuia vădesc confuzia pe confuzia pe care o face între instituțiile capacității procesuale, calității procesuale (legitimatio ad causam) și "calitatea" în care o persoană stă în proces și a respins excepția în considerarea dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 215/2001, în baza cărora, ca autoritate administrativ deliberativă, pârâtul a emis H.C.L.

nr. 254/2002, prin care s-a înființat Direcția de Asistență Socială funcționând în subordinea și primind finanțare în calitate de ordonator terțiar de la Consiliul Local al Municipiului Giurgiu ca ordonator principal de credite. Împotriva Deciziei civile nr. 308/2012 din 21 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în termen legal, au declarat recurs pârâții Consiliului Local al Municipiului Giurgiu și Direcția de Asistență Socială Giurgiu criticând-o pentru nelegalitate fără să indice niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursurilor, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelurilor și schimbării hotărârii primei instanțe, în principal în sensul admiterii excepțiilor lipsei calității procesuale a pârâților și respingerii acțiunii introductive ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă și în subsidiar ca inadmisibilă.

În dezvoltarea criticilor formulate ambii pârâți au reluat practic susținerile din memoriile de apel, reiterând în concret fiecare excepția lipsei propriei calități procesuale pasive, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîntocmirea procesului-verbal de conciliere în cadrul procedurii prealabile prevăzute de art. 720 1 C. proc. civ. În ceea privește fondul cauzei, pârâții au susținut că instanțele de fond au încălcat principiul rolului activ prin aceea că nu au dispus din oficiu efectuarea unei expertize tehnice contabile care să determine realitatea cuantumului pretențiilor reclamantei. De asemenea au susținut că întrucât între părțile litigante nu s-au stabilit raporturi juridice de drept comercial, în mod nelegal au obligați în favoarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de aceasta în primul ciclu procesual.

Prealabil examinării motivelor de nelegalitate prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la obligația prevăzută în sarcina părții care exercită această cale de atac de a respecta dispozițiile art. 302 1 și 304 C. proc. civ. Exigențele impuse prin cele două texte legale au în vedere faptul că recursul în concepția actuală este cale extraordinară de atac și în consecință, ca ultim grad de jurisdicție nu își propune rejudecarea fondului, ci examinarea legalității hotărârilor atacate în condițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. Față de aceste precizări, constatând că pârâții, în memoriile de recurs depuse la dosar, nu au indicat motivele de nelegalitate pe care își fondează calea extraordinară de atac și nu au dezvoltat și structurat criticile formulate subsumat art. 304 C. proc.

civ., Înalta Curte, apreciază, în baza art. 306 alin. (3) din același cod, că acestea pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și va examina hotărârea recurată exclusiv din perspectiva acestuia. Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiului de drept arătat, reține că acestea sunt nefondate, pentru cele ce se vor arata în continuare: Motive prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează lipsa temeiului legal al hotărârii criticate sau încălcarea ori aplicarea greșită a legii.

Altfel spus, motivul de recurs invocat statuează trei ipoteze distincte - prima vizând lipsa temeiului legal, situație în care urmează a se demonstra lipsa de bază legală a soluției cu argumente din care să rezulte că, din conținutul deciziei atacate, nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, a doua ipoteză se referă la încălcarea unei norme de drept substanțial, iar ultima vizează interpretarea eronată a unei norme juridice. Pentru a fi în prezența celei de-a doua ipoteze - încălcarea unei norme de drept substanțial - trebuie îndeplinite următoarele condiții: norma încălcată să existe și să fie în vigoare la momentul judecății, să existe o contradicție între considerentele și dispozitivul hotărârii, viciul să se afle în dispozitivul hotărârii, iar acesta să contravină dispozițiilor legale.

Pentru a fi în prezența ultimei ipoteze - interpretarea eronată a unei norme juridice - trebuie ca instanța recurgând la un text de lege, să-i fi dat o greșită interpretare sau faptul reținut să fi fost greșit calificat, în raport cu exigențele unui anumit text de lege. De asemenea, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este incident și atunci când, în dezlegarea pricinii, instanța face aplicarea unei norme generale nesocotind existența unei norme speciale. În speță, criticile vizând pretinsa lipsă de calitate procesuală pasivă a pârâtelor vor fi înlăturate având în vedere calitatea acestora de entități ale autorității administrației publice locale, cu personalitate juridică și organe de conducere proprii care astfel pot sta în judecată în nume propriu având astfel capacitate procesuală pasivă conform art. 41 și 47 C. proc.

civ. și care justifică legitimarea procesuală pasivă în cauză în baza dispozițiilor art. 3 alin. (1) art. 16 alin. (1), (5) și (6), art. 16 4 alin. (8), art. 16 8 alin. (2) din O.U.G. nr. 5/2003 și art. 2 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 115/2001. Astfel art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 5/2003 prevede că: "subvențiile cuvenite pentru acoperirea aderențelor stabilite între prețul local, mai mare, al gigacaloriei și prețul național de referință se acordă lunar de către ordonatorii principali de credite și bugetelor locale, în funcție de modul de facturare și de plată a energiei termice livrate populației, prevăzut la art. 1 alin. (1)", iar potrivit art. 2 alin. (2) și (3) din O.U.G.

nr. 115/2001 "sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru subvenționarea energiei termice, prevăzute la alin. (1) lit. a), se repartizează, prin hotărâre, de către consiliul județean, pe unități administrativ-teritoriale, după consultarea primarilor, în funcție de cantitatea de energie termică livrată populației, subvenția aferentă și, prioritar, de capacitatea financiară redusă a unor localități în vederea menținerii funcționalității serviciului de furnizare a energiei termice pentru populație.

(3) Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale au obligația ca, o dată cu depunerea la unitățile Trezoreriei Statului a bugetului local aprobat potrivit legii, să prezinte și situația subvențiilor pentru acoperirea diferențelor de preț și tarif la energia termică livrată populației, confirmate de furnizorii de energie termică." Având în vedere calitatea de ordonator principal de credite și atribuțiile stabilite prin lege în sarcina sa privind acordarea subvențiilor la energia termică, Înalta Curte reține că, în mod corect, instanțele de fond au apreciatei pârâtul Consiliul Local al Municipiului Giurgiu. Are calitate procesuală pasivă în cauză. Similară este situația și în ceea ce privește legitimarea procesuală pasivă a pârâtei Direcția de Asistență Socială Giurgiu justificată în baza dispozițiilor art. 16 alin. (1), (5) și (6), art. 16 4 alin. (8), 16 8 alin. (2) din O.U.G.

nr. 5/2003, care dispun: Art 16. - Pentru sezonul rece 1 noiembrie 2006 - 31 martie 2007, direcțiile de muncă, solidaritate socială și familie județene, respectiv a municipiului București, denumite în continuare direcții teritoriale, au obligația ca până la data de 20 septembrie 2006 să transmită baza de date privind beneficiarii de ajutor pentru încălzirea locuinței, înregistrați în sezonul rece 1 noiembrie 2005 - 31 martie 2006, la primării, precum și la furnizorii de energie termică și gaze naturale. (5) Dispozițiile prevăzute la alin. (1) și (2) se transmit până la data de 1 noiembrie titularilor ajutoarelor pentru încălzirea locuinței direct sau prin intermediul furnizorilor de energie temeinică precum și prin asociațiile de proprietari/chiriași.

Aceste dispoziții se transmit, în copie, și direcțiilor teritoriale. (6) În termenul prevăzut la alin. (5) primarii vor transmite furnizorilor de energie termică în sistem centralizat, de gaze naturale și asociațiilor de proprietari/chiriași, precum și direcțiilor teritoriale situația centralizatoare privind titularii ajutoarelor și compensarea procentuală și valoarea calculată în condițiile art. 5 alin. (8), respectiv art. 7 alin. (1), pentru beneficiarii de ajutor pentru încălzirea locuinței cu energie termică, sau cuantumul ajutorului, pentru beneficiarii de ajutor pentru încălzirea locuinței cu gaze naturale stabilit în condițiile art. 6, după caz. Art. 16 4 alin. (8) Situația prevăzută la alin. (6) reprezintă document de plată pe baza căruia direcțiile teritoriale achită la furnizori sumele reprezentând ajutoarele pentru încălzirea locuinței cu energie termică.

Art. 16 8 - (1) Pe baza facturilor prevăzute la art. 16 5 alin. (2), furnizorii de gaze naturale întocmesc un borderou cuprinzând beneficiarii ajutoarelor pentru încălzirea locuinței și ajutoarele efective calculate pentru aceștia. (2) Borderourile prevăzute la alin. (1) și la art. 16 7 alin. (2) sunt transmise de furnizorul de gaze naturale la primărie pentru certificare și reprezintă documente de plată pe baza cărora direcțiile teritoriale achită la furnizori sumele reprezentând ajutoarele pentru încălzirea locuinței. Normele legale precitate menționează expres direcțiile teritoriale, așa cum este cazul pârâtei în speță, ca fiind titularele obligației de plată către furnizorii de energie termică, a sumelor constituind ajutoarele acordate populației pentru încălzirea locuinței.

Aceleași texte legale anterior indicate justifică și calitatea procesuala activă a reclamantei, ca titular al dreptului dedus judecății. Referitor la critica vizând pretinsa încălcare a principiului rolului activ al instanței consacrat de art. 129 alin. ultim C. proc. civ., Înalta Curte reține ca fiind corectă soluția instanțelor de fond de a dispune asupra pretențiilor deduse judecății prin interpretarea coroborată a înscrisurilor depuse la dosar - borderouri și procese-verbale, cu răspunsurile pârâților la interogatoriu, în raport de dispozițiile art. 16 8 din O.U.G. nr. 5/2003, care cuprind indicații exprese asupra documentelor justificative a acestei categorii de debite, precum și în raport de prevederile art. 1169 C. civ., care statuează principiul probatio incumbit actori, potrivit căruia sarcina probei revine celui care face o propunere în fața instanței.

În raport de cele expuse, Înalta Curte reține că principiul rolului activ al instanței se exercită în limitele impuse de principiul disponibilității care guvernează procesul civil, potrivit căruia reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual. De asemenea, reține că, în ceea ce privește eventuala contestare a cuantumului pretențiilor în litigiu, sarcina probei revenea pârâților, care ar fi trebuit să solicite încuviințarea unei expertize contabile, dacă tindeau la a contesta valoarea pretențiilor reclamantei, iar în măsura în care au recunoscut debitul prin răspunsul la interogatoriu, instanțele de fond fiind astfel edificate prin interpretarea coroborată a probatoriilor deja administrate, acestora nu le revenea obligația de a dispune efectuarea unei expertize contabile, textul art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., fiind unul de recomandare în ceea ce privește completarea probelor, astfel cum rezultă din chiar formularea legiuitorului, care dispune că: "dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele." Astfel, instanțele de fond aveau datoria de a administra toate probele necesare aflării adevărului în cauză, inclusiv să ordone din oficiu administrarea acestora, doar în măsura în care nu erau lămurite în ceea ce privește fondul cauzei, ceea ce nu este cazul în speță.

Asupra criticii formulate de pârâți referitor la acordarea cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține ca fiind irelevantă susținerea acestora în sensul ca nu puteau fi obligați la plata în favoarea reclamantei întrucât între părți nu au existat raporturi juridice de drept comercial, cheltuielile de judecată fiind datorate de partea care cade în pretenții într-un litigiu dedus judecății, conform dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., care sancționează culpa procesuală. Pentru a răspunde greșitei aplicări a legii, pârâții se aflau în situația de a demonstra că instanța recurgând la un text de lege a dat acestuia o interpretare eronată sau ca un fapt reținut de aceasta a fost greșit calificat, în raport cu exigențele unui anumit text de lege.

În cazul de față, cu referire la motivul de nelegalitate invocat, se reține că pârâții, prin argumentele aduse, au cerut instanței de recurs să statueze asupra cauzei ca atare, judecând în fond și nu doar să verifice decizia din apel în ceea ce privește modul de aplicare a legii. Altfel spus, situația de fapt stabilită de instanța de apel, constituie o premisă care nu mai poate fi repusă în discuție în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, iar criticile pârâților nu relevă nicio încălcare a dispozițiilor legale de natură să impună casarea sau modificarea soluției adoptate. Așa fiind, se constată că, instanța de apel a analizat și a răspuns tuturor criticilor formulate, în cauză neexistând motive de nelegalitate, astfel încât, decizia atacată este la adăpost de orice critică, urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursurile declarate de pârâții Consiliul Local al Municipiului Giurgiu și Direcția de Asistență Socială Giurgiu împotriva Deciziei civile nr. 308/2012 din 21 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă să fie respinse, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE L E G I I

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâții Consiliul Local al Municipiului Giurgiu și Direcția de Asistență Socială Giurgiu împotriva Deciziei civile nr. 308/2012 din 21 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 aprilie 2013. Procesat de GGC - AS