ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1662/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1662/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra

recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 3076/2/2010

pe rolul Tribunalului Giurgiu, secția civilă, reclamanta SC U.T.G. SA, în

contradictoriu cu pârâta Direcția de Asistență Socială Giurgiu, a solicitat

obligarea pârâtei plata sumei de 569.046,04 RON reprezentând ajutor de

încălzire acordat populației conform O.U.G. nr. 5/2003.

Prin încheierea de

ședință din data de 6 octombrie 2010 a fost introdus în cauză în calitate de

pârât Consiliul Local al Municipiului Giurgiu la cererea pârâtei Direcția de

Asistență Socială Giurgiu care a susținut că, deși ea are personalitate

juridică și este ordonator terțiar, Consiliul Local Giurgiu este ordonator

principal de credite.

Prin Sentința civilă

nr. 1347 din 17 noiembrie 2011, Tribunalul Giurgiu, secția civilă, a luat act

de renunțarea pârâtei Direcția de Asistență Socială Giurgiu de a mai susține

excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al

Municipiului Giurgiu și inadmisibilității acțiunii, a admis cererea reclamantei

SC U.T.G. SA, în contradictoriu cu pârâții Direcția de Asistență Socială

Giurgiu și Consiliul Local Giurgiu și a fost obligat pârâții să plătească

reclamantei suma de 569.046,04 RON pretenții și suma de 15.537,74 RON

cheltuieli de judecată, compusă din 8.876 RON taxă judiciară de timbru achitată

la fond, 4.438,49 RON taxă judiciară în apel și 2.223,28 RON taxă judiciară de

timbru achitată în recurs.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că pârâta Direcția de

Asistență Socială Giurgiu a recunoscut suma în litigiu ca fiind datorată

reclamantei, atât prin procesele-verbale din 16 martie 2006 și 10 octombrie

2006, cât și prin răspunsurile la interogatoriul, în considerarea cărora a

înlăturat apărarea acesteia că nu are raporturi juridice cu reclamanta.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel pârâta Consiliul Local al Municipiului Giurgiu și

Direcția de Asistență Socială Giurgiu criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, în motivele sale de apel formulate, Direcția de Asistență Socială

Giurgiu arătând că, în mod eronat, prima instanță a reținut că a renunțat la a

mai susține excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul

Local al Municipiului Giurgiu, întrucât reprezentanta sa a avut mandat expres

în acest sens și a reiterat excepțiile menționate

Prin Decizia civilă

nr. 308/2012 din 21 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă,

învestită cu soluționarea căii ordinare de atac, a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Giurgiu și a

respins ca nefondate apelurile declarate de pârâții Consiliului Local al

Municipiului Giurgiu și Direcția de Asistență Socială Giurgiu împotriva

Sentinței civile nr. 1347 din 17 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul

Giurgiu, secția civilă, în Dosarul nr. 3076/2/2010 în contradictoriu cu

reclamanta SC U.T.G. SA.

Pentru a dispune

astfel instanța de prim control judiciar a reținut, în esență, că soluția

primei instanța este temeinică și legală, fiind rezultatul corectei aplicări a

normelor legale incidente la situația de fapt riguros stabilită prin

interpretarea coroborată a probatoriului administrat, aspecte în considerarea

cărora a înlăturat ca nefondate criticile formulate de pârâți.

Asupra excepției

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliului Local al

Municipiului Giurgiu, invocată de acest pârât în faza procesuală a apelului

curtea a reținut că susținerile acestuia vădesc confuzia pe confuzia pe care o

face între instituțiile capacității procesuale, calității procesuale (legitimatio

ad causam) și "calitatea" în care o persoană stă în proces și a

respins excepția în considerarea dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 215/2001,

în baza cărora, ca autoritate administrativ deliberativă, pârâtul a emis H.C.L.

nr. 254/2002, prin care s-a înființat Direcția de Asistență Socială funcționând

în subordinea și primind finanțare în calitate de ordonator terțiar de la

Consiliul Local al Municipiului Giurgiu ca ordonator principal de credite.

Împotriva Deciziei

civile nr. 308/2012 din 21 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a V-a civilă, în termen legal, au declarat recurs pârâții Consiliului

Local al Municipiului Giurgiu și Direcția de Asistență Socială Giurgiu

criticând-o pentru nelegalitate fără să indice niciunul dintre motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ. și solicitând

admiterea recursurilor, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii

apelurilor și schimbării hotărârii primei instanțe, în principal în sensul

admiterii excepțiilor lipsei calității procesuale a pârâților și respingerii

acțiunii introductive ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate

procesuală pasivă și în subsidiar ca inadmisibilă.

În dezvoltarea

criticilor formulate ambii pârâți au reluat practic susținerile din memoriile

de apel, reiterând în concret fiecare excepția lipsei propriei calități

procesuale pasive, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și

excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîntocmirea procesului-verbal de conciliere

în cadrul procedurii prealabile prevăzute de art. 720

1

C. proc. civ.

În ceea privește fondul cauzei, pârâții au susținut că instanțele de fond au

încălcat principiul rolului activ prin aceea că nu au dispus din oficiu

efectuarea unei expertize tehnice contabile care să determine realitatea

cuantumului pretențiilor reclamantei.

De asemenea au

susținut că întrucât între părțile litigante nu s-au stabilit raporturi

juridice de drept comercial, în mod nelegal au obligați în favoarea reclamantei

la plata cheltuielilor de judecată efectuate de aceasta în primul ciclu

procesual.

Prealabil examinării

motivelor de nelegalitate prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea

referitoare la obligația prevăzută în sarcina părții care exercită această cale

de atac de a respecta dispozițiile art. 302

1

și 304 C. proc. civ.

Exigențele impuse prin cele două texte legale au în vedere faptul că recursul

în concepția actuală este cale extraordinară de atac și în consecință, ca ultim

grad de jurisdicție nu își propune rejudecarea fondului, ci examinarea

legalității hotărârilor atacate în condițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Față de aceste

precizări, constatând că pârâții, în memoriile de recurs depuse la dosar, nu au

indicat motivele de nelegalitate pe care își fondează calea extraordinară de

atac și nu au dezvoltat și structurat criticile formulate subsumat art. 304 C.

proc. civ., Înalta Curte, apreciază, în baza art. 306 alin. (3) din același

cod, că acestea pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și va examina hotărârea recurată

exclusiv din perspectiva acestuia.

Înalta Curte,

analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele

controlului de legalitate și temeiului de drept arătat, reține că acestea sunt

nefondate, pentru cele ce se vor arata în continuare:

Motive prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează lipsa temeiului legal al hotărârii

criticate sau încălcarea ori aplicarea greșită a legii.

Altfel spus, motivul

de recurs invocat statuează trei ipoteze distincte - prima vizând lipsa

temeiului legal, situație în care urmează a se demonstra lipsa de bază legală a

soluției cu argumente din care să rezulte că, din conținutul deciziei atacate,

nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, a doua ipoteză

se referă la încălcarea unei norme de drept substanțial, iar ultima vizează

interpretarea eronată a unei norme juridice.

Pentru a fi în

prezența celei de-a doua ipoteze - încălcarea unei norme de drept substanțial -

trebuie îndeplinite următoarele condiții: norma încălcată să existe și să fie

în vigoare la momentul judecății, să existe o contradicție între considerentele

și dispozitivul hotărârii, viciul să se afle în dispozitivul hotărârii, iar

acesta să contravină dispozițiilor legale.

Pentru a fi în

prezența ultimei ipoteze - interpretarea eronată a unei norme juridice -

trebuie ca instanța recurgând la un text de lege, să-i fi dat o greșită

interpretare sau faptul reținut să fi fost greșit calificat, în raport cu

exigențele unui anumit text de lege.

De asemenea, motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este incident și atunci

când, în dezlegarea pricinii, instanța face aplicarea unei norme generale

nesocotind existența unei norme speciale.

În speță, criticile

vizând pretinsa lipsă de calitate procesuală pasivă a pârâtelor vor fi

înlăturate având în vedere calitatea acestora de entități ale autorității

administrației publice locale, cu personalitate juridică și organe de conducere

proprii care astfel pot sta în judecată în nume propriu având astfel capacitate

procesuală pasivă conform art. 41 și 47 C. proc. civ. și care justifică

legitimarea procesuală pasivă în cauză în baza dispozițiilor art. 3 alin. (1)

art. 16 alin. (1), (5) și (6), art. 16

4

alin. (8), art. 16

8

alin. (2) din O.U.G. nr. 5/2003 și art. 2 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr.

115/2001.

Astfel art. 3 alin.

(1) din O.U.G. nr. 5/2003 prevede că: "subvențiile cuvenite pentru

acoperirea aderențelor stabilite între prețul local, mai mare, al gigacaloriei

și prețul național de referință se acordă lunar de către ordonatorii principali

de credite și bugetelor locale, în funcție de modul de facturare și de plată a

energiei termice livrate populației, prevăzut la art. 1 alin. (1)", iar potrivit

art. 2 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 115/2001 "sumele defalcate din

unele venituri ale bugetului de stat pentru subvenționarea energiei termice,

prevăzute la alin. (1) lit. a), se repartizează, prin hotărâre, de către

consiliul județean, pe unități administrativ-teritoriale, după consultarea

primarilor, în funcție de cantitatea de energie termică livrată populației,

subvenția aferentă și, prioritar, de capacitatea financiară redusă a unor

localități în vederea menținerii funcționalității serviciului de furnizare a

energiei termice pentru populație.

(3) Ordonatorii

principali de credite ai bugetelor locale au obligația ca, o dată cu depunerea

la unitățile Trezoreriei Statului a bugetului local aprobat potrivit legii, să

prezinte și situația subvențiilor pentru acoperirea diferențelor de preț și

tarif la energia termică livrată populației, confirmate de furnizorii de

energie termică."

Având în vedere

calitatea de ordonator principal de credite și atribuțiile stabilite prin lege

în sarcina sa privind acordarea subvențiilor la energia termică, Înalta Curte

reține că, în mod corect, instanțele de fond au apreciatei pârâtul Consiliul

Local al Municipiului Giurgiu. Are calitate procesuală pasivă în cauză.

Similară este

situația și în ceea ce privește legitimarea procesuală pasivă a pârâtei

Direcția de Asistență Socială Giurgiu justificată în baza dispozițiilor art. 16

alin. (1), (5) și (6), art. 16

4

alin. (8), 16

8

alin. (2)

din O.U.G. nr. 5/2003, care dispun:

Art 16. - Pentru

sezonul rece 1 noiembrie 2006 - 31 martie 2007, direcțiile de muncă,

solidaritate socială și familie județene, respectiv a municipiului București,

denumite în continuare direcții teritoriale, au obligația ca până la data de 20

septembrie 2006 să transmită baza de date privind beneficiarii de ajutor pentru

încălzirea locuinței, înregistrați în sezonul rece 1 noiembrie 2005 - 31 martie

2006, la primării, precum și la furnizorii de energie termică și gaze naturale.

(5) Dispozițiile

prevăzute la alin. (1) și (2) se transmit până la data de 1 noiembrie

titularilor ajutoarelor pentru încălzirea locuinței direct sau prin intermediul

furnizorilor de energie temeinică precum și prin asociațiile de

proprietari/chiriași. Aceste dispoziții se transmit, în copie, și direcțiilor

teritoriale.

(6) În termenul prevăzut

la alin. (5) primarii vor transmite furnizorilor de energie termică în sistem

centralizat, de gaze naturale și asociațiilor de proprietari/chiriași, precum

și direcțiilor teritoriale situația centralizatoare privind titularii

ajutoarelor și compensarea procentuală și valoarea calculată în condițiile art.

5 alin. (8), respectiv art. 7 alin. (1), pentru beneficiarii de ajutor pentru

încălzirea locuinței cu energie termică, sau cuantumul ajutorului, pentru

beneficiarii de ajutor pentru încălzirea locuinței cu gaze naturale stabilit în

condițiile art. 6, după caz.

Art. 16

4

alin. (8) Situația prevăzută la alin. (6) reprezintă document de plată pe baza

căruia direcțiile teritoriale achită la furnizori sumele reprezentând

ajutoarele pentru încălzirea locuinței cu energie termică.

Art. 16

8

-

(1) Pe baza facturilor prevăzute la art. 16

5

alin. (2), furnizorii

de gaze naturale întocmesc un borderou cuprinzând beneficiarii ajutoarelor

pentru încălzirea locuinței și ajutoarele efective calculate pentru aceștia.

(2) Borderourile

prevăzute la alin. (1) și la art. 16

7

alin. (2) sunt transmise de

furnizorul de gaze naturale la primărie pentru certificare și reprezintă

documente de plată pe baza cărora direcțiile teritoriale achită la furnizori

sumele reprezentând ajutoarele pentru încălzirea locuinței.

Normele legale

precitate menționează expres direcțiile teritoriale, așa cum este cazul pârâtei

în speță, ca fiind titularele obligației de plată către furnizorii de energie

termică, a sumelor constituind ajutoarele acordate populației pentru încălzirea

locuinței.

Aceleași texte legale

anterior indicate justifică și calitatea procesuala activă a reclamantei, ca

titular al dreptului dedus judecății.

Referitor la critica

vizând pretinsa încălcare a principiului rolului activ al instanței consacrat

de art. 129 alin. ultim C. proc. civ., Înalta Curte reține ca fiind corectă

soluția instanțelor de fond de a dispune asupra pretențiilor deduse judecății

prin interpretarea coroborată a înscrisurilor depuse la dosar - borderouri și procese-verbale,

cu răspunsurile pârâților la interogatoriu, în raport de dispozițiile art. 16

8

din O.U.G. nr. 5/2003, care cuprind indicații exprese asupra documentelor

justificative a acestei categorii de debite, precum și în raport de prevederile

art. 1169 C. civ., care statuează principiul probatio incumbit actori, potrivit

căruia sarcina probei revine celui care face o propunere în fața instanței. În

raport de cele expuse, Înalta Curte reține că principiul rolului activ al

instanței se exercită în limitele impuse de principiul disponibilității care

guvernează procesul civil, potrivit căruia reclamantul este cel care stabilește

cadrul procesual.

De asemenea, reține

că, în ceea ce privește eventuala contestare a cuantumului pretențiilor în

litigiu, sarcina probei revenea pârâților, care ar fi trebuit să solicite

încuviințarea unei expertize contabile, dacă tindeau la a contesta valoarea

pretențiilor reclamantei, iar în măsura în care au recunoscut debitul prin

răspunsul la interogatoriu, instanțele de fond fiind astfel edificate prin

interpretarea coroborată a probatoriilor deja administrate, acestora nu le

revenea obligația de a dispune efectuarea unei expertize contabile, textul art.

129 alin. (5) C. proc. civ., fiind unul de recomandare în ceea ce privește

completarea probelor, astfel cum rezultă din chiar formularea legiuitorului,

care dispune că: "dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru

lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să

completeze probele."

Astfel, instanțele de

fond aveau datoria de a administra toate probele necesare aflării adevărului în

cauză, inclusiv să ordone din oficiu administrarea acestora, doar în măsura în

care nu erau lămurite în ceea ce privește fondul cauzei, ceea ce nu este cazul

în speță.

Asupra criticii

formulate de pârâți referitor la acordarea cheltuielilor de judecată, Înalta

Curte reține ca fiind irelevantă susținerea acestora în sensul ca nu puteau fi

obligați la plata în favoarea reclamantei întrucât între părți nu au existat

raporturi juridice de drept comercial, cheltuielile de judecată fiind datorate

de partea care cade în pretenții într-un litigiu dedus judecății, conform

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., care sancționează culpa procesuală.

Pentru a răspunde

greșitei aplicări a legii, pârâții se aflau în situația de a demonstra că

instanța recurgând la un text de lege a dat acestuia o interpretare eronată sau

ca un fapt reținut de aceasta a fost greșit calificat, în raport cu exigențele

unui anumit text de lege.

În cazul de față, cu

referire la motivul de nelegalitate invocat, se reține că pârâții, prin

argumentele aduse, au cerut instanței de recurs să statueze asupra cauzei ca

atare, judecând în fond și nu doar să verifice decizia din apel în ceea ce

privește modul de aplicare a legii.

Altfel spus, situația

de fapt stabilită de instanța de apel, constituie o premisă care nu mai poate

fi repusă în discuție în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea

recursului, iar criticile pârâților nu relevă nicio încălcare a dispozițiilor

legale de natură să impună casarea sau modificarea soluției adoptate.

Așa fiind, se

constată că, instanța de apel a analizat și a răspuns tuturor criticilor

formulate, în cauză neexistând motive de nelegalitate, astfel încât, decizia

atacată este la adăpost de orice critică, urmând ca, în temeiul dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile declarate de pârâții Consiliul

Local al Municipiului Giurgiu și Direcția de Asistență Socială Giurgiu

împotriva Deciziei civile nr. 308/2012 din 21 iunie 2012 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a V-a civilă să fie respinse, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE L E G I I

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de pârâții Consiliul Local al Municipiului Giurgiu și Direcția de

Asistență Socială Giurgiu împotriva Deciziei civile nr. 308/2012 din 21 iunie

2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 16 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AS