ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3746/2014
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3746/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Deliberând
asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin cererea înregistrată pe
rolul Tribunalului Giurgiu la data de 04 ianuarie 2011 sub nr. 11/122/2011
reclamanta SC G.F. SA a chemat în judecată pe pârâta SC G.Ș. SRL solicitând
obligarea acesteia la plata sumei de 2.054.544, 18 lei, reprezentând contravaloare
prestări servicii construcții și materiale, precum și la plata sumei de 428.833
lei, reprezentând penalități de întârziere la plata facturii din 21 februarie 2007.
Reclamanta și-a
precizat ulterior acțiunea în sensul că și-a restrâns pretențiile la suma de
1.660.416,05 lei.
Pârâta a
formulat întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin sentința
civilă nr. 62 din 11 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Giurgiu a fost
respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC G.F. SA, în contradictoriu
cu pârâta SC G.Ș. SRL.
Totodată, s-a
respins ca nefondată și cererea reconvențională formulată de pârâtă și au fost
compensate cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei
sentințe, reclamanta SC G.F. SA a declarat recurs, recalificat de instanță ca
fiind apel, iar prin Decizia civilă nr. 481 din 21 noiembrie 2013 pronunțată de
Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, apelul a fost anulat ca
netimbrat, reținându-se, în esență, incidența dispozițiilor art. 20 alin. (3)
din Legea nr. 147/1996 privind taxele judiciare de timbru.
În termen
legal, împotriva deciziei instanței de apel, reclamanta SC G.F.S. SA (fostă G.F.)
prin administrator judiciar C.I.I., S.N. a declarat recurs solicitând admiterea
recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea
recursului, reclamanta a criticat decizia atacată pentru nelegalitate,
susținând că instanța de apel a încălcat formele de procedură pentru termenul
de judecată la care s-a soluționat apelul, întrucât administratorul judiciar al
reclamantei nu a fost citat, deși instanța avea această obligație procedurală,
conform dispozițiilor art. 87 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
În drept, au
fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
În temeiul
dispozițiilor art. 308 alin. (2) C. proc. civ., intimata-pârâtă SC G.Ș. SRL a
formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului,
ca nefundat.
Examinând
decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile
formulate și temeiurile de drept invocate, înalta Curte constată că recursul
este nefondat pentru considerentele care succed:
Se constată că,
invocând în drept prevederile pct. 5 ale art. 304 C. proc. civ.,
recurenta-reclamantă a susținut că instanța de apel a încălcat formele de
procedură pentru termenul de judecată la care s-a soluționat apelul, întrucât
administratorul judiciar al reclamantei nu a fost citat, deși instanța avea
această obligație procedurală, conform dispozițiilor art. 87 alin. (1) pct. 5 C.
proc. civ.
Verificând
modul de îndeplinire a procedurii de citare față de reclamantă se constată că
aceasta a fost citată pe tot parcursul procesului, inclusiv pentru termenul de
judecată la care s-a soluționat apelul, la sediul societății, la adresa
indicată de reclamantă prin cererea introductivă și menținută pe întreaga
derulare a procedurii înaintea primei instanțe, cât și în apel.
Contrar
susținerilor recurentei, procedura de citare a fost legal îndeplinită pentru
termenul la care s-a soluționat apelului, aspect ce rezultă din dovada de
îndeplinire a procedurii de citare (fila 9 dosar apel) semnată și ștampilată.
Potrivit art. 98
C. proc. civ., schimbarea domiciliului uneia dintre părți în timpul judecării
procesului trebuie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar
părții potrivnice prin scrisoare recomandată a cărei recipisă de predare se va
depune la dosar sub pedeapsa neluării ei în considerare.
Cadrul legal al
art. 129 alin. (1) C. proc. civ. instituie părților îndatorirea ca, în
condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, să
îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite
de lege sau judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform
dispozițiilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ., știut fiind că potrivit
adagiului latin „nemo auditor propriam turpitudinem allegans", nimeni nu
poate invoca în susținerea intereselor sale propria sa culpa, nimeni nu poate
să obțină foloase invocând propria sa vină și nici să se apere valorificând un
asemenea temei.
Așa fiind,
reclamanta nu se poate prevala direct în recurs, de incidența dispozițiilor art.
87 alin. 5 C. proc. civ., dată fiind propria sa pasivitate derivată din faptul
că nu a efectuat niciun demers în sensul de a aduce la cunoștință instanței de
apel intrarea în insolvență la data de 29 octombrie 2013 (ulterior efectuării
procedurii de citare) și implicit, sediul administratorului judiciar, pentru a
se putea da eficiență dispozițiilor procedurale greșit pretins a fi încălcate.
În raport de
cele reținute, Înalta Curte constată că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.
5 C. proc. civ. și invocat de recurenta-reclamantă nu-și găsește incidența în
speță.
Pentru toate
argumentele care preced, Înalta Curte constată că decizia recurată este la
adăpost de orice critică, iar recursul declarat de reclamanta SC G.F.S. SA (fostă
G.F.) prin administrator judiciar C.I.I., S.N. împotriva Deciziei civile nr. 481
din 21 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă,
este nefondat, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.
proc. civ., va fi respins, menținându-se hotărârea instanței de apel, ca fiind
legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de reclamanta SC G.F.S. SA (fostă G.F.) prin administrator
judiciar C.I.I, S.N. împotriva Deciziei civile nr. 481 din 21 noiembrie 2013
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2014.