CtEDO 13.12.2005 Auto

SULUN c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
13.12.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
SULUN c. TURQUIE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

A DOUA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 33158/03 prezentate de Kadriye SÜLÜN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor LUI Având în vedere cererea sus-menționată formulată la 12 septembrie 2003, După ce a deliberat, face următoarea decizie, în calitate de reclamantă, dl Kadriye Sülün, este un resortisant turc, născut în 1955 și rezident la Istanbul. Aceaceasta este reprezentată în fața Curții de către dl Efe, avocat la Istanbul. La 21 decembrie 1994, recurenta încheie un contract de brokeraj cu o societate de brokeraj. Ulterior, aceasta susține că această societate ar fi efectuat tranzacții bursiere fără acordul său, pe baza unor bancnote false. Procedura penală diligentă împotriva societății de brokeraj La 25 aprilie 1996, procurorul general al Republicii Șișli, procurorul general, i-a pus sub acuzare pe conducătorii societății de brokeraj pentru încălcarea securității din cauza exercitării funcției lor. La 10 aprilie 1997, a fost efectuată o expertiză la cererea instanței corecționale din Șișli. În al treilea rând, Curtea a Uniunii Europene (denumită în continuare "Comisia"), care a concluzionat că actele contestate au fost valabile deoarece au fost efectuate în temeiul contractului de brokeraj. La 2 aprilie 1998, a fost efectuată o nouă expertiză la cererea Tribunalului Corecțional, care a fost efectuată de un colegiu de trei experți. Această expertiză a fost considerată valabilă acordul încheiat între părți și a luat în considerare faptul că, prin semnarea extraselor de cont care i-au fost prezentate de societate, recurenta a fost informată cu privire la operațiunile efectuate în numele său și le-a aprobat ulterior. La 12 mai 1998, tribunalul corecțional i-a condamnat pe inculpați. La 9 noiembrie 1998, Curtea de Casație a infirmat această hotărâre. La 14 septembrie 2000, instanța corecțională i-a numit din nou pe inculpați. La 15 februarie 2001, Curtea de Casație a infirmat această hotărâre. La 20 aprilie 2001, hotărând pe baza trimiterii, tribunalul corecțional întârzie să se pronunțe pe o perioadă de cinci ani în temeiul Legii nr. 4616. Procedură în fața instanțelor comerciale la 12 iunie 1996, recurenta sesizează instanța de comerț din La 11 noiembrie 1999, instanța de comerț a dispus măsuri de protecție. La 25 noiembrie 1999, instanța de comerț a dispus o expertiză cu privire la contractul de brokeraj și biletele la ordin contestate. La 16 februarie 2000, un raport de expertiză a fost întocmit de un colegiu de trei experți, conform căruia, în cazul în care reclamanta contestă faptul că a semnat biletele la ordin și nu a acceptat operațiunile efectuate în acest scop, acesta nu mai avea nici o obiecție față de operațiunile suplimentare efectuate în acest context. Dimpotrivă, Comisia și-a exprimat îndoiala cu privire la semnarea extraselor de cont și a ieșirilor de plată, precum și a ordinelor de retragere și de transfer întocmite după bancnotele cu ordin în litigiu. Prin urmare, aceaceasta a fost informată cu privire la operațiunile contestate și le-a aprobat ulterior. La 29 martie 2000, recurenta a formulat o opoziție împotriva concluziilor acestei expertize. La 14 septembrie 2000, Tribunalul de Comerț a respins acțiunea de restituire a reclamantei și a ordonat ridicarea măsurilor de protecție. Acesta s-a bazat în acest sens pe elementele de probă ale dosarului, pe termenii contractului de brokeraj în vigoare între părți, pe hotărârea tribunalului corecțional, astfel cum a fost informat de Curtea de Casație, pe concluziile expertizei efectuate în cursul procedurii penale diligente împotriva liderilor societății, și pe concluziile din 16 februarie 2000. La 27 octombrie 2000, recurenta s-a ocupat de casare, care contesta în special concluziile raportului de competență. La 26 iunie 2002, Curtea de Casație a decăzut reclamanta din recursul său. Aceasta a considerat astfel în conformitate cu legea încheierea instanței de primă instanță care s-a bazat pe elementele de probă ale dosarului și în special pe faptul că, în cazul în care semnătura utilizată în cadrul anumitor operațiuni nu era cea a reclamantei, aceasta își aplicase ulterior semnătura în cadrul unor operațiuni complementare, astfel încât aceasta fusese informată cu privire la acestea. Prin urmare, recurenta, care nu s-a opus extraselor de cont și de tranzacții, nu a putut solicita o creanță asupra societății. La 12 septembrie 2002, recurenta a formulat o acțiune în rejudecare împotriva acestei hotărâri. Prin hotărârea din 31 ianuarie 2003, notificată recurentei la 19 martie 2003, Curtea de Casație a respins această acțiune. La o dată nespecificată, procurorul a acuzat-o pe reclamantă pentru amenințare cu arme împotriva șefului societății de brokeraj în litigiu. La 11 martie 1999, tribunalul corecțional a numit-o pe reclamantă. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, recurenta se plânge de durata procedurilor în fața instanțelor naționale și de lipsa de echitate a acestora, precum și de lipsa motivării hotărârilor pronunțate de aceste instanțe. Fără a invoca niciun articol din Convenție, aceasta susține, de asemenea, că a fost supusă unor rele tratamente pe parcursul urmăririlor penale la care a fost supusă. ÎN Â invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanta susține că cauza sa nu a fost ascultată într-un termen rezonabil de instanțele comerciale. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui litigiu și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Invocând art. 6 alineatul (1), recurenta se plânge, de asemenea, de durata procedurii penale diligente împotriva societății în litigiu, precum și de lipsa de echitate a procedurii în fața instanțelor naționale. În această privință, aceasta invocă în special lipsa motivării hotărârilor pronunțate de aceste instanțe, precum și caracterul discriminatoriu al acestora. În cele din urmă, recurenta susține că a făcut obiectul unor tratamente abuzive. În ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe durata și pe lipsa de echitate a procedurii penale diligente împotriva societății de brokeraj, Curtea amintește că nu poate fi sesizată decât în termen de șase luni de la decizia internă definitivă. Or, în speță, Comisia constată că procedura în litigiu s-a încheiat la 20 aprilie 2001, data la care instanța corecțională întârzie să se pronunțe (a se vedea Koç și Tambas c. Turcia (dec.), nr 46947/99, 24 februarie 2005). Prin urmare, aceste obiecțiuni sunt întârziate și trebuie respinse în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din Convenție. În ceea ce privește lipsa de echitate a procedurii comerciale și lipsa motivării hotărârilor pronunțate de instanțele comerciale, Curtea constată în primul rând că recurenta se plânge în esență de soluția adoptată de aceste instanțe. În această privință, Comisia amintește că nu îi aparține să aprecieze ea însăși elementele de fapt care au determinat o instanță să adopte o astfel de decizie în locul altei decizii. Pe de altă parte, nu rezultă din art. 6 că motivele prezentate de o instanță trebuie să trateze în special toate punctele pe care le poate considera Luna părților fundamentale pentru argumentația sa. O parte nu are dreptul absolut de a cere tribunalului să prezinte motivele pe care trebuie să le respingă fiecare dintre argumentele sale (a se vedea Ibrahim Aksoy c. Turcia (dec.), nr. 2863 În ceea ce privește celelalte obiecții, Curtea arată că reclamanta nu face nicio precizare și că argumentația sa apare în acest sens pe deplin susținută. În consecință, aceste obiecții trebuie respinse ca fiind în mod vădit nefondate în aplicarea art. 35 § 3 și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână (a) examinarea cauzei recurentei, întemeiat pe durata procedurii în fața instanțelor comerciale Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Dolle J.-P. Costa Grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2007-02-06
0,95
AFFAIRE KADRİYE SÜLÜN c. TURQUIE
a décidé de communiquer le grief tiré de la durée de la procédure au Gouvernement. Se prévalant de l’article 29 § 3 de la Convention, elle a décidé qu’elle se prononcerait en même temps sur la recevabilité et le fond. EN FAIT LES CIRCONSTAN
CtEDO 2005-12-22
0,94
AFFAIRE PÜTÜN c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE PÜTÜN c. TURQUIE (Requête n o 31734/96) ARRÊT STRASBOURG 22 décembre 2005 DÉFINITIF 22/03/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2005-07-12
0,94
AFFAIRE MÜSLÜM GÜNDÜZ c. TURQUIE (N° 2)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE MÜSLİM [1] GÜNDÜZ c. TURQUIE (N o 2) (Requête n o 59997/00) ARRÊT Cette version a été rectifiée conformément à l’article 81 du règlement de la Cour le 13 décembre 2005. STRASBOURG 12 juillet 2005 DÉFINITIF 12/10/200
CtEDO 2005-05-24
0,94
AFFAIRE TUNÇ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE TUNÇ c. TURQUIE (Requête n o 54040/00) ARRÊT STRASBOURG 24 mai 2005 DÉFINITIF 24/08/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de
CtEDO 2008-01-15
0,94
KART c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 8917/05 présentée par Atilla KART contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 15 janvier 2008 en une chambre composée de : Franço
Sursă