ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 810/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de S.N.C.F.R. RA București, prin Societatea de Management Feroviar Teritorial Cluj împotriva deciziei nr.211 din 16 mai 2002 a Curții de Conturi – Secția jurisdicțională. La apelul nominal, părțile în cauză, recurentele S.N.C.F.R. RA București și Societatea de Management Feroviar Teritorial Cluj precum și intimații G.I. și Curtea de Conturi a României, nu s-au prezentat. Procedura completă. Magistratul asistent a făcut referatul cauzei arătând că recurenta a cerut judecarea cauzei în lipsă, situație în care dosarul a fost luat pentru deliberare și soluționare.

C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr.211 pronunțată la data de 16 mai 2002 în dosarul nr.97/2002, Secția jurisdicțională a Curții de Conturi a admis recursul jurisdicțional formulat de SNCFR București împotriva sentinței nr.2 din 15 ianuarie 2002 pronunțată de Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Bihor în dosarul nr.96/2001, care a fost casată, iar cauza a fost trimisă aceluiași colegiu pentru continuarea judecării cauzei. Pentru a pronunța această soluție, Secția jurisdicțională a reținut următoarele: Prin sentința nr.2 din 15 ianuarie 2002 pronunțată în dosarul nr.96/2001, Colegiul jurisdicțional a admis excepția de necompetență și a declinat competența în favoarea colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi a municipiului București pentru soluționarea contestației introduse de contestatorul G.I.

în contradictoriu cu SNCFR București și Regionala de Transport Feroviar Călători Cluj, privind decizia de imputare nr.13/830 din 23 noiembrie 1998 pentru suma de 55.689.859 lei. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs jurisdicțional SNCFR – RA București solicitând constatarea ivirii unui conflict negativ de competență și casarea acesteia pentru ca dosarul să fie soluționat de instanța competentă prevăzută de art.70 din Legea nr.168/1999. Constatând că, în cauza de față nu există un conflict negativ de competență, iar aceasta aparține Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi Bihor, Secția jurisdicțională, a admis recursul jurisdicțional în acest sens, trimițând dosarul pentru continuarea judecății la acest colegiu.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs SNCFR RA București, susținând că, Secția jurisdicțională a pronunțat o soluție nelegală, omițând să se pronunțe cu privire la excepția de necompetență a instanțelor jurisdicționale ale Curții de Conturi de a soluționa litigii având ca obiect conflicte de drepturi definite de art.68 lit.a) din Legea nr.168/1999. Recursul este inadmisibil. Este adevărat că, în măsura în care la baza deciziei de imputare contestate nu a stat un act de control încheiat de organele din sistemul Curții de Conturi, competența de soluționare a contestației formulate împotriva unei astfel de decizii aparține instanței prevăzute la art.2 pct.1 lit.b 1 din Codul de procedură civilă și art.70 din Legea nr.168/1998 privind soluționarea conflictelor de muncă.

De asemenea, este adevărat că potrivit prevederilor art.82 alin.(1) din Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, cu modificările și completările ulterioare, împotriva hotărârilor pronunțate în ultimă instanță de Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, se poate face recurs la Secția de contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție. Dar, aceste ultime prevederi legale trebuie interpretate în raport cu dispozițiile Legii nr.29/1990 privind contenciosul administrativ, care constituie reglementarea cu caracter special în această materie. Astfel, potrivit prevederilor art.4 din Legea nr.29/1990, actele administrativ-jurisdicționale pot fi atacate cu recurs la instanțele de contencios administrativ, dar numai după epuizarea căilor administrativ-jurisdicționale.

Or, în cauza de față, nu poate fi vorba de epuizarea căilor administrativ-jurisdicționale reglementate de Legea nr.94/1992, din moment ce, prin decizia care a fost atacată cu recurs, Secția jurisdicțională a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare la Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Olt și, deci, reluarea ciclului administrativ-jurisdicțional. În concluzie, reținând că decizia atacată cu recurs reprezintă o soluție intermediară, iar nu o hotărâre care să marcheze epuizarea căilor administrativ-jurisdicționale reglementate de dispozițiile Legii nr.94/1992, așa cum cer prevederile art.4 din Legea nr.29/1990, Curtea constată că recursul de față este inadmisibil și îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de S.N.C.F.R. RA București, prin Societatea de Management Feroviar Teritorial Cluj împotriva deciziei nr.211 din 16 mai 2002 a Curții de Conturi – Secția jurisdicțională, ca inadmisibil. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2003.