ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 810/2003

S-a luat

în examinare recursul declarat de S.N.C.F.R. RA București, prin Societatea

de Management Feroviar Teritorial Cluj împotriva deciziei nr.211 din 16 mai

2002 a Curții  de Conturi – Secția jurisdicțională.

La

apelul nominal, părțile în cauză, recurentele S.N.C.F.R. RA

București și Societatea de Management Feroviar Teritorial Cluj precum

și intimații G.I. și Curtea de Conturi a României, nu s-au

prezentat.

Procedura

completă.

Magistratul

asistent a făcut referatul cauzei arătând că recurenta a cerut

judecarea cauzei în lipsă, situație în care dosarul a fost luat

pentru deliberare și soluționare.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

decizia nr.211 pronunțată la data de 16 mai 2002 în dosarul

nr.97/2002, Secția jurisdicțională a Curții de Conturi a

admis recursul jurisdicțional formulat de SNCFR București împotriva

sentinței nr.2 din 15 ianuarie 2002 pronunțată de Colegiul

jurisdicțional al Camerei de Conturi Bihor în dosarul nr.96/2001, care a

fost casată, iar cauza a fost trimisă aceluiași colegiu pentru

continuarea judecării cauzei.

Pentru

a pronunța această soluție, Secția

jurisdicțională a reținut următoarele:

Prin

sentința nr.2 din 15 ianuarie 2002 pronunțată în dosarul

nr.96/2001, Colegiul jurisdicțional a admis excepția de necompetență

și a declinat competența în favoarea colegiului jurisdicțional

al Camerei de Conturi a municipiului București pentru soluționarea

contestației introduse de contestatorul G.I. în contradictoriu cu SNCFR

București și Regionala de Transport Feroviar Călători Cluj,

privind decizia de imputare nr.13/830 din 23 noiembrie 1998 pentru suma de

55.689.859 lei.

Împotriva

acestei sentințe a formulat recurs jurisdicțional SNCFR – RA

București solicitând constatarea ivirii unui conflict negativ de

competență și casarea acesteia pentru ca dosarul să fie

soluționat de instanța competentă prevăzută de art.70

din Legea nr.168/1999.

Constatând

că, în cauza de față nu există un conflict negativ de

competență, iar aceasta aparține Colegiului jurisdicțional

al Camerei de Conturi Bihor, Secția jurisdicțională, a admis

recursul jurisdicțional în acest sens, trimițând dosarul pentru

continuarea judecății la acest colegiu.

Împotriva

acestei decizii a formulat recurs SNCFR RA București, susținând

că, Secția jurisdicțională a pronunțat o soluție

nelegală, omițând să se pronunțe cu privire la

excepția de necompetență a instanțelor jurisdicționale

ale Curții de Conturi de a soluționa litigii având ca obiect

conflicte de drepturi definite de art.68 lit.a) din Legea nr.168/1999.

Recursul

este inadmisibil.

Este

adevărat că, în măsura în care la baza deciziei de imputare

contestate nu a stat un act de control încheiat de organele din sistemul

Curții de Conturi, competența de soluționare a contestației

formulate împotriva unei astfel de decizii aparține instanței

prevăzute la art.2 pct.1 lit.b

1

din Codul de procedură

civilă și art.70 din Legea nr.168/1998 privind soluționarea

conflictelor de muncă.

De

asemenea, este adevărat că potrivit prevederilor art.82 alin.(1) din

Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de

Conturi, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, împotriva hotărârilor pronunțate în ultimă

instanță de Secția jurisdicțională a Curții de

Conturi, se poate face recurs la Secția de contencios administrativ a

Curții Supreme de Justiție.

Dar,

aceste ultime prevederi legale trebuie interpretate în raport cu

dispozițiile Legii nr.29/1990 privind contenciosul administrativ, care

constituie reglementarea cu caracter special în această materie.

Astfel,

potrivit prevederilor art.4 din Legea nr.29/1990, actele

administrativ-jurisdicționale pot fi atacate cu recurs la instanțele

de contencios administrativ, dar numai după epuizarea căilor

administrativ-jurisdicționale.

Or,

în cauza de față, nu poate fi vorba de epuizarea căilor

administrativ-jurisdicționale reglementate de Legea nr.94/1992, din moment

ce, prin decizia care a fost atacată cu recurs, Secția

jurisdicțională a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare la

Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Olt și, deci, reluarea

ciclului administrativ-jurisdicțional.

În

concluzie, reținând că decizia atacată cu recurs reprezintă

o soluție intermediară, iar nu o hotărâre care să marcheze

epuizarea   căilor administrativ-jurisdicționale reglementate de

dispozițiile Legii nr.94/1992, așa cum cer prevederile art.4 din

Legea nr.29/1990, Curtea constată că recursul de față este

inadmisibil și îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de S.N.C.F.R. RA București, prin Societatea de

Management Feroviar Teritorial Cluj împotriva deciziei nr.211 din 16 mai 2002 a

Curții  de Conturi – Secția jurisdicțională, ca

inadmisibil.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 27 februarie 2003.