ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2260/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2260/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursurilor de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 61

din 5 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 11859/95/2008,

s-au dispus următoarele:

În baza art. 87

alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu modificările ulterioare, a fost condamnat

inculpatul G.N.G., fiul lui G. și A.C., la 1 an și 8 luni închisoare.

În baza art. 255

alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 1 an și 6 luni

închisoare.

În baza art. 33-34

C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 1 an

și 8 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 4 luni, urmând ca inculpatul

să execute 2 ani închisoare.

În baza art. 81

C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe perioada prev. de art.

82 C. pen.

S-au pus în

vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen.

În baza art. 71

C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.

În baza art. 71

alin. (5) C. pen. pe durata suspendării pedepsei s-a suspendat pedeapsa

accesorie.

În baza art. 255

alin. (4) rep. art. 254 alin. (3) C. pen. s-a confiscat de la inculpat suma de

100 euro, sumă ce a făcut obiectul infracțiunii de dare de mită.

A fost

obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare statului.

În fapt, s-a

reținut că inculpatul îndeplinește funcția de agent de poliție în cadrul I.P.J.

Timiș, Poliția Municipiului Timișoara - Biroul Ordine Publică - Compartiment

Siguranță Publică și Patrulare - Secția 1 iar începând cu data de 24 martie 2008

a fost planificat în concediu de odihnă.

În acest sens,

inculpatul s-a deplasat din Timișoara în comuna Stănești, județul Gorj pentru

efectuarea concediului, părinții deținând în localitatea respectivă o locuință.

În după

amiaza zilei de 25 martie 2008, inculpatul însoțit de vărul său F.l.M. s-a

deplasat la un bar din satul Alexeni unde au consumat băuturi alcoolice (bere),

după care au mers la domiciliul ultimului, au servit masa (cina) și au consumat

din nou băuturi alcoolice (vin).

La masă cei

doi au discutat posibilitatea deplasării din comuna Stănești la un bar din

municipiul Tg. Jiu - cartier l., făptuitorul F.l.M. punând totuși la îndoială

deplasarea, având în vedere consumul de alcool de către inculpat.

Cu toate

acestea, G.N.G. a nesocotit solicitarea făptuitorului și l-a invitat la barul

din Tg. Jiu, conducând pe drumurile publice, pe ruta Stănești - cartier l.,

autoturismul proprietate personală marca V.G.

Aici, cei doi

au consumat din nou băuturi alcoolice, respectiv bere, cafea și câte o

friptură, în jurul orei 2.00-2.30, inculpatul hotărând să se deplaseze la o

veche cunoștință pe nume C. care locuia într-un cartier al orașului Tg. Jiu.

Inculpatul a

urcat la volanul autoturismului și a condus din cartierul lezureni pe strada C.

și strada N. unde, într-o curbă deosebit de periculoasă, datorită stării de

ebrietate, a pierdut controlul volanului și a intrat cu partea din față în

șanțul pluvial din partea dreaptă.

Inculpatul,

împreună cu F.I., a încercat să scoată autoturismul din șanț dar nu a reușit,

motiv pentru care l-au sunat pe martorul C.R.G. pentru a-i ajuta. în aceste

împrejurări au fost surprinși de către agenții A.I. și D.M. din cadrul Poliției

Municipiului Tg. Jiu - Biroul Ordine Publică. Agenții de poliție i-au întrebat

dacă sunt victime, aceștia au răspuns că nu și persoana care conducea autoturismul

a plecat să caute un alt autovehicul pentru a-l tracta.

După ce au

analizat mai atent autoturismul V., cei doi agenți au solicitat tinerilor să

fie sinceri și să nu mai arunce vina pe altă persoană, moment în care martorul

F.l.M. i-a atras atenția inculpatului G. să recunoască că a condus

autoturismul, acesta recunoscând că a condus și datorită vitezei a pierdut

controlul volanului.

Agenții de

poliție A. și D. au anunțat Serviciul Poliției Rutiere în vederea deplasării la

fața locului a unui echipaj de la circulație, timp în care inculpatul l-a rugat

pe agentul A. să nu mai fie anunțați agenții de la Politia Rutieră.

I s-a

explicat inculpatului că evenimentul nu poate rămâne neanunțat, iar acesta s-a

îndepărtat de mașina poliției pentru un moment, a purtat o discuție cu F.l.M.,

după care a revenit lângă portiera din partea stângă a autoturismului poliției

și a pus pe picioarele agentului de poliție A., ce se afla la volan, o bancnotă

de 100 euro, menționând că așa se practică la Timișoara unde el este polițist

și să-i permită să plece înainte de prezenta agenților de poliție de la

Serviciul Poliției Rutiere.

Deși agentul

de poliție A.I. i-a solicitat inculpatului să-și ia banii înapoi, acesta s-a

retras spre martorul F., urmat de agentul de poliție, moment în care și-au

făcut apariția agenții N.A. și V.G.D. din cadrul Serviciului Poliției Rutiere,

urmați la scurt timp de martorul C.R.G.

În faza de

urmărire penală, inculpatul a recunoscut că a oferit agenților de poliție A. și

D. suma de 100 euro dar nu în scopul de a-i permite plecarea și a fi ascunsă în

acest sens starea de ebrietate în care se afla, ci pentru ca cei doi polițiști

să oprească un alt autovehicul și să-l ajute să tracteze autoturismul personal

aflat în șanțul pluvial, banii urmând a fi dați conducătorului auto respectiv

pentru ajutorul primit.

Inculpatul a

fost condus la Poliția Municipiului Tg. Jiu, unde a fost testat cu aparatul

etilotest, care a indicat o valoare de 0,76 mg/l alcool pur în aer expirat,

motiv pentru care a fost condus la Spitalul Tg. Jiu, unde i-au fost recoltate

două probe biologice de sânge la orele 4,10 și respectiv 5,10, rezultând o

alcoolemie de 1,40 gr %.

Inculpatul a

solicitat efectuarea unei expertize în cadrul I.M.L. M.M. București care,

potrivit raportului de expertiză medico legală, a constatat și concluzionat că,

din punct de vedere teoretic, între orele1,40-2,00, alcoolemia inculpatului ar

fi putut avea orice valoare între circa 0.55 gr.% și 1,20 gr % în funcție de

cantitatea reală de băutură consumată.

Starea de

fapt menționată a fost reținută pe baza probelor administrate atât pe parcursul

urmăririi penale cât și al judecății în primă instanță, respectiv: proces -

verbal de constatare, buletin de analiză toxicologică, declarațiile martorilor

A.I., D.M., F.I.M., C.R., V.G.D., N.A., expertiza privind calculul retroactiv

al alcoolemiei și declarațiile inculpatului date la urmărirea penală.

În faza de

cercetare judecătorească inculpatul a solicitat o nouă expertiză de recalculare

a alcoolemiei, cererea fiind respinsă prin încheierea de ședință din data de 26

februarie 2009.

În fața

primei instanțe, inculpatul s-a prevalat de dreptul prev. de art. 70 alin. (2)

C. proc. pen. de a nu face nici o declarație.

Instanța de

fond a reținut că apărările inculpatului - în sensul că ar fi consumat și

vișinată dintr-o sticlă aflată în mașină și că ar fi dat acei bani polițistului

pentru a-i da celui care îl va ajuta să-și scoată mașina din șanț și să o

tracteze - sunt nesincere și nu se coroborează cu probele administrate în cauză.

În

consecință, s-a reținut ca fiind întrunite elementele constitutive ale ambelor

infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată iar în ceea ce privește

individualizarea judiciară a pedepselor s-a menționat că se are în vedere

modalitatea de comitere a faptelor, atitudinea inculpatului și lipsa de

antecedente penale.

B. Împotriva

acestei sentințe a formulat apel inculpatul.

Motivele

depuse de apărătorul din oficiu vizau, în esență, achitarea inculpatului pentru

cele două infracțiuni, cu argumentația adusă de acesta la instanța de fond și

anume aceea că bancnota de 100 de euro nu a fost dată ca mită ci pentru ca

polițistul să-l ajute să găsească o mașină cu care să-și scoată din șanț și

să-și tracteze propria mașină, iar în ceea ce privește alcoolemia s-a criticat

modul de recoltare și nefolosirea trusei standard.

În motivele

de apel depuse de apărătorul ales au fost invocate mai multe aspecte și anume:

În primul

rând, a fost invocată nulitatea absolută a sentinței întrucât la instanța de

fond M.P. ar fi fost reprezentat de un procuror necompetent - procuror de la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Jiu.

În al doilea

rând, s-a solicitat constatarea nulității materialului de urmărire penală

întrucât:

a) cercetarea

penală pentru infracțiunea de conducere sub influența băuturilor alcoolice a

fost efectuată de agenți din cadrul serviciului poliției rutiere deși trebuia

făcută de lucrători cu grad profesional corespunzător celui de ofițer;

b) proba

biologică a alcoolemiei a fost obținută în mod ilegal și conform art. 64 C. proc.

pen. nu este valabilă pentru că:

- în

buletinul de examinare clinică nu sunt completate toate rubricile cu datele de

identitate ale inculpatului astfel că nu se poate stabili că sângele provine de

la acesta;

- nu este

trecută grupa sangvină a sângelui examinat;

- nu a fost

folosită trusa standard de recoltare - conform O.M.S. nr. 376/2006 iar sângele

s-a recoltat în fiole de penicilină sigilate cu sigiliul poliției și nu cu cel

standard al trusei;

- sângele a

fost recoltat la peste 5 ore de la producerea accidentului;

- declarațiile

polițiștilor A. și D. sunt identice;

- nu s-a

stabilit cu exactitate ora producerii accidentului;

- nu s-a

stabilit ce este cu acea bancnotă de 100 de euro, cine, cui și de ce a fost

dată.

În al treilea

rând, pe fondul cauzei s-a solicitat achitarea inculpatului pentru ambele

infracțiuni întrucât există dubiu cu privire la valoarea alcoolemiei acestuia

la momentul producerii accidentului, iar în ceea ce privește bancnota de 100 de

euro, aceasta a fost dată pentru ca denunțătorul A. să-l ajute în găsirea unei

mașini cu ajutorul căreia urma să-și tracteze propria mașină.

Au fost

invocate și alte aspecte legate de bancnota respectivă și anume că nu s-a făcut

dovada că bancnota de 100 de euro dată de F. inculpatului este aceiași cu

bancnota de 100 de euro pe care i-ar fi dat lui A. și că cei 100 de euro nu au

fost găsiți asupra inculpatului.

În

consecință, s-a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen.

pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 și în

temeiul art. 10 lit. d) pentru infracțiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen.

(lipsa intenției).

Pe parcursul

judecării apelului, inculpatul, prin apărător, a solicitat efectuarea unei

expertize de recalculare a alcoolemiei și reaudierea martorului F.I.M., cereri

respinse prin încheierea din 28 octombrie 2009.

Ulterior, la

termenul din 25 noiembrie 2009, s-au respins și alte solicitări ale

inculpatului ce vizau aspect strâns legate de calculul retroactiv al

alcoolemiei dar și cererea privind efectuarea unei expertize grafologice asupra

semnăturii de pe buletinul de analiză al etilotestului.

A fost audiat

inculpatul care a acceptat să dea declarație în fața instanței.

În declarația

dată inculpatul și-a menținut în esență cele declarate la urmărirea penală cu

privire la consumul de alcool, conducerea autoturismului, accidentul și scopul

pentru care s-a dat acea bancnotă de 100 de euro polițistului A.I.

Cu ocazia

dezbaterilor ce au avut loc la termenul din 9 decembrie 2009 inculpatul, prin

apărător, a arătat că nu mai susține primul motiv de apel, cel vizând

constatarea nulității absolute a sentinței.

Prin Decizia nr.

267 din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de inculpatul G.N.G. împotriva

sentinței penale nr. 61 din 5 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosar

nr. 11859/95/2008, ce a fost desființată în parte, s-au descontopit pedepsele

iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. a fost achitat inculpatul G.N.G. pentru săvârșirea infracțiuni prev. de art.

87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. S-a menținut condamnarea inculpatului la

pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.

255 alin. (1) C. pen., precum și celelalte dispoziții ale sentinței privind

suspendarea condiționată a executării pe termenul de încercare prev. de art. 82

C. pen.

Pentru a

decide în acest sens, instanța de apel a reținut că, verificând sentința

Tribunalului Gorj se constată că, inițial, a fost menționată ca participând la

ședința de judecată din 5 martie 2009 procuror T.M. din cadrul Parchetului de

pe lângă Judecătoria Tg. Jiu.

Ulterior, pe

parcursul judecării apelului, instanța de fond a sesizat eroarea materială și,

prin încheierea din 24 iunie 2009, s-a dispus îndreptarea acesteia în sensul că

s-a menționat participarea la ședință a procurorului T.M. din cadrul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj. Rezultă așadar că normele privind

participarea procurorului la ședințele de judecată nu au fost încălcate.

Referitor la

cel de-al doilea motiv de apel - cu referire la competența de a efectua

cercetarea penală - s-a reținut că cele invocate de inculpat sunt nefondate. în

cauză urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror

(întrucât este vorba de o infracțiune de corupție) dar acesta, conform art. 217

alin. (4) C. proc. pen., poate dispune prin ordonanță ca anumite acte să fie

îndeplinite de organele poliției judiciare.

În speță,

procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj -organ de urmărire

penală competent a efectua urmărirea - a dispus prin ordonanța nr. 213/PA din 27

martie 2008 delegarea ofițerilor de poliție judiciară, comisar C.C. și insp.

principal B.l.D., să efectueze anumite acte procedurale, lucru care s-a și

realizat.

Tot legat de

cel de a-l doilea motiv de apel - cel vizând nelegalitatea obținerii probei

biologice - instanța de apel a reținut că Ordinul M.S. nr. 376/2006 prevede,

într-adevăr, că recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei

se face cu trusă standard care, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a

normelor metodologice, va trebui să intre în dotarea tuturor unităților

sanitare.

Lipsa acestei

truse și recoltarea probelor prin metoda folosită anterior nu conduce însă la

nulitatea probei astfel obținute, art. 6 lit. c) din norme prevăzând în mod

expres că prelevarea se face cu seringi de unică folosință până la înlocuirea

acestei metode și dotarea unităților sanitare cu truse standard.

Buletinul de

analiză clinică - document ce trebuie în mod obligatoriu completat în momentul

recoltării probei biologice (fila 21 dosar de urmărire penală) - conform art. 18

din Normele Metodologice nu este completat în mod corespunzător la rubrica A

(datele de identitate ale celui examinat), însă actul normativ nu prevede care

este sancțiunea în această situație, singurul efect al necompletării acelei

rubrici putând fi crearea unui puternic dubiu cu privire la împrejurarea că

proba recoltată aparține sau nu inculpatului.

Cum însă

buletinul de examinare clinică a fost însoțit de procesul verbal de recoltare

(fila 20), act în care sunt consemnate toate datele de identitate ale

inculpatului, iar pe ambele acte este parafa și semnătura aceluiași medic, este

evident că și buletinul de examinare clinică se referă tot la inculpat.

Este de

remarcat că acest buletin conține date favorabile inculpatului, în sensul că

acesta nu prezintă semne de ebrietate având orientare spațio-temporală,

comportare ordonată, atenție concentrată, judecată coerentă și răspunde pozitiv

anumitor probe (ridicarea de obiecte mici, proba indice nas, păstrarea

echilibrului la întoarceri bruște din mers).

Referitor la

toate celelalte critici privind modul în care s-a realizat recoltarea sângelui,

instanța de apel Ie-a constatat ca fiind nefondate întrucât s-a respectat

metodologia folosită anterior introducerii truselor standard.

În ceea ce

privește celelalte critici vizând ora producerii accidentului, identitatea

dintre declarațiile polițiștilor A. și D. și destinația bancnotei de 100 de euro

- care în opinia apărări ar fi trebuit să conducă la nulitatea actelor de

cercetare penală -instanța de apel a reținut următoarele:

Aspectele

invocate vizează soluționarea pe fond a cauzei, nu sunt aspecte procedurale și

nu se argumentează din ce motiv ar conduce la nulitatea actelor de urmărire

penală, astfel că a constatat ca fiind nefondată această solicitare și Ie-a

analizat în cadrul celui de-al treilea motiv de apel ce vizează fondul cauzei.

Sub acest

aspect, instanța de apel a reținut că starea de fapt referitoare la accident și

la momentele premergătoare acestuia este corect stabilită de prima instanță și

nu este contestată nici de inculpat care, în declarația dată instanței de apel

a recunoscut conducerea autoturismului după consumarea de băuturi alcoolice

susținând că, accidental, a mai băut și în mașină, dintr-o sticlă, niște

vișinată.

Accidentul de

circulație a avut loc, potrivit primelor declarații date de inculpat și de

martorul F. în jurul orelor 02,20 - 02,30 iar potrivit declarațiilor date de

aceiași la instanță, după orele 01,00 - 01,20.

Stabilirea

certă a orei producerii accidentului este imposibilă întrucât depinde doar de

cele declarate de inculpat și martorul F., însă ambii erau băuți în acea noapte

și nu se știe cât timp a maî trecut de la accident până la apariția echipajului

de poliție.

Cert este

însă faptul că echipajul de poliție format din polițiștii A.I. și D.M. a apărut

la fața locului la ora 02,45, aspect pe care aceștia îl relatează în mod

constant.

Deși este

cert și consumul de băuturi alcoolice din partea inculpatului, problema care se

pune în speță este aceea dacă inculpatul avea în sânge o îmbibație alcoolică ce

depășea limita legală.

Rezultatul

testării cu etilotestul, de la ora 03,55, a fost de 0,76 mg/l în aerul expirat

însă dispozițiile art. 87 din O.U.G. nr. 195/2002 ce prevedeau că fapta

constituie infracțiune la o limită de peste 0,40 mg/l în aerul expirat au fost

abrogate, constituind infracțiune numai fapta de a conduce pe drumurile publice

un autoturism având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în

sânge.

Buletinul de

analiză toxicologică evidențiază că inculpatul a avut o îmbibație alcoolică de

1,40 gr. % atât la ora 04,10 - ora primei recoltări cât și la ora 05,10 - ora

celei de-a doua recoltări.

Acest lucru a

îndreptățit ulterior Comisia pentru Interpretarea Alcoolemiei să concluzioneze

că la ora 04,10 alcoolemia era în creștere, maximul s-a atins undeva în jurul

orei 04,30, după care alcoolemia a intrat în descreștere.

În această

situație, concluzia expertizei medico-legale a fost aceea că în intervalul orar

1,40 - 02,00 (indicat ca și interval de producere a accidentului), alcoolemia

inculpatului putea fi oricare între 0,55 gr% și 1,20 g%, în funcție de

cantitatea reală și felul băuturii consumate.

Expertiza

medico-legală este categorică și pornește de la un lucru cert - rezultatul

consemnat de buletinul de analiză toxicologică - și un lucru incert - consumul

real de băuturi alcoolice.

Cum însă

organul de urmărire penală nu s-a preocupat pentru elucidarea acestui aspect

prin confruntarea martorului F. cu inculpatul și, eventual, prin audierea

tuturor barmanilor de la localurile vizitate în acea noapte de inculpat,

instanța de apel nu a putut suplini această omisiune întrucât ar fi însemnat să

încalce prezumția de nevinovăție.

A mai reținut

că efectuarea unei noi expertize medico-legale de calcul retroactiv a

alcoolemiei nu este utilă cauzei în condițiile în care consumul real de băuturi

alcoolice nu poate fi determinat decât din declarațiile inculpatului iar din

cel indicat de acesta s-a ajuns la rezultatele de mai sus; că valorile indicate

de expertiza deja efectuată creează un puternic dubiu cu privire la valoarea

reală a alcoolemiei în momentul producerii accidentului, dubiu ce trebuie să

profite inculpatului și nu poate fi folosit împotriva sa.

De aceea, s-a

apreciat că concluzia primei instanțe în sensul că sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002

este greșită, întrucât neputându-se stabili cu certitudine că valoarea

alcoolemiei era peste limita legală, concluzia care se impune este aceea că nu

sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Referitor la

suma de 100 de euro, instanța de apel a reținut că este cert faptul că

inculpatul a oferit acești bani polițistului A., lucru pe care îl recunoaște,

dar îi dă o altă conotație. Inculpatul a cerut banii de la martorul F., nu i-a

spus pentru ce-i trebuie, iar la discuția pe care a avut-o cu A. nu a mai fost

nimeni de față.

Deși aparent

și aici ar putea fi invocat dubiul, instanța de apel a reținut că polițistul A.

a sesizat imediat pe colegul său despre faptul că ia fost oferită mită pentru a

nu raporta evenimentul și a susținut același lucru și în fața celuilalt echipaj

de poliție venit mai târziu - agenții N.A. și V.G.D.

Inculpatul,

dată fiind calitatea pe care o avea - aceea de lucrător de poliție - era însă

pe deplin conștient de urmările negative pe care urma să le aibă asupra

carierei sale faptul că a condus un autoturism aflându-se sub influența

băuturilor alcoolice și că a fost implicat într-un accident. în plus,

inculpatul nu știa în acel moment care va fi nivelul alcoolemiei, ceea ce

reprezintă un motiv suficient pentru a-l determina să dea mită pentru a scăpa

de răspundere. De altfel, inculpatul a și încercat să inducă în eroare pe cei

doi polițiști, declarându-le inițial că autoturismul fusese condus de C.R. care

ar fi plecat apoi de la locul accidentului, acest martor fiind chemat la fața

locului de către F.I.M.

A mai reținut

instanța de apel că susținerea inculpatului în sensul că a dat acei bani

polițistului nu pentru a nu raporta evenimentul ci pentru ca să-i dea unei

eventuale persoane ce l-ar ajuta să-și scoată mașina din șanț și să o tracteze

nu este credibilă. Evenimentul s-a petrecut noaptea, pe timp de ploaie, la o

oră târzie și este evident că mașina nu putea fi luată de acolo decât a doua

zi; în plus, nimic nu-l împiedica pe inculpat să dea el însuși banii celui care

l-ar fi ajutat. De altfel, mașina a fost ridicată a doua zi, cu ajutorul

martorului D., care a primit într-adevăr de la inculpat suma de 100 euro -după

cum declară.

S-a constatat

totuși că este imputabil însă celor doi polițiști faptul că nu au întocmit pe

loc proces verbal, nu au reținut și nu au consemnat caracteristicile bancnotei

oferite de inculpat, fapt speculat în prezent de acesta.

În raport de

toate aceste considerente, instanța de apel a reținut că infracțiunea de dare

de mită este probată prin declarația directă a martorului A. și declarațiile

indirecte ale celorlalți martori menționați, plus declarația inculpatului și,

pe cale de consecință, a menținut condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an

și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 255 alin. (1)

C. pen.

C. Împotriva

acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova,

criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul greșitei achitări a inculpatului

pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 și, în

subsidiar, pentru reținerea unui temei greșit al achitării. Cu ocazia

dezbaterilor, procurorul de ședință a precizat că susține doar ultimul motiv,

solicitând schimbarea temeiului achitării din art. 10 lit. d) în art. 10 lit. b)

C. proc. pen. și în conformitate cu dispozițiile art. 12 C. proc. pen.,

sesizarea organelor de poliție în vederea constatării și aplicării sancțiunii

cu privire la contravenția săvârșită.

Împotriva

aceleiași decizii a declarat recurs și inculpatul, criticând-o prin prisma

cazurilor de casare prev. de art. art. 385

9

pct. 10 și 18 C. proc.

pen. A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea

cauzei spre rejudecare la instanța de apel, arătând că a fost audiat doar cu

privire la infracțiunea pentru care a fost achitat nu și pentru infracțiunea

prev. de art. 255 C. pen., că în acest fel i-a fost încălcat dreptul la un

proces echitabil prin nerespectarea dreptului la apărare, considerând că

audierea sa era o obligație a instanței de apel.

În subsidiar,

a solicitat achitarea sa în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a)

rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., considerând că fapta nu întrunește

elementele necesare ale infracțiunii de dare de mită întrucât nu rezultă

vinovăția inculpatului, existând un dubiu care profită acestuia. A arătat că nu

s-au încheiat procese verbale referitoare la suma de 100 de euro, că aceasta a

fost remisă pentru a fi dată persoanei care i-ar fi scos mașina din șanț, știut

fiind că la semnalul unui polițist orice conducător auto este obligat să

oprească; a mai precizat că suma a fost dată după ce polițistul a chemat

echipajul.

Examinând

hotărârile recurate prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

1

, 10 și 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

parchetului așa cum a fost precizat cu ocazia dezbaterilor este întemeiat,

întrucât împrejurarea că inculpatul a consumat alcool și că a condus în această

stare este evidentă, nefiind contestată nici de acesta. Astfel, din materialul

probator existent la dosarul cauzei rezultă fără dubiu că inculpatul a fost

testat cu aparatul etilotest, care a indicat o valoare de 0,76 mg/l alcool pur

în aer expirat, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Tg. Jiu, unde i-au

fost recoltate două probe biologice de sânge la orele 4,10 și respectiv 5,10,

rezultând o alcoolemie de 1,40 gr %. Totodată, expertiză medico - legală

efectuată în cauză la solicitarea inculpatului a concluzionat că, din punct de

vedere teoretic, între orele 1,40-2,00, alcoolemia inculpatului ar fi putut

avea orice valoare între circa 0,55 gr.% și 1,20 gr %, în funcție de cantitatea

reală de băutură consumată. Cum valorile indicate de expertiza menționată au

creat un puternic dubiu cu privire la valoarea reală a alcoolemiei în momentul

producerii accidentului, dubiu ce profită inculpatului și nu poate fi folosit

împotriva sa, s-a apreciat în mod corect de către instanța de apel că acesta nu

poate fi condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. (1)

din O.U.G. nr. 195/2002.

Concluzia

aceleiași instanțe în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale

acestei infracțiuni pentru motivele arătate dar că, în aceste condiții, nu se

poate aprecia că fapta nu ar fi prevăzută de legea penală, întrucât întotdeauna

conducerea sub influența băuturilor alcoolice este o faptă prevăzută de legea

penală, diferența dintre infracțiune și contravenție fiind dată de nivelul

îmbibatiei alcoolice în sânge sau de starea de ebrietate, este greșită,

dispozițiile art. 95 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 coroborat cu art. 102 alin.

(3) din același act normativ fiind în afara oricărei interpretări.

Astfel,

potrivit art. 95 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 „încălcarea dispozițiilor

prezentei ordonanțe de urgență, altele decât cele care întrunesc elementele

constitutive ale unei infracțiuni, constituie contravenție și se sancționează

cu avertisment ori cu amendă ca sancțiune principală și, după caz, cu una

dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la art. 96 alin. 2,

iar potrivit art. 102 alin. (3) din același act normativ, „constituie

contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de

sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării

dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către

conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:

a) conducerea

sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii,

infracțiune".

În speță, nu

s-a putut stabili cu exactitate care a fost alcoolemia inculpatului la

momentului producerii accidentului - dacă era mai mare sau mai mică de 0,80 g/l

alcool pur în sânge pentru a se putea reține sau nu infracțiunea prev. de art. 87

alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, însă este cert că acesta a consumat băuturi

alcoolice și a condus pe drumurile publice autoturismul propriu, sub influenta

băuturilor alcoolice, faptă care constituie contravenția prev. de art. 102 alin.

3 lit. a din același act normativ.

Ca atare,

recursul parchetului și cel al inculpatului, care și-a însușit acest motiv de

recurs, sunt întemeiate, urmând că Înalta Curte, urmare admiterii acestora, în

rejudecare, să schimbe temeiul achitării pentru infracțiunea prev. de art. 87

alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 din art. 10 lit. d) în art. 10 lit. b) C.

proc. pen.; totodată, văzând și prevederile art. 12 C. proc. pen. și art. 109 alin.

(1) din O.U.G. nr. 195/2002, va dispune sesizarea organelor de poliție

competente în vederea constatării și aplicării sancțiunii cu privire la

contravenția săvârșită de către inculpatul G.N.G.

la critica din recursul inculpatului vizând neaudierea sa cu privire la

infracțiunea de dare de mită, cu consecința încălcării dreptului la un proces

echitabil, prin nerespectarea dreptului la apărare, Înalta Curte constată că

este nefondată.

Astfel, în

fața primei instanțe, inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere (fila 43

dosar fond), iar cu ocazia audierii în fața instanței de apel, unde inculpatul

a acceptat să dea declarație, acesta a menținut în esență cele declarate la

urmărirea penală cu privire la consumul de alcool, conducerea autoturismului,

accidentul și scopul pentru care a dat acea bancnotă de 100 de euro

polițistului A. (fila 42 dosar apel). în aceste condiții este mai mult decât

evident că susținerile inculpatului nu se confirmă, astfel că recursul său

vizând acest aspect va fi respins.

critica referitoare la greșita condamnare a inculpatului pentru infracțiunea

prev. de art. 255 alin. (1) C. pen., deși fapta inculpatului nu întrunește

elementele constitutive ale acestei infracțiuni, nu poate fi primită. Instanța

de fond și cea de apel, în baza unei analize pertinente a materialului probator

administrat în cauză au reținut ca cert faptul că inculpatul a oferit suma de

100 euro polițistului A., lucru recunoscut de altfel de inculpat, după ce

încercase să-i inducă în eroare pe cei doi polițiști, declarându-le inițial că

autoturismul fusese condus de C.R. care ar fi plecat apoi de la locul accidentului;

totodată, din actele dosarului reiese că reacția polițistului A. a fost fermă,

sesizând imediat pe colegul său despre faptul că i-a fost oferită mită pentru a

nu raporta evenimentul și susținând același lucru și în fața celuilalt echipaj

de poliție venit mai târziu - agenții N.A. și V.G.D., condiții în care

susținerea inculpatului în sensul că a dat acei bani polițistului pentru ca

acesta din urmă să-i dea unei eventuale persoane ce l-ar ajuta să-și scoată

mașina din șanț și să o tracteze este fantezistă și făcută exclusiv în scopul

de a fi exonerat de răspundere penală.

În

consecință, Înalta Curte constată că simplele susțineri ale inculpatului în

sensul că a dat acei bani polițistului nu pentru a nu raporta evenimentul ci

pentru ca să-i dea unei eventuale persoane ce l-ar ajuta să-și scoată mașina

din șanț și să o tracteze, nu sunt de natură să probeze lipsa de temeinicie a

probelor de vinovăție expuse mai sus, analizate detaliat de instanța de fond și

cea de apel, acestea evaluând corespunzător materialul probator administrat în

cauză, cu respectarea dispozițiilor art. 62, art. 63 și art. 69 C. proc. pen.,

pe baza căruia au stabilit fără echivoc împrejurările comiterii faptei,

încadrarea juridică dată acesteia și vinovăția inculpatului.

Pentru aceste

considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să

fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit.

d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Craiova și inculpatul G.N.G. împotriva deciziei recurate pe care

o va casa în parte numai în ceea ce privește temeiul achitării inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002,

pe care îl va schimba din art. 10 lit. d) în art. 10 lit. b) C. proc. pen.;

totodată, în baza art. 12 C. proc. pen., va sesiza I.P.J. Gorj - Serviciul

Poliției Rutiere în vederea constatării contravenției și aplicării sancțiunii contravenționale

corespunzătoare.

În baza

dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate

de către stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul

G.N.G. împotriva Deciziei penale nr. 267 din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel

Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în

parte decizia recurată numai în ceea ce privește temeiul achitării inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002

pe care-l schimbă din art. 10 lit. d) în art. 10 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 12

C. proc. pen., sesizează I.P.J. Gorj - Serviciul Politiei Rutiere.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursurilor rămân în sarcina statului,

iar suma de 100 lei reprezentând onorariul parțial apărătorului desemnat din

oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 09 iunie 2010.