ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1161/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1161/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față ;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 56/ PI din 1

martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, s-a dispus, în baza art.

254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatului P.M.A. - fost ofițer de poliție

judiciară cu gradul de subcomisar la I.P.J. Timiș, în prezent pensionar, studii

superioare, căsătorit, doi copii minori, la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă calificată

și continuată.

În baza art. 65 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen., cu

excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 257 alin.

(1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de:

- 2 (doi) ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă

continuată.

În baza art. 65 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen., cu

excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în cea

mai grea, respectiv:

- 3 (trei) ani

închisoare, fără aplicarea vreunui spor.

În baza art. 65 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen., cu

excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei

principale.

Pe durata și în

condițiile art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 86

1

C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei aplicate inculpatului sub

supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș.

În baza art. 86

2

C. pen. s-a fixat termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86

3

C. pen. s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de

supraveghere pe durata termenului de încercare:

- să se prezinte la

datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș;

- să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția

asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., respectiv dacă cel condamnat

nu îndeplinește cu rea credință măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori

obligațiile stabilite de instanță, aceasta revocă suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării

sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 6

1

alin. (4) din Legea nr. 78/2000 s-a dispus obligarea inculpatului la

restituirea către denunțătorul F.S. a două televizoare tip plasmă în valoare de

5.000 euro, aparatură pentru bucătărie și mobilier în valoare de 2.500 euro,

iar în cazul în care aceste bunuri nu se mai regăsesc, obligarea inculpatului

la plata contravalorii acestora către denunțătorul F.S..

În baza art. 6

1

alin. (4) din Legea nr. 78/2000 s-a dispus restituirea către denunțătorul F.S.

a două memorii electronice pentru calculator în valoare de 322,44 lei, aflate la Camera de corpuri delicte a Curții de Apel Timișoara.

A fost obligat

inculpatul la plata sumei de 855 lei către expert contabil B.M.J. reprezentând

diferență onorariu expert.

În baza art. 191 alin.

(1) C. proc. pen. s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 4.000 lei

cheltuieli judiciare față de stat.

S-a reținut că, prin

rechizitoriul întocmit la data de 15 iulie 2008 în Dosarul nr. 31/P/2008 al

D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara, a fost trimis în judecată inculpatul P.M.A.,

pentru săvârșirea infracțiunilor de: luare de mită în formă calificată și

continuată, faptă prev. și ped. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; trafic de

influență în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 257 C. pen. rap. la art.

7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Prin actul de

sesizare a instanței, s-au reținut următoarele:

Prin rezoluția din 26

mai 2008 emisă în dosarul cu nr. de mai sus, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin.

(1) C. proc. pen., începerea urmăririi penale față de inculpatul P.M.A., pentru

săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și trafic de influență în formă

continuată și în concurs real, fapte prev. și ped. de art. 254 alin. (2) C.

pen., art. 257 rap. la art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, în

condițiile art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.,

constând în aceea că, în perioada 2004-2007, în calitate de ofițer de poliție

judiciară, cu gradul de subcomisar la I.P.J. Timiș - S.I.F., în timp ce efectua

cercetări în Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Timișoara pentru infracțiunile de evaziune fiscală, fals material în înscrisuri

oficiale și uz de fals față de numitul F.S., cât și după ce a terminat

cercetările și dosarul a fost înaintat Serviciului Cercetări Penale și ulterior

la D.I.I.C.O.T., a pretins și primit diverse bunuri, servicii și foloase

materiale necuvenite de la acesta, în scopul de a-l favoriza, reținându-i

infracțiuni mai puțin grave și ulterior, promițându-i că-l va ajuta prin

influența pe care lăsa să se înțeleagă că o are asupra procurorilor care

supravegheau urmărirea penală.

- La data de 21

februarie 2008, numita U.M. s-a prezentat la Direcția Generală Anticorupție - Biroul Anticorupție al Județului Timiș, unde a formulat un

denunț prin care sesiza că are indicii cu privire la posibila săvârșire a unor

fapte de corupție de către sub. cms. P.A. de la Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș - Serviciul de Investigare a Fraudelor, în cursul

cercetărilor pe care le-a efectuat față de numitul F.S., fostul ei concubin,

care săvârșise infracțiuni de fals, spălare de bani și evaziune fiscală, în

legătură cu societățile comerciale cu profil farmaceutic pe care le administra

în numele ei. Pe baza denunțului s-a înregistrat la D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara lucrarea nr. 71/VIII/1/2008. Fiind audiată, martora U.M.

nu a putut oferi amănunte concrete cu privire la faptele de corupție pe care le

suspiciona, având doar o serie de indicii și bănuieli deduse din discuțiile

purtate cu F.S.

Numitul F.S., care la

data respectivă era inculpat în Dosarul nr. 47/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. -

Biroul Teritorial Timișoara, a declarat că nu știe nimic în legătură cu cele

denunțate de U.M. și nu are nimic de declarat cu privire la numitul P.A. Acesta

din urmă a fost și el audiat de către procuror, prilej cu care a declarat că nu

a primit nimic de la F.S. sau de la alte persoane, el făcându-și datoria în mod

corect și legal și devenind prieten bun cu F.S., chiar dacă a început față de

el urmărirea penală, iar ulterior dosarul ajungând la D.I.I.C.O.T. În urma verificărilor efectuate s-a constatat că nu există indicii temeinice

privind săvârșirea unor infracțiuni, astfel încât Dosarul nr. 71/VIII/1/2008

s-a soluționat cu rezoluție de clasare.

- La data de 03

aprilie 2008 numitul F.S. s-a prezentat la D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara, unde a formulat un denunț împotriva sub. cms. P.M.A., declarând că, în

perioada 2004-2007 acesta i-a pretins bani, servicii și alte foloase necuvenite

pentru a-l favoriza în cercetările ce le efectua în Dosarul nr. 6090/P/2004 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, iar ulterior promițându-i că își

va folosi influența pentru a obține o încadrare juridică mai ușoară, fapt care

nu s-a realizat, astfel încât a devenit inculpat într-un dosar al D.I.I.C.O.T.

pentru fapte a căror pedeapsă este de la 10 la 20 de ani închisoare, urmând ca

în data de 11 aprilie 2008 să i se prezinte materialul de urmărire penală.

Din analiza actelor

dosarului în care a fost cercetat F.S. de către sub. cms. P.M.A. și ulterior de

către alte organe de urmărire penală, rezultă următoarele:

- În data de 07 iulie

2004 sub. cms. P.M.A. din cadrul I.P.J. Timiș S.I.F., pe baza informațiilor

primite de la numita U.M., a întocmit un proces-verbal de sesizare din oficiu

din care rezultă că se autosesizează cu privire la faptele săvârșite de numitul

F.S., care în calitate de administrator la SC A. SRL Timișoara, firmă cu profil

farmaceutic, în anul 2002 a întocmit contracte fictive cu SC S.B.C. SRL din

SUA, în contul căreia a virat importante sume de bani într-o bancă din

localitatea Szeged, Ungaria, iar în anul 2001 a înființat SC I. SRL depunând la O.R.C. o autorizație falsă de liberă practică în domeniul farmaceutic. Pe baza

acestui proces-verbal de sesizare din oficiu a fost înregistrat Dosarul nr. 6090/P/2004

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara. De menționat că în registrele

de evidență ale I.P.J. Timiș - Serviciul de Investigare a Fraudelor, în dreptul

dosarului respectiv au fost înregistrate mențiunile, la rubrica infracțiuni, „art.

288, 291 C. pen. și Legea nr. 87/1994 cu un prejudiciu de peste 2 miliarde lei”

(vol. 1, fila 130), iar în celălalt registru s-a menționat procesul-verbal de

sesizare din oficiu al ofițerului P. având conținutul „F.S. administrator SC A.

SRL, a folosit contract fictiv de consultanță, prejudiciu 27.000 dolari SUA”.

Astfel, cauza a fost trecută în evidența „dosarelor importante”, adică cu

prejudicii mari, considerate a fi complexe.

La data de 05 august 2004

sub. cms. P.M.A. s-a deplasat cu o echipă de control a Gărzii Financiare Timiș

la sediul SC I. SRL, dar nu au găsit acte contabile pentru a efectua un control

de specialitate.

- Sub. cms. P.M.A. a

redactat și transmis adrese la Ministerul Sănătății pentru a verifica dacă F.S. deține autorizație de liberă practică în

domeniul farmaceutic și la Oficiul Registrului Comerțului, pentru a verifica actele depuse de acesta cu prilejul

înființării societății comerciale, stabilindu-se în cele din urmă că F.S. a

întocmit și folosit un act fals.

- În 19 octombrie 2004

sub. cms. P.M.A. a transmis o adresă la D.G.F.P. Timiș, prin care a solicitat

efectuarea unor controale de specialitate la SC I. SRL și SC A. SRL Timișoara,

stabilind totodată, o tematică de control pentru a clarifica realitatea și

legalitatea înregistrărilor făcute în contabilitatea societăților comerciale,

mai ales raportat la relațiile comerciale cu alte societăți, printre care și S.B.C.

SUA. La data de 15 aprilie 2005, constatând că D.G.F.P. Timiș nu a înaintat

actul de control, sub. cms. P.M.A. a întocmit o adresă de revenire solicitând

urgentarea controlului. Prin procesul - verbal de control din 16 mai 2005 al D.G.F.P.

Timiș, efectuat la SC A. SRL Timișoara se concluzionează că societatea

comercială a prezentat în copie acte din care rezultă raporturile economice cu

S.B.C. SUA, constând în desfășurarea unor cursuri de pregătire „on-line” în

domeniul managementului farmaceutic și al serviciilor de comerț „on-line” cu

produse farmaceutice, cursuri realizate prin intermediul unor „chaturi video și

voce, fiind prezentate soluții existente în managementul unor companii similare

din SUA, soluții găsite viabile și pentru piața românească”. Prin

procesul-verbal de control din 30 mai 2005 al D.G.F.P. Timiș, întocmit cu

prilejul controlului efectuat la SC I. SRL s-au constatat o serie de

contravenții și s-a concluzionat că nu există elemente privind săvârșirea unor

infracțiuni economice.

- În 19 octombrie 2004

sub. cms. P.M.A. a transmis o adresă la I.G.P.R. - Biroul Național Interpol prin

care solicita să se verifice la autoritățile SUA dacă există firma SC S.B.C.

SRL și ce date dețin în legătură cu aceasta. La data de 15 aprilie 2005 sub.

cms. P.M.A. a redactat o revenire la prima adresă, întrucât nu ar fi primit

răspuns. De menționat că la dosarul întocmit de învinuit nu există nici un

răspuns la cele două adrese transmise la B.N. - Interpol.

- La data de 24 iunie

2005 sub. cms. P.M.A. a întocmit un proces-verbal de începere a urmăririi

penale față de învinuitul F.S. în Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe

lângă Judecătoria Timișoara, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.

288, 291 C. pen. rap. la art. 48 din Legea nr. 26/1990. Din acest proces-verbal

rezultă că există indicii cu privire la săvârșirea de către învinuitul F.S. a

unor infracțiuni de pericol și nu de rezultat, lipsind astfel un eventual

prejudiciu. Acest proces-verbal intră în contradicție cu înregistrările

inițiale ale cauzei în evidențele I.P.J. Timiș – S.I.F., din care rezultă că

numitul F.S. ar fi săvârșit infracțiuni de rezultat, cum ar fi evaziunea

fiscală cu prejudiciu de peste 2 miliarde lei), cauza fiind catalogată ca

„importantă” sau „complexă”.

După începerea

urmăririi penale și confirmarea acesteia, prin rezoluție de către procuror, sub.

cms. P.M.A. a înaintat dosarul la Serviciul Cercetări Penale al I.P.J. Timiș, moment în care nu a mai avut nici o

responsabilitate în legătură cu acesta.

- În data de 22

august 2005 Serviciul Cercetări Penale al I.P.J. Timiș a trimis o adresă la I.G.P.R.

- Biroul Național Interpol, solicitând informații în legătură cu SC S.B.C. SRL

- SUA și relațiile acestei firme cu SC A. SRL Timișoara. În 12 septembrie 2005

Serviciul Cercetări Penale a revenit cu o adresă în completarea celor

anterioare. Prin adresa nr. 87252 din 05 octombrie 2005 a B.N. - Interpol se comunică,

urmare a adreselor I.P.J. Timiș - Cercetări Penale, faptul că s-a răspuns în

două rânduri la adresele I.P.J. Timiș - S.I.F., prin adresele din 01 noiembrie 2004

și 04 mai 2005, anexând cele două răspunsuri din care rezultă că în urma

verificărilor la autoritățile SUA, prin Interpol, s-a stabilit că SC S.B.C. SRL

nu există, astfel încât se deduce că ar fi o firmă fictivă.

De asemenea, în urma

verificărilor efectuate la autoritățile din Ungaria, s-a stabilit că în data de

13 iulie 2004 (la o săptămână de la întocmirea de către sub. cms. P.M.A. a

procesului-verbal de sesizare din oficiu în cauză) s-a solicitat la „Căpitănia

Principală de Poliție a Județului Csongrad” din Szeged, să facă verificări cu

privire la firma SC S.B.C. SRL și sumele virate în contul acesteia de către F.S..

Prin adresa din 21 iulie 2004 autoritățile din Szeged au răspuns că pe

teritoriul Republicii Ungaria nu au fost identificate nici societatea economică

SC S.B.C. SRL și nici numele de F.S., iar privitor la sumele virate pentru această

firmă nu se pot obține informații, întrucât acestea sunt calificate ca secrete

bancare, putând fi solicitate ca urmare a asistenței juridice internaționale de

procedură penală.

- În perioada 24

iunie 2005 - 02 decembrie 2005 dosarul privind pe înv. F.S. a fost în lucru la

I.P.J. Timiș - Serviciul Cercetări Penale, constatându-se că învinuitul a

săvârșit infracțiunea de spălare de bani, astfel încât, prin referatul din 02

decembrie 2005 s-a propus declinarea competenței de soluționare în favoarea

Biroului de Combatere a Crimei Organizate și Terorism Timiș, sub aspectul

infracțiunii de spălare a banilor. În temeiul art. 21 alin. (1) rândul 23 din

Legea nr. 508 din 17 noiembrie 2004, pe baza acestui referat, s-a dispus de

către Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara prin Ordonanța nr. 6090/P/2004

din 17 februarie 2006 declinarea competenței de soluționare a cauzei în

favoarea D.I.I.C.O.T. Timiș - Biroul Teritorial Timișoara, apreciindu-se că

învinuitul F.S., în anul 2001, cu ocazia înființării SC I. SRL, a folosit o

autorizație de liberă practică falsă, încheind contracte cu SC S.B.C. SRL SUA,

societate care nu există, și însușindu-și suma de 43.220 dolari SUA

După înregistrarea

dosarului la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiș, s-au efectuat acte de

urmărire penală față de învinuitul F.S., sub aspectul infracțiunilor de

evaziune fiscală, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, precum și

spălare de bani.

Cu prilejul

cercetărilor și urmăririi penale efectuate în dosarul menționat, au fost audiați

martori și au fost efectuate expertize financiar-contabile și alte acte de

urmărire penală care au condus la trimiterea în judecată a inculpatului F.S.

pentru infracțiunile săvârșite.

Din actele de

urmărire penală efectuate în cauză, cu privire la cele afirmate în denunțul și

declarațiile date de către F.S., s-au constatat următoarele:

A. Privitor la

infracțiunile de dare și luare de mită, care s-au comis în perioada 07 iulie 2004

- 24 iunie 2005, când inculpatul P.M.A. avea în lucru Dosarul nr. 6060/P/2004,

în care efectua acte premergătoare față de numitul F.S., față de afirmațiile

făcute de acesta, s-au stabilit pe baza probelor administrate următoarele:

din procesul - verbal de constatare din 05 iunie 2008 întocmit de Garda Financiară

- Secția Caraș-Severin, cu prilejul controlului operativ tematic efectuat ca

urmare a solicitării D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara la SC T.G. SRL,

firmă administrată de numita P.C., soția inculpatului P.M.A., între această

societate comercială și firmele patronate de F.S. și de familia acestuia au

avut loc raporturi comerciale, constând în vânzarea-cumpărarea unor mărfuri cum

ar fi: detergenți, cosmetice și produse alimentare, astfel:

- în perioada 04

septembrie 2004 - 28 aprilie 2005 SC K. SRL, administrată de F.S., a cumpărat

de la SC T.G. SRL, administrată de P.C., mărfuri în baza a 22 de facturi

fiscale, prețurile fiind achitate cu chitanțele aferente, în valoare de

aproximativ 400 milioane lei;

- în perioada 04

septembrie 2004 - 20 ianuarie 2005 SC R. SRL, administrată de părinții

denunțătorului F.S., a achiziționat de la SC T.G. SRL detergenți și produse

cosmetice pentru spălătorie auto, în baza a 14 facturi fiscale, cu o valoare

totală de aproximativ 27 milioane lei.

În procesul-verbal de

constatare întocmit de Garda Financiară se menționează că SC T.G. SRL are

calitatea de furnizor, nefiind beneficiar al celor două societăți comerciale

menționate mai sus.

Din declarațiile

denunțătorului F.S. rezultă că raporturile comerciale cu SC T.G. SRL, de la

care a achiziționat mărfuri pe care le-a revândut fără să obțină vreun profit,

s-au datorat cererii exprese a inculpatului P.M.A., care i-a promis că îl

favorizează în cursul cercetărilor pe care le efectua în Dosarul nr. 6090/P/2004,

în sensul de a-i reține infracțiuni mai ușoare și de a înlătura actele care ar

fi condus la o încadrare mai gravă a faptelor pe care le-a săvârșit. În acest

context, cumpărarea de mărfuri de către denunțător și familia sa de la firma

soției inculpatului P.M.A., este considerată ca un folos necuvenit oferit

acestuia, ca element al laturii obiective a infracțiunii de luare de mită.

octombrie 2004 a avut loc la Liceul „J.L.C.” o licitație organizată de

Inspectoratul Școlar al Județului Timiș pentru închirierea unui spațiu cu

destinația „bufet incintă”. Inculpatul P.M.A., care avea în acea perioadă în

lucru Dosarul nr. 6090/P/2004 privindu-l pe F.S., i-a cerut acestuia să

participe fictiv cu cele două societăți comerciale ale sale, la licitația la

care era înscrisă și SC T.G. SRL, administrată de soția sa, P.S.C., pentru a o

ajuta pe aceasta să obțină închirierea spațiului la un preț cât mai avantajos.

Din denunțul și declarațiile lui F.S. rezultă că a participat la licitație în

mod formal, ca „mână moartă”, împreună cu SC K. SRL și SC R. SRL, pe care a

reprezentat-o prietenul său, M.M. (în prezent plecat în Anglia). La licitație

s-a pornit de la o chirie de 2 milioane lei vechi pe lună și după cinci

strigări, firmele SC R. SRL și SC K. SRL au renunțat, astfel încât SC T.G. SRL

și-a adjudecat licitația cu o chirie de 4.700.000 lei pe lună, echivalent a 114

euro, un preț deosebit de avantajos pentru un spațiu de 46,16 m.p. cu destinația bufet. S-a încheiat, ca urmare a licitației, contractul de închiriere nr. 15

din 15 octombrie 2004.

Pe baza autorizației

dată în temeiul art. 91

1

din C. proc. pen. a fost înregistrată în

data de 16 mai 2008 o convorbire purtată în mediu ambiental între F.S. și inculpatul

P.M.A., prilej cu care inculpatul a afirmat următoarele:

„Să vedem dacă nu

s-or băgat și la licitație acolo. Lui nevastă-mea i-am zis: Tu atunci l-ai

cunoscut, cu ocazia licitației, nu știai de problemele care le are cu mine în

raport de serviciu, nu nimic, iar la licitație a zis altceva, că pe moment sub

impulsul acela, așa, nu te-a interesat cât era, ai vrut ca să licitezi ca să

intri tu. Să nu luăm. Și după aia, când ți s-a prezentat acolo despre ce spațiu

e vorba, la demisol, nu știu ce (…) te-ai lipsit. Dar esențial e să vorbim

aceeași limbă” (vol. 3, fila 112-113).

Din această

convorbire rezultă cu claritate faptul că inculpatul P.M.A. l-a învățat pe F.S.

ce ar trebui să declare în legătură cu participarea la licitație, dacă va fi

întrebat de organele de urmărire penală, în acel moment știind că este cercetat

într-un dosar penal ca urmare a denunțului făcut de numitul T., fost director

la SC P. SA.

S-a considerat că

participarea la licitația de la Liceul „J.L.C.” a denunțătorului F.S. cu cele

două societăți comerciale pe care le patrona, ca un act material de dare de

mită inculpatului P.M.A., căruia i-a oferit astfel un serviciu, constând în

sprijinul pentru câștigarea licitației de către firma soției sale, cu un preț

extrem de avantajos, acesta în schimb favorizându-l pe denunțător în cursul

cercetărilor pe care le efectua în dosarul pe care-l avea în lucru în acea

perioadă.

Din denunțul formulat

și din declarațiile date de numitul F.S. au rezultat și alte acte materiale de

dare și luare de mită, care acesta a afirmat că au fost comise în baza

aceleiași rezoluții infracționale, în perioada în care inculpatul P.M.A.

efectua acte premergătoare în dosarul în care era cercetat denunțătorul.

În cursul urmăririi

penale efectuate în cauză, aceste fapte nu s-au putut proba, astfel:

a.) afirmațiile

denunțătorului F.S. că înainte de Crăciunul anului 2004, învinuitul P.M.A. i-ar

fi cerut trei telefoane celulare N., pe care el le-a cumpărat și i le-a dat, nu

s-au putut proba, neexistând acte de achiziție a acestor telefoane și nici

probe din care să rezulte justețea afirmațiilor făcute de denunțător. De

altfel, F.S. nu-și mai amintește cu exactitate când și în ce împrejurări i-ar

fi dat învinuitului cele trei telefoane celulare, contrazicându-se în

declarații, în denunțul olograf afirmând că telefoanele i-au fost cerute pentru

a ține legătura cu învinuitul, iar în declarația dată la procuror afirmând că

telefoanele i-au fost cerute pentru a fi date cadou unor șefi;

b.) în data de 07

februarie 2005, cu factura fiscală X, SC R. SRL, firmă a părinților lui F.S., a

cumpărat de la SC T.G. SRL, administrată de P.S.C., un autoturism S.S. cu suma

de 44.500.000 lei. Denunțătorul F.S. a declarat că ar fi plătit în realitate

4.000 euro și ar fi vândut-o unei persoane fizice al cărei nume nu îl știe, cu

suma de 2.000 euro, diferența fiind de fapt mită acordată inculpatului P.M.A. Această

faptă nu a putut fi probată, întrucât denunțătorul nu a putut prezenta acte cu

privire la această tranzacție, iar simpla sa afirmație nu constituie o probă

pertinentă, de natură să răstoarne prezumția de nevinovăție a inculpatului. De

altfel, din înregistrarea convorbirilor purtate în mediul ambiental între

denunțător și inculpatul P.M.A. nu rezultă că pe factura de cumpărare a

autoturismului s-a trecut un preț mai mic decât cel plătit în realitate, inculpatul

afirmând că tranzacția s-a făcut între firme și există factură pe care s-a

trecut prețul din contabilitate, iar denunțătorul nu a insistat cu privire la

clarificarea acestei tranzacții.

În legătură cu aceste

fapte, față de care s-a început urmărirea penală, fiind reținute ca acte

materiale ale infracțiunilor de dare și luare de mită, în formă continuată, s-a

dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului P.M.A., întrucât este

aplicabil principiul „in dubio pro reo” și art. 65, 66 C. proc. pen., neexistând

probe apte să răstoarne prezumția de nevinovăție a inculpatului.

În schimbul

serviciilor pe care i le-a oferit ca mită F.S., inculpatul P.M.A., în calitate

de ofițer de poliție judiciară și având gradul de subcomisar la I.P.J. Timiș –

S.I.F., l-a favorizat pe denunțător în cursul cercetărilor pe care le efectua

față de acesta în Dosarul nr 6090/P/2004, după cum urmează:

- deși sesizarea din

oficiu a fost efectuată de inculpatul P.M.A. față de numitul F.S. sub aspectul

unor infracțiuni de pericol, cu un prejudiciu stabilit inițial la peste 2

miliarde lei, cercetările au fost îndreptate spre reținerea unor infracțiuni

mai ușoare, cum ar fi cele de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals

și folosirea de acte inexacte la Oficiul Registrului Comerțului. În data de 07 iulie 2004 în Registrul I.P.J. Timiș s-a

înregistrat procesul-verbal de sesizare din oficiu întocmit de sub. cms. P.M.A.

față de „F.S., administrator SC A. SRL, a folosit contract fictiv de

consultanță prejudiciu 27.000 dolari SUA”. După ce s-a atribuit număr unic la

parchet în Registrul de evidență apare înscris la 945 din 05 august 2004 Dosarul

nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, având ca

obiect „F.S. SC I. SRL art. 289, 291 din C. pen., Legea nr. 87/1994, prejudiciu

2 miliarde lei”;

- la data de 05

august 2004 s-a efectuat un control de către sub. cms. P.M.A., însoțit de

comisari ai Gărzii Financiare la SC I. SRL, dar nu s-au găsit documente

contabile și nu s-a insistat pentru finalizarea controlului. În perioada

următoare au fost verificate actele pe care F.S. le-a prezentat la O.R.C.,

îndeosebi autorizația de liberă practică în domeniul farmaceutic care era

falsă;

- în 19 octombrie 2004

sub. cms. P.M.A. a solicitat D.G.F.P. Timiș să se efectueze verificări

financiar contabile de specialitate la SC I. SRL și SC A. SRL, precum și

relațiile dintre aceasta și SC S.B.C. SRL S.U.A., stabilindu-se o tematică de

control. În 15 aprilie 2005 s-a făcut o revenire la D.G.F.P. Timiș, iar în 16

mai 2005, prin procesul-verbal - D.G.F.P. Timiș a stabilit că nu se poate

finaliza un control fiscal, întrucât actele contabile au fost preluate de un

expert, constatându-se astfel o contravenție. Actul de control a reținut ca

fiind corecte contractele de prestări servicii încheiate între SC A. SRL și SC

S.B.C. SRL SUA în anul 2002, acceptând nota explicativă dată de F.S. care era

administrator în acea perioadă (vol. 4 filele 53 - 57). Procesul-verbal de

control din 30 mai 2005 al D.G.F.P. Timiș, încheiat cu prilejul controlului

tematic la SC I. SRL, a concluzionat că s-au săvârșit o serie de contravenții,

fiind acceptate justificările și actele prezentate de F.S. pentru avansurile

ridicate, acte din care rezultă că societatea comercială ar fi făcut plăți

pentru obiective de investiții înscrise în ante-contracte de vânzare-cumpărare,

din care rezultă plata unei sume de 3.250.000.000 lei (ROL), sumă care s-a

plătit prin casierie, dispozițiile de plată fiind înregistrate cu întârziere în

evidența contabilă (vol. 4 filele 35-39, vol. 5 filele 59 - 61). Inculpatul P.M.A.

nu a mai verificat dacă înregistrările s-au făcut „pro causa” și dacă aceste

acte justificative nu sunt false, rezumându-se la acceptarea concluziilor

desprinse din procesele-verbale de control, în sensul că nu s-au săvârșit

infracțiuni de evaziune fiscală. Apare evidentă tendința învinuitului de a nu

extinde cercetările și de a reține în sarcina lui F.S. infracțiuni mai ușoare;

- inculpatul P.M.A. a

efectuat cercetări superficiale și cu privire la posibile infracțiuni de

spălare de bani, rezultate din raporturile administratorului F.S. prin SC A.

SRL cu o firmă „off-shore” căreia i s-au făcut plăți pentru o așa zisă

„consultanță” într-o bancă din Szeged, Ungaria. Deși s-au solicitat relații de

la autoritățile din Ungaria cu privire la existența SC S.B.C. SRL SUA încă din

data de 13 iulie 2004, răspunsul intitulat „Nota Căpităniei Principale de

Poliție a județului Csongrad din Szeged” din 21 iulie 2003, tradusă olograf de

către numitul C.Ș., nu se regăsește la dosarul cauzei. De asemenea, s-a

constatat că inculpatul P.M.A. a redactat două adrese către I.G.P.R. - Biroul

Național Interpol în datele de 19 octombrie 2004 și 15 aprilie 2005 pentru a se

verifica la autoritățile SUA dacă există SC S.B.C. SRL și ce relații a avut cu SC

A. SRL, dar răspunsurile expediate de Biroul Național Interpol nu se regăsesc

la dosarul cauzei. Abia în data de 05 octombrie 2005, urmare a solicitării de

către Serviciul Cercetări Penale al I.P.J. Timiș, prin adresa nr. 87252, Biroul

Național Interpol a comunicat faptul că a răspuns în două rânduri la adresele

IPJ Timiș - S.I.F. în datele de 01 noiembrie 2004 și 04 mai 2005, în sensul că

firma SC S.B.C. SRL nu există, adresele fiind anexate răspunsului. Totodată, inculpatul

P.M.A. nu a sesizat Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării

Banilor din București cu privire la suspiciunile care existau în legătură cu

raporturile dintre SC A. SRL și SC S.B.C. SRL USA, deși în una din convorbirile

purtate cu F.S. a afirmat că ar fi făcut o asemenea înștiințare. Dacă ar fi

făcut înștiințarea respectivă, învinuitul ar fi trebuit să aprofundeze

cercetările față de F.S. și sub aspectul unor infracțiuni de rezultat, cum ar

fi evaziunea fiscală și infracțiunea de spălare a banilor, lucru pe care nu l-a

realizat. Abia la data de 12 septembrie 2005, Serviciul Cercetări Penale al I.P.J.

Timiș a redactat o adresă către O.N.P.C.S.B. București prin care a înștiințat

despre suspiciunile care există cu privire la plățile externe efectuate

printr-o bancă din Ungaria a unei sume de 43.220 dolari SUA scoasă din

conturile SC A. SRL și însușită de administratorul firmei;

- din declarațiile

lui F.S. rezultă că la începutul cercetărilor, în luna iulie 2004, inculpatul P.M.A.

a încercat să-l intimideze, afirmând că situația este gravă, dar după ce s-au

apropiat mai mult și a început să îi presteze diferite servicii, învinuitul a

schimbat tonul și a devenit amabil. Astfel, din conținutul dosarului rezultă că

în 06 august 2004 F.S. a dat o declarație olografă în fața sub. cms. P.M.A.,

arătând că refuză să răspundă la întrebări atâta timp cât nu este asistat de

avocatul său ales, L.G., angajându-se să se prezinte la audieri însoțit de

acesta în 11 august 2004, la orele 9,00. În data de 17 august 2004 și în 15

iunie 2005, F.S. a dat declarații olografe, sumare, la ultima din ele renunțând

a fi asistat de avocat, din acestea rezultând că același ofițer de poliție l-a

audiat într-un mod mai relaxat, acceptând explicațiile vădit nesincere ale

făptuitorului în legătură cu raporturile cu firma „off-shore” și rezumându-se

la recunoașterea de către acesta a faptului că a falsificat autorizația de

liberă practică. După aceste cercetări superficiale, în data de 24 iunie 2005, sub.

cms. P.M.A. a întocmit referatul de începere a urmăririi penale față de

învinuitul F.S. numai sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 288, 291 C.

pen. rap. la art. 48 din Legea nr. 26/1990, fără a mai face nici o mențiune

despre posibile infracțiuni de rezultat, cum ar fi evaziunea fiscală și

spălarea de bani. Din acel moment, dosarul a fost preluat de Serviciul

Cercetări Penale, care a aprofundat cercetările, iar la data de 02 decembrie 2005

a propus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea D.I.I.C.O.T.

- Biroul Teritorial Timiș, fapt acceptat de procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, care a dispus prin ordonanță declinarea

competenței.

În cursul urmăririi

penale efectuate în cauză, prin punerea în executare a autorizațiilor emise în

temeiul art. 91

1

C. proc. pen. pentru înregistrarea convorbirilor

purtate în mediu ambiental între inculpatul P.M.A. și denunțătorul F.S., au

rezultat discuții în legătură cu actele de favorizare pe care inculpatul le-a

efectuat față de F.S. în perioada în care îl cerceta pe acesta. La discuția

purtată între cei doi din data de 19 martie 2008 (vol. 3, f. 16 - 17), denunțătorul F.S. a provocat o discuție în legătură cu contractele externe, cu firma

S., iar inculpatul P.M.A. a confirmat că în dosar se cerceta și situația cu

„contractele alea” prin care s-au scos banii din firmă și a confirmat că

denunțătorul i-a predat și actele originale, spunând textual:

P.: „Da (…) și la

revedere! Alea au fost puse la dispoziție de tine, alte mijloace n-aveam să… am

făcut adresă la Oficiul de Spălare a Banilor.”

F.: „Știu că nu ți-a

venit. Ai solicitat de vreo două trei ori.”

P.: „Da. Mi-a venit (…)

au luat în considerare aspectele care le-am (…) și am zis: mersi de răspunsul

ăla (…) după aia nu mai știu cine a mai făcut de a venit totuși ceva.”

Învinuitul a mai

afirmat că: „oricum solicitările alea trebuiau avizate sau făcute de procuror,

pentru că sunt comisii rogatorii internaționale. Nu puteam să le fac eu de la

mine”, la care F. a întrebat dacă: „nu poate să meargă cineva per pedes și să

facă (…) ?”, iar învinuitul P.M.A. a răspuns: „da de unde, prin Centrul

Național Local, (…) e complicat, nu e așa (…) Per pedes a trimis M. pe C. deci

a trimes și mi-a venit cu o notiță scrisă de mână (…). De la bancă, în

ungurește și mi-a tradus-o acolo, ști, că sunt date confidențiale (…) (…) Și să

mă adresez (…) cutare și nu știu ce (…) și aia (…) Atâta mi-a zis că (…) ceva

de cont, nu mai știu ceva cu contul, dar nu mai țin minte. În orice caz nu se

putea stabili nimic (…) și alea nu le-am lăsat la dosar, să nu dau idei (…) am

(…) ce, era o aia de mână”.

În convorbirea din 16

aprilie 2008, denunțătorul F.S. i-a reproșat inculpatului P.M.A. că ar fi pus

la dosar acea hârtie de mână: „de la banca din Ungaria, pentru că n-ai mai

pus-o pe aia”, la care învinuitul i-a răspuns: Nu. Înseamnă că i-a dat C. și ei

una. A făcut o copie. Păi eu cred că o mai și am, dacă n-oi fi rupt-o atunci.

Nu mai știu unde am pus-o! A, nu, stai, am dat de ea anul acesta, e pe undeva,

dar nu mai țin minte, ori astăzi, mi se pare că am dat. Nu, am dat-o sigur, e

scrisă cu stilou albastru” (vol. 3, fila 42).

În convorbirea

purtată în data de 25 aprilie 2008 s-a abordat din nou discuția despre adresa

din Ungaria pe care inculpatul susținea cu tărie că nu a pus-o la dosar

intenționat, rezultând următoarele:

P.: „Da de ce te-ai

supărat?

F.: de la fals a

ajuns ditamai dosarul. Știi?

P.: Păi, bun! Dar nu

este aportul meu! Deci nu (…)

F.: Există hârtie,

m-am uitat la hârtie (…) Tu când ai pus hârtia aia?

P.: Ce hârtie?

F.: De la Ungaria! (…) În perioada ta e pusă acolo.

P.: Scrisă de mână? (…)

Așa, e un scris mărunt, așa? (…) Nu e copie? (…) Mie o copie mi s-a dat, eu

n-am avut originalul! Da, dar nu scrie nimic, nu rezultă nimic din aia.

F.: N-am mai stat!.

m-am enervat de numai! Știi?

P.: Puteai să te

uiți! Că nu, nu rezultă, nu se trage nici o concluzie! Scrie să te adresezi pe…

pe… corpului diplomatic (…) și acesta (…) nu scrie nimic (…) Păi și dacă aveam

aia și era ceva, nu începeam pe mai multe? Io cum am pus acolo aia?!” (vol. 3,

fila 51).

La aceeași dată, din

convorbiri mai rezultă următoarele aspecte în legătură cu adresa din Ungaria și

cu alte acte pe care inculpatul P.M.A. nu le-a pus la dosar, pentru a-l

favoriza pe F.S., astfel:

P.: „Da, nu, hârtia,

uite, îmi pare rău! O să mă uit dacă o mai am! Dar eu țin minte că am rupt-o! o

să mă uit dacă o mai am! am avut-o mult timp! dar dacă nu s-a întâmplat repede,

ce dracu să țin alea trei ani?

F.: Și nu erau nici

hârtiile care le-ai semnat să mi le pui la dosar alea cu o firmă. Alea nu mai

erau acolo!

P.: Le-am scos! (…)

Păi pentru ce p (…) le-am cerut? Ca să…

F.: Ca să mă ajuți!

Clar! Nu?

P.: Păi și (…) să

motivez că a existat colaborarea aia, nu?” (vol. 3, fila 53).

La sfârșitul

convorbirii din aceeași dată s-a discutat din nou despre adresa venită de la Szeged, astfel:

F.: „Adresa locației

din Szeged și că banii au fost ridicați de F.S.!

P.: Nu, acolo spunea

că S.B. are cont (…) da! Că are cont așa, dar pentru informații spunea să te

adresezi (…)

F.: nu, nu, aicea

scria de mână numele meu.

P.: Deci n-a zis că

au fost ridicați! O să caut să văd dacă mai e! (…) Nici nu-mi amintesc exact

momentul când am rupt-o! Știu că am dat mult timp după aia peste ea și nu știu

dacă nu în fișet” (vol. 3, fila 56).

Din convorbirea

purtată în mediu ambiental din data de 29 aprilie 2008, între inculpat și

denunțătorul F.S. s-a discutat din nou despre adresa venită din Ungaria, iar inculpatul

P.M.A. a afirmat următoarele:

P.: „Am căutat azi

după alea și mi-am amintit când le-am rupt. Când l-au schimbat pe G., aveam tot

felul de…

F.: Ți-ai făcut

curățenie?

P.: Am luat toate

alea la rând, bă, poate, poate, e, să-ți arăt ceva (…)” (vol. 3, fila 92).

Din această discuție

s-a dedus că inculpatul P.M.A. și-a amintit că nu a depus la dosarul lui F.S.

mai multe acte ce aveau legătură cu acesta, atunci când și-a făcut curățenie în

fișet, după ce a fost schimbat din funcție șeful S.I.F. pe care îl numește „G.”,

prilej cu care a afirmat că a rupt documentele respective.

B. Sub aspectul

actelor materiale din componența infracțiunii de trafic de influență în formă

continuată, cu privire la bunurile, foloasele materiale necuvenite și

serviciile pe care denunțătorul F.S. a afirmat că i le-ar fi dat inculpatului P.M.A.

în perioada 24 iunie 2005 - 31 decembrie 2007, întrucât acesta i-ar fi promis

că prin influența pe care o are asupra procurorilor, îl va ajuta în continuare

să obțină o încadrare juridică favorabilă în dosarul în care era cercetat,

inițial Dosarul nr. 6090/P/2004, respectiv începând cu 28 august 2006, Dosarul nr.

47/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timișoara, în cursul urmăririi

penale s-au stabilit următoarele:

a afirmat că inculpatul P.M.A. l-a vizitat la restaurantul E.G. și a văzut pe

perete un televizor tip plasmă, solicitând să îi facă și lui rost de un astfel

de televizor. Acesta nu și-a mai amintit cu exactitate date la care i-a dat

televizorul învinuitului și a declarat că nu l-a cumpărat din comerț, nu deține

acte pe el și nu are nici o serie sau semn distinctiv, dar poate fi identificat

prin faptul că era de tip monitor și avea separat un adaptor pentru a putea fi

vizionate programele TV.

Prin încheierea nr. 1

din 26 mai 2008 a Curții de Apel Timișoara s-a eliberat autorizația nr. 1 din

aceeași dată prin care s-a autorizat efectuarea unei percheziții domiciliare,

conform art. 100 și urm. din C. proc. pen. la domiciliul inculpatului P.M.A. În

urma percheziției domiciliare efectuată în 27 mai 2008 a fost identificat un

monitor TV (L.C.D.) care se afla în sufragerie, despre care învinuitul a declarat

verbal că îl are de la F.S., de la care l-a cumpărat în urmă cu aproximativ 1

an - 1 an și jumătate, cu suma de 450 euro, fără a se încheia vreun document.

Monitorul este de culoare gri, având diagonala de 109 cm și are boxe de culoare neagră. Acest monitor are un adaptor T.V. marca A. (vol. 1 filele

80-81).

Martora T.S.L., care

a fost angajată ca administrator al rotiseriei E.G., aparținând de SC K. SRL a

declarat că inculpatul P.M.A. venea destul de des la localul respectiv, iar

patronul F.S. i l-a prezentat ca fiind prietenul lui, că era ofițer de poliție

și poate să servească mâncare din fondul de protocol, fără să plătească.

Martora a afirmat că rotiseria a fost închisă la sfârșitul anului 2005,

întrucât nu era rentabilă, spațiul fiind închiriat unei alte firme, care circa

șase luni au folosit și bunurile și obiectele rămase. În legătură cu

televizorul tip plasmă care avea un „modem” (adaptor) fără de care nu

funcționa, martora și-a amintit că în cursul anului 2007 a aflat de la F.S. că i l-a dat lui P.M.A., dar nu i-a spus dacă i l-a dat cadou sau i l-a

vândut. Din această declarație rezultă că televizorul a fost înstrăinat de F.S.

în cursul anului 2006 sau 2007.

Martorul H.D., fost

angajat ca și conducător auto la SC R. SRL și-a amintit că administratorul

firmei, F.S., în urmă cu circa un an (prima parte a anului 2007) i-a solicitat

să îl ajute să ducă un televizor tip plasmă la cineva acasă. Martorul a

declarat că a mers cu autoturismul tip Jeep de culoare neagră, condus de F.S.,

la el acasă, de unde l-a ajutat să transporte un televizor până în zona M. - Sinaia,

aproape de casieria E.N.E.L., în fața imobilului i-a așteptat un domn pe care

nu-l cunoștea și care nu i-a fost prezentat, iar el a luat televizorul și a

urcat cu el scările, punându-l în sufrageria unui apartament, pe o masă (vol.

1, fila 72). Și din această declarație rezultă că televizorul tip plasmă i-a

fost dat inculpatului P.M.A. în cursul anului 2007.

Tot din denunțul și

din declarațiile lui F.S. mai rezultă că în cursul anului 2006, inculpatul P.M.A.

i-a cerut să îi facă rost de un televizor tip plasmă, iar el i-a dat

televizorul cu diagonala de 120 cm, care se afla la părinții săi, televizor

care s-ar afla în restaurantul soției învinuitului. Nici pentru acest televizor

nu deține acte de proveniență, iar aparatul nu are semne distinctive,

denunțătorul susținând că valoarea lui era de circa 2.000 euro. În urma

controlului efectuat în 05 iunie 2008 de către comisarii Gărzii Financiare la

restaurantul administrat de P.C.S., a fost identificat un televizor tip plasmă,

pentru care a fost prezentată o factură fiscală de la magazinul M., din care

rezultă că a fost achiziționat în data de 11 mai 2007 de către SC T.G. SRL. De

altfel, martorul H.D. a afirmat că a dus un televizor la apartamentul din zona

M. - Sinaia (unde locuiește inculpatul), iar denunțătorul F.S. a afirmat că

televizorul l-a dus împreună cu H.D. la învinuit acasă. Se constată că

denunțătorul se află în confuzie cu privire la datele la care i-a dat cele două

televizoare învinuitului, datorită trecerii timpului, dar este indubitabil că

acestea au fost remise învinuitului în cursul anilor 2006, 2007, așa cum

rezultă și din înregistrările unor convorbiri purtate în mediu ambiental de

către cei doi.

Astfel, în

convorbirea purtată în data de 17 martie 2008, denunțătorul F.S. a afirmat că a

fost chemat la D.G.A. și a fost întrebat de o plasmă, la care inculpatul P.M.A.

a exclamat: „A, deci și despre alea te-a întrebat! (…) Te-or fi văzut când ai

venit la mine”, continuând că: „la o adică se poate motiva și cu alea (…) cu

plasmele”, spunând că: „am plătit și tu le-ai luat de la unul care vindea în

piață, ieftine” (vol. 3, fila 7). De aici rezultă că învinuitul l-a învățat pe F.S.

să declare că i-ar fi vândut cele două plasme. În convorbirea purtată între cei

doi la data de 19 martie 2008, tot cu privire la cele două plasme, s-au afirmat

următoarele:

P.: „Da. Și vis-a-vis

de plasmă (…) dar cine ți-a zis de plasmă că n-apare nicăieri?

F.: Acela îmi spunea

că sunt poze cu televizoarele pe care ți le-am vândut (…) ceva (…) sau

înregistrări, când ai cerut tu un televizor, sau ceva, sau când ți-am făcut

rost de alea.

P.: Da, am rezolvat

cu (…) plasma. A. a luat plasma. (…) Deci A. a dorit un televizor din acela …)

că am și vorbit cu el și eu știam că lichidezi de la punctul de lucru alea (…)

că vrei să închizi (…)

F.: A, deci i-ai

vândut-o lui plasma?

P.: Da! Și a venit la

mine să probeze televizorul. Deci pot să aibă (…) că se descarcă televizorul,

că el nu se pricepe, mi-a zis, zice (…)

F.: Care televizor?

Ăla de acasă? Sau ăla de la restaurant? Și ăla era (…) al meu? Nu mai știu (…)

P.: Acela de la

restaurant e la A. (…) Da că nu se vede tipul. (…) Dacă e vorba de plasmă și

ridică cineva problema, eu o să-i spun: da, un prieten de-al meu m-a întrebat

dacă știu, știam că lichidezi punctul de lucru și vrei să vinzi tot, na și

atunci l-a cumpărat, că A. a zis că vine și spune: eu i-am dat banii pe ea, dar

nu mă pricepeam, fiind folosit, m-a rugat pe mine: bă ține-l la tine o zi-două,

vezi cum merge nu știu ce (…) și-am fost cu nevastă-mea lângă mine!

F.: Ai fost, ai fost

cu un pas înainte!

P.: Și de (…) o aduc

și pe M. dacă trebuie, doar am fost cu ea la tine și ne-am uitat la televizor

și după aia a venit domnul Nelu, șoferul lui (…) și l-a luat de la tine de

acasă (…) așa s-a întâmplat (…)

F.: Ești bun mă! (…)

P.: Deci aia-i

povestea cu plasma.

F.: Și ailaltă? Ai

vândut-o și pe ailaltă?

P.: Da.

F.: Că au fost două

plasme. Dar n-ai vândut-o atunci, repede?

P.: Nu, una o am.

F.: A, da, oricum nu

se știe care-i seria… și tot…

P.: Nu mai are serie

că-s date jos (…) Nu. Deci am plasma (…) (…) Dacă vorbim de o plasmă vorbim de

plasma lui A. (…) Ale mele (…) care sunt, eu le-am luat de la piață (…) tu cum

le-ai luat pe alea, pe acte?

F.: Da eu mai știu,

n-am avut acte pe ele, de unde să am?

P.: De unde le-ai

luat?

F.: De la unul care

mi-a oferit plasma. Păi nu? Ăia îmi dădeau acte, ce-s nebuni? Nu, că seria nu

apare nicăieri. Deci dacă n-ai serie (…) poți s-o uiți.

P.: Și se poate vedea

că punctul acela de lucru s-a închis, nu mai este (…) (…) că vorbesc de plasmă,

care plasmă? Probabil de aia-i vorba (…) și aia-i o confuzie (…) nu zic că n-a

fost la mine plasma. A fost. Că A. zice: bă, dar cât i-am dat pe plasma aia,

600? Bă aia nu mai știu nici eu. Că știu că ți-a dat banii pe ea dar nu mai

știu câți bani ți-a dat” (vol. 3, fila 15).

În convorbirea

purtată în mediu ambiental în 29 aprilie 2008 între denunțătorul F.S. și inculpatul

P.M.A. se abordează din nou subiectul celor două televizoare tip plasmă, după

cum urmează:

F.: „Da, de mult se

țin de tine, sunt poze când am descărcat plasma la tine în față.

P.: Una.

F.: Amândouă sunt și

prima din 2004 - 2005 (…) aia când a fost. Deci (…) înseamnă că o mai are de

atunci (…)

P.: Bine mă, dar

puteam să-ți dau bani, să le plătesc. Le-am cumpărat, care-i problema? (…) Să

le luăm așa, bun. Să fie alea, da? Plasmele pot fi plătite. A. vine și vorbește

despre una. (…) Deci ideea este, cu A. am vorbit și a zis că nu e nici o

problemă, vine și el, și M. și acesta. A căutat ceva mai ieftin, a știut de la

mine că lichidezi dincolo (…) (…)

F.: Cine identifică

plasma aia ca fiind de la mine? Te întreb eu pe tine?

P.: A nimeni! (…)

Dacă te-a întrebat eu spun altceva. Că sunt luate de la persoane din astea care

aduceau pe vremuri, pe vremea respectivă din Germania, că-și recuperau TVA-ul

și era mai ieftin. Nu zic că persoana și-a adus ție și tu mi-ai dat mie. (…)

Dacă se ajunge la asta o să-i zic: da, am dat banii și chiar sunam în perioada

aia că nu mai veneau ăia. Am dat banii și nimic! (…) I-am dat banii că știu că,

cunoștea pe cineva de aducea. Și A. confirmă pentru una și-ți spun eu că

confirmă că i-am cerut bani împrumut ca să-mi iau și eu.” (vol. 3, f. 68 și 79-80).

Într-o altă

convorbire purtată în mediu ambiental în data de 16 mai 2008 de către

denunțătorul F.S. cu inculpatul P.M.A., apare o nouă discuție în legătură cu

cele două televizoare tip plasmă, din care rezultă că acestea au fost date pe

gratis, iar cei doi se pun de acord ce să declare dacă vor fi întrebați. Astfel:

P.: „Tu plasmele alea

de unde le-ai luat?

F.: De la unul de pe

(…) din Aradului.

P.: Publitim!

F.: Publitim, da.

P.: Da, na una-i la A.

și una am cumpărat-o.

F.: Una-i la tine?

P.: Da, îi la mine.

F.: Bun.

P.: Deci ți-am dat

450 de euro, o să-ți găsesc (…)

F.: Da, cumpărător.

P.: Un televizor, la

prețul acela ai reușit să găsești numai un monitor nu un televizor, că-i acela

cu cutiuță…

F.: Dar cu A. ai

vorbit?

P.: Hm? Da.

F.: Nu de alta, dar

s-ar putea să ajungă și pe la el.

P.: Da, păi dar nu,

că eu îl menționez dacă e cazul.

F.: Și pe mine poți

să mă menționezi dacă e nevoie, nu-i nici o problemă, merg până-n pânzele albe!

P.: O să mergem, să

se știe suma 450, la prețul acela n-a fost decât monitor căruia îi trebuia o

adaptare (…)” (vol. 3, fila 109).

La data de 20 mai 2008,

într-o altă convorbire purtată în mediu ambiental între F.S. și P.M.A., a fost

abordată din nou problema celor două televizoare tip plasmă, după cum urmează:

P.: „Eu spun că, dacă

vin, o să spun că acela din sufragerie e monitor, e de la tine.

F.: Domne, aia pot să

spun și eu. Pot să spun cum mi-ai spus tu. Că acela (…) 450 de euro, așa ai

spus.

P.: Da, la 450 (…)

F.:(…) ca să fie

aceeași sumă (…)

P.: (…) n-am găsit

televizor, am luat monitor care se poate conecta, aia îi explic eu. Pe celălalt

l-am luat din Flavia, dacă ei o să zică, sunt două.”

Din analiza

convorbirilor redate mai sus rezultă fără tăgadă că denunțătorul F.S. i-a dat

cele două televizoare tip plasmă inculpatului P.M.A., acesta din urmă căutând

justificări pentru situația în care va fi anchetat în legătură cu acestea și

pregătind cu denunțătorul posibile apărări cum că cele două televizoare ar fi

fost plătite, unul fiind cumpărat de o cunoștință comună, numită A., cu care

învinuitul a și vorbit ca să declare că a cumpărat una din plasme.

A fost identificat

numitul „A.” în persoana cetățeanului turc O.A., patron al bijuteriei R.G. și

prieten comun, atât cu învinuitul, cât și cu denunțătorul. Martorul a declarat

că în toamna anului 2005 i-a spus lui P.A. că l-ar interesa să cumpere o

plasmă, iar acesta a afirmat că are un prieten care vinde un astfel de

televizor „second-hand”, mai ieftin. Mergând acasă la P.A., acesta i-a arătat

un televizor L.C.D., care avea un adaptor pentru a putea funcționa, dar i s-a

părut prea mare. P.A. i-a spus că are un prieten pe nume F.S. care mai deține

un televizor de acest fel, ceva mai mic, la barul E.G. Martorul afirmă că a

mers la barul E.G. și a văzut plasma marca T. cu margini argintii. După circa

două zile, martorul afirmă că P.A. i-a făcut cunoștință cu F.S. și i-a spus că

vrea să cumpere plasma, negociind un preț de circa 600 - 700 euro. După

două-trei zile P.A. i-a spus lui „A.” că F.S. a adus acasă la el plasma

respectivă, iar acesta l-a trimis pe șoferu