ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3234/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Iași, secția penală, prin sentința penală nr. 254 din 31 martie 2009, a condamnat printre alții, pe inculpatul S.I.V. la pedepse de 23 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat deosebit de grav prevăzută și pedepsită de art. 174, art. 175 lit. a) și art. 176 lit. d) C. pen. și 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2 1 ) lit. a), b), c) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare. În baza art. 350 C. proc. pen.

a menținut starea de arest a inculpatului. Împotriva sentinței au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, inculpatul și partea civilă S.E. La termenul din 17 septembrie 2009 Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a procedat conform art. 160 b alin. (1) C. proc. pen. la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive. Constatând că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin, că infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată se pedepsesc cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în temeiul art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc.

pen. a constatat legală și temeinică măsura, pe care a menținut-o. Împotriva încheierii a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul pe care nu l-a motivat. Având în vedere dispozițiile art. 385 11 alin. (2) și (3) C. proc. pen., ținând seama de adresa nr. X54825 din 9 octombrie 2009 a Penitenciarului Iași din care rezultă că inculpatul nu poate fi adus în fața instanței din motive de forță majoră, cursa Iași-București urmând să fie efectuată chiar în ziua de 13 octombrie 2009, recursul a fost judecat în lipsa inculpatului căruia i s-a asigurat apărare din oficiu. Verificând recursul prin prisma motivelor invocate de apărătorul inculpatului care a susținut că lăsarea în libertate a acestuia nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu va afecta buna desfășurare a judecății, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Instanța de apel procedând conform art. 300 2 C. proc. pen. a constatat că inculpatul a fost arestat pentru comiterea a două infracțiuni grave din care una pedepsită cu detențiunea pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani. Ținând seama și de modalitatea în care se presupune că a fost desfășurată activitatea infracțională de către inculpat împreună cu inculpata H.M.A. favorizați de alți doi infractori, că fără a fi încălcat principiul prezumției de nevinovăție în cauză a fost pronunțată o hotărâre de condamnare la pedeapsa rezultantă de 23 ani închisoare, a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Inculpatul nu a adus argumente care să convingă că temeiurile care au dus la arestarea sa nu mai subzistă, astfel că Înalta Curte apreciază ținând seama de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc.

pen., de gravitatea infracțiunilor de care este învinuit, că măsura menținerii stării de arest este justificată, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un real pericol pentru ordinea publică, astfel că recursul va fi respins. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I.V. împotriva încheierii din 17 septembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 07263/99/2007. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 13 octombrie 2009.