ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1644/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC E.A.E. SRL București a

chemat-o în judecată pe pârâta S.C.D.P. Băneasa, solicitând instanței, ca prin

sentința ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la plata sumei de 50.490.000

lei, respectiv, 1.530 dolari S.U.A., cu titlu de diferență de preț,

reprezentând contravaloare marfă, plus 162.620.000 lei, reprezentând penalități

de întârziere, calculate conform pct. 2.1. din contract și la plata

cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 37 din 20 ianuarie

2002, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț

și Industrie a României a respins acțiunea formulată de reclamantă.

În considerentele acestei sentințe,

instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada capătului de cerere cu

privire la prejudiciul creat ca urmare a diferenței de curs valutar invocată,

iar pe de altă parte, întârzierea plății unor facturi se datorează faptului că

reclamanta a avut contul blocat, și, în consecință, suma de 15.000.000 lei,

achitată de pârâtă prin O.P. nr. 253 din 21 decembrie 1998, ar fi diminuat

cuantumul penalităților, dacă reclamanta-recurentă nu ar fi avut contul blocat.

Prin decizia civilă nr. 1102 din 30

noiembrie 2002, Curtea de Apel București, secția a V a comercială, a respins,

ca neîntemeiată, acțiunea în anulare formulată de SC E.A.E. SRL București, în

contradictoriu cu S.C.D.P. Băneasa, reținând că toate capetele de cerere

formulate prin acțiunea reclamantei au fost corect soluționate și nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 364 lit. i) C. proc. civ. pentru a

dispune anularea sentinței arbitrale.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs reclamanta SC E.A.E. SRL București, întemeindu-se pe

dispozițiile art. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

Recurenta susține astfel, că greșit

s-a reținut că a avut contul blocat, că nu a suferit un prejudiciu prin

diferența de curs valutar și că pârâta nu îi datorează penalități de

întârziere, deși procentul de 0,4% prevăzut de clauza penală a făcut obiectul

unul fals grosolan, fiind „tăiat”, penalitățile nu se înscriu în factură, cum

eronat s-a considerat, iar respingerea acestui ultim capăt de cerere a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 1169 din C. civ., or, litigiul este de natură

comercială și nu îi sunt aplicabile dispozițiile acestui text legal.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului se

constată următoarele:

Pentru a pronunța desființarea unei

hotărâri arbitrale este necesar a fi îndeplinite cerințele prevăzute expres și

limitativ de dispozițiile art. 304 pct. a) - i) C. proc. civ.

Petiționara-reclamantă și-a

întemeiat acțiunea în anulare pe dispozițiile textului legal mai sus menționat,

invocând prevederile lit. i), respectiv, încălcarea, prin hotărârea arbitrală,

a ordinii publice, bunelor moravuri ori dispozițiilor imperative ale legii,

fără a arăta în ce anume constau pretinsele încălcări.

În același mod, întreaga motivație a

recursului se referă exclusiv la critici privind soluționarea fondului cauzei,

critici care nu se încadrează în dispozițiile legale citate, întrucât

contestarea autenticității unui act are deschisă și o altă cale de acțiune,

respectiv, înscrierea în fals, iar eventuala neluare în considerare a

susținerilor reclamantei, privind greșita neacordare a diferențelor de curs

valutar și a penalităților ce i se datorează, nu încalcă ordinea publică,

bunele moravuri sau dispoziții imperative ale legii, ci privesc strict doar

părțile aflate în litigiu și dispozițiile legale aplicabile raporturilor lor

contractuale.

Ca atare, în mod corect, curtea de

apel a respins acțiunea în anulare, ca neîntemeiată, întrucât, criticile

exprimate în acțiunea în anulare exced dispozițiilor art. 364 C. proc. civ.

În consecință, reținându-se că nici

unul din motivele formulate în recurs nu sunt de natură să conducă la casarea

deciziei curții de apel, în condițiile art. 304 C. proc. civ., aceasta va fi

menținută și se va respinge recursul declarat în cauză de reclamanta SC E.A.E.

SRL București, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta, SC E.A.E. SRL București, împotriva deciziei nr.

1102 din 30 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a V-a

comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 18 martie 2003.