ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1646/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 346 din 12 septembrie 2002, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, a respins acțiunile în anulare formulate de debitorii S.M. Baia Mare și S.M. Borșa, împotriva sentinței nr. 931 din 4 aprilie 2002 a Tribunalului Maramureș, în temeiul art. 8 din O.G. nr. 5/2001. Criticile aduse sentinței nr. 931 din 4 aprilie 2002 a Tribunalului Maramureș, prin care debitoarea, S.M. Baia Mare, a fost somată să achite suma de 87.819.882.819 lei, reprezentând contravaloare energie electrică, 18.622.352.139 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate până la 1 martie 2001, precum și în viitor, în procent de 0,3% pe zi, până la achitarea integrală a debitului, iar S.M.

Borșa a fost somată să achite suma de 31.591.608.451 lei, reprezentând contravaloare energie electrică și 6.578.305.150 lei penalități de întârziere, calculate până la data de 1 martie 2002, precum și în viitor, în procent de 0,3% pe zi de întârziere, până la achitarea integrală a debitului, au fost înlăturate de instanța de control judiciar, aceasta reținând întocmirea cerințelor art. 1 din O.G. nr. 5/2001, privind caracterul cert lichid și exigibil al creanței. Împotriva acestei din urmă hotărâri, debitoarea, S.M. Baia Mare, a declarat recurs. Motivul de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează greșita reținere a cerințelor prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 5/2001, cu ignorarea documentelor din care rezultă că obligația de plată nu era scadentă și nici certă.

Recursul nu este fondat. Procesul-verbal de eșalonare a datoriilor, semnat de părți la 23 mai 2002, a fost examinat de instanță, fiind corect interpretat de aceasta, în sensul că plata eșalonată este acceptată de creditor doar în cazul în care consumatorul achită integral prin ordin de plată consumul de energie electrică. De altfel, perioada pentru care s-a convenit eșalonarea: 25 iunie 2002 - 25 noiembrie 2002, deși a expirat, recurenta, cu excepția sumei de 5.000.000.000 lei, conform ordinelor de plată din 19 august 2002 și 20 iulie 2002, nu și-a respectat obligația de plată a sumei eșalonate. Prin urmare, în mod corect, instanța a respins acțiunea în anulare, creanța, în speță, întrunind condițiile art. 1 din O.G.

nr. 5/2001 și deci, critica este neîntemeiată. Așa fiind, Curtea va respinge, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul declarat, ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de debitoarea, S.M. Baia Mare, împotriva sentinței nr. 346 din 12 septembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 18 martie 2003.