ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1617/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 229 din 9 martie 1999, Tribunalul Prahova, secția comercială, a admis acțiunea în daune, astfel cum a fost precizată și formulată de reclamanta SC S.G. SA Brăila și a obligat pe pârâta, SC C.I. SA București, la plata sumelor de 472.481.310 lei, cu titlu de diferență preț construcții montaj, în baza contractului nr. 1 din 23 ianuarie 1995, încheiat între părți, precum și la plata sumei de 1.031.678.739 lei, reprezentând daune-interese, cât și la suma de 5.473.574.682 lei penalități contractuale. În baza art. 246 C. proc. civ., s-a luat act de renunțarea la judecată față de pârâta SC C.I. SA Brăila.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în baza contractului nr. 1 încheiat la 23 mai 1995, având ca obiect realizarea investiției „Fabrica de confecții” situată în Brăila, iar apoi a actului adițional 1/1997, cât și a tranzacției încheiată în forma autentică, la data de 7 aprilie 1997, pârâta, în calitate de investitor, și a asumat obligații financiare, pe care nu le-a respectat însă, în termenii și condițiile convenite, fapt ce a determinat prejudicierea reclamantei și care justifică acordarea de daune și penalități, astfel cum rezultă din tranzacția notarială semnată de ambele părți, susținută de concluziile expertizei financiar contabile efectuată în cauză. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, prin decizia nr. 988 din 8 noiembrie 2001, a admis apelul declarat de pârâta SC C.I.

SA București, împotriva sentinței și, în consecință, schimbând în tot sentința, a respins acțiunea promovată de reclamantă, ca fiind neîntemeiată. Analizând atât probele administrate în fața instanței de fond, cât și probele cu înscrisuri și expertiza tehnică, privind stadiul realizării investiției administrate în fața instanței de apel, s-a apreciat, în considerentele deciziei, că pretențiile reclamantei, rezultând numai din calculele pe care ea le face, greșit au fost însușite de prima instanță. Aceasta deoarece, cu privire la penalități, nu s-a dovedit respectarea procedurii convenite de evidență a facturilor emise și primite , iar cu privire la dobânzile stipulate de art. 6.10 din contract, reclamanta nu a dovedit că ar fi plătit dobânzile pe care le solicită pentru împrumuturile contractate, așa după cum nu s-a dovedit nici diferența de preț solicitată.

Reclamanta SC S.G. SA Brăila a declarat recurs împotriva deciziei, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 7, 9 C. proc. civ. Se invocă, în esență: - nerespectarea dreptului la apărare și, deci, nulitatea prevăzută de art. 105 C. proc. civ., nefiind citați la termenul la care s-a făcut expertiza și neparticipând la efectuarea acesteia; - necomunicarea raportului de expertiză pentru a formula eventuale obiecțiuni; - reclamanta fiind în procedură de faliment, expertul trebuia să ia legătura cu lichidatorul, care să participe la desigilarea clădirii dispusă de executorul judecătoresc; - greșita ignorare a expertizei contabile existentă la dosar și a convenției părților, penalitățile în sumă de 5.473.574.682 lei fiind calculate după data de 30 iunie 1997 și până la promovarea acțiunii, în baza pct. 6 din Tranzacție, asupra căreia instanța nu s-a pronunțat; - nemotivarea deciziei cu privire la neacordarea diferenței de preț.

Recursul nu este fondat. 1. Procedura administrării probei cu expertiza judiciară este reglementată de art. 201 – 214 C. proc. civ. Pentru încuviințarea acesteia, Codul de procedură civilă nu prevede norme speciale, aplicându-se deci dispozițiile generale cuprinse în art. 167 – 168 C. proc. civ. Cum la termenul de 10 aprilie 2001, când instanța de apel a încuviințat proba cu expertiza tehnică în construcții, solicitată de apelanta-pârâtă, procedura de citare a fost legal îndeplinită, intimata, deși lipsă, având termenul în cunoștință, aceasta nu poate invoca nerespectarea dreptului la apărare, nefiind incident art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Este de observat că și în situația în care s-ar fi săvârșit o neregularitate procedurală, aceasta se acoperă, conform art. 108 alin. (3) C. proc.

civ., dacă partea care are interes nu a invocat-o la prima zi la înfățișare, ce a urmat după această neregularitate și înainte de a se pune concluzii în fond. 2. În ce privește necomunicarea raportului de expertiză, se constată că o atare obligație nu este reglementată pentru instanță, recurenta fiind aceea care a încălcat prevederile art. 208 alin. (2) C. proc. civ. și care dispun că „Părțile sunt obligate să dea expertului orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării”. Primul expert numit B.I. a constat lipsa de colaborare a intimatei-reclamante, prin procesul-verbal din 3 mai 2001, semnat și de aceasta, prin lichidator și consilier juridic, solicitând chiar înlocuirea din acest motiv, iar cel de-al doilea expert, M.M., a consemnat și el în raportul de expertiză lipsa de colaborare a reclamantei, prin lichidatorul său judiciar, în a permite accesul în imobil.

3. Pentru efectuarea expertizei, părțile au fost înștiințate, conform art. 208 alin. (1) C. proc. civ., lichidatorul reclamantei fiind prezent la convocarea ambilor experți, așa încât și această susținere a recurentei este nefondată. În acest context, invocarea motivelor de recurs cu acest obiect nu reprezintă decât o concretizare a încălcării art. 723 C. proc. civ., care stipulează obligația exercitării cu bună credință a drepturilor procedurale. 4. Instanța de apel a analizat întreg materialul probator, soluția de respingere a acțiunii fiind motivată sub aspectul fiecărui capăt de cerere, inclusiv cu privire la diferența de preț solicitată.

De altfel, nerespectarea obligațiilor de către pârâtă s-a tranșat pe cale amiabilă, părțile încheind tranzacția din 7 aprilie 1997 și o minută la 30 iulie 1997, prin care se constată întinderea debitului, aceasta din urmă fiind pusă în executare, prin cererea adresată de reclamantă executorilor, la 11 septembrie 1997, sentința nr. 495 din 2 septembrie 1998 a Tribunalului Brăila, prin care s-a respins contestația la executare a intimatei SC C.I. SA, fiind menținută prin decizia nr. 632/A din 22 decembrie 1998 a Curții de Apel Galați și decizia nr. 3933 din 20 iunie 2001 a Curții Supreme de Justiție. Din procesul-verbal al executorului judecătoresc L.P. - Biroul Brăila, încheiat la 12 iulie 2002, depus în recurs, rezultă că s-a făcut aplicarea art. 371 2 C. proc.

civ., cu privire la actualizarea debitului inițial, prin aplicarea indicelui de inflație pe perioada august 1997 - mai 2002, aplicând și penalitatea convenită de 0,15 % la zi, așa încât motivul de recurs, privind penalitatea ulterioară încheierii minutei, este lipsit de interes. Prin urmare, Curtea va respinge recursul declarat de reclamantă pentru considerentele arătate ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, SC S.G. SA Brăila, împotriva deciziei nr. 988 din 8 noiembrie 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 17 martie 2003.