ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 143/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1481 din 4 octombrie 2000, Tribunalul Timiș a anulat, ca netimbrată, acțiunea formulată de reclamanta, Agenția Națională de Presă R.S., împotriva pârâtei SC I.P. Timișoara, pentru pretenții în sumă de 15.030.520 lei. Prin decizia nr. 156 din 19 februarie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 134/2001, a fost admis apelul reclamantei cu motivarea că, fiind instituție bugetară organizată în conformitate cu H.G. nr. 56/1994, este finanțată de la buget și, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 72/1996, veniturile sale se varsă la buget, astfel încât, în cauză, devin incidente prevederile art. 21 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, aprobată prin Ordinul M.J.

nr. 2214/1997, republicate. Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, susținând că greșit a constatat Curtea de Apel că reclamanta este scutită de plata taxei de timbru; ba chiar s-a invocat un act normativ abrogat, în motivarea soluției. Critica este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează: La data introducerii acțiunii de către reclamantă, 29 august 2000, erau în vigoare Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, aprobată prin Ordinul nr. 760 din 22 aprilie 1999, publicat în M. Of. nr. 380 din 10 iulie 1999, ordin care, deși a aprobat Ordinul nr. 2214/1997, a menținut scutirea de la plata taxelor de timbru pentru acțiunile formulate de instituții publice și (sau) de interes public, atunci când au ca obiect venituri publice, așa cum se menționează în art. 26 pct. 1; 2 și 3 din Noile norme de aplicare a Legii nr. 146/1997.

Or, potrivit Legii nr. 76/2000, publicată în M. Of. nr. 156 din 15 mai 2000, privind bugetul de stat, veniturile reclamantei constituie venituri publice. Dar, trecând peste aceste considerente de fond, este de reținut că Legea nr. 146/1997 stabilește, pentru rezolvarea contestațiilor și cererilor privind taxele judiciare, o procedură administrativă de care pot uza cei obligați la plată și nu pârâta în cauză, criticile sale nefiind prevăzute printre motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 1 – 11 C. proc. civ. Față de considerentele ce preced, Curtea:

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2003.