ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 143/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 1481 din 4

octombrie 2000, Tribunalul Timiș a anulat, ca netimbrată, acțiunea formulată de

reclamanta, Agenția Națională de Presă R.S., împotriva pârâtei SC I.P.

Timișoara, pentru pretenții în sumă de 15.030.520 lei.

Prin decizia nr. 156 din 19

februarie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ, în dosarul nr. 134/2001, a fost admis apelul

reclamantei cu motivarea că, fiind instituție bugetară organizată în

conformitate cu H.G. nr. 56/1994, este finanțată de la buget și, conform art. 20

alin. (3) din Legea nr. 72/1996, veniturile sale se varsă la buget, astfel

încât, în cauză, devin incidente prevederile art. 21 alin. (2) din Normele metodologice

de aplicare a Legii nr. 146/1997, aprobată prin Ordinul M.J. nr. 2214/1997,

republicate.

Împotriva deciziei a declarat recurs

pârâta, susținând că greșit a constatat Curtea de Apel că reclamanta este

scutită de plata taxei de timbru; ba chiar s-a invocat un act normativ abrogat,

în motivarea soluției.

Critica este neîntemeiată pentru

considerentele ce urmează:

La data introducerii acțiunii de

către reclamantă, 29 august 2000, erau în vigoare Normele metodologice de

aplicare a Legii nr. 146/1997, aprobată prin Ordinul nr. 760 din 22 aprilie

1999, publicat în M. Of. nr. 380 din 10 iulie 1999, ordin care, deși a aprobat

Ordinul nr. 2214/1997, a menținut scutirea de la plata taxelor de timbru pentru

acțiunile formulate de instituții publice și (sau) de interes public, atunci

când au ca obiect venituri publice, așa cum se menționează în art. 26 pct. 1; 2

și 3 din Noile norme de aplicare a Legii nr. 146/1997. Or, potrivit Legii nr. 76/2000,

publicată în M. Of. nr. 156 din 15 mai 2000, privind bugetul de stat,

veniturile reclamantei constituie venituri publice.

Dar, trecând peste aceste

considerente de fond, este de reținut că Legea nr. 146/1997 stabilește, pentru

rezolvarea contestațiilor și cererilor privind taxele judiciare, o procedură administrativă

de care pot uza cei obligați la plată și nu pârâta în cauză, criticile sale nefiind

prevăzute printre motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 1 – 11 C. proc.

civ.

Față de considerentele ce preced,

Curtea:

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 17 ianuarie 2003.