Secțiunea a patra Cerere nr. 10869/03 prezentată de Danuta SZLAJMER împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 13 decembrie 2005 într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte dnii Bonello Pellonpäää Traja Garlicki Borrego, Mijović, judecători și grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 4 martie 2003, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentei, domnul Danuta Szlajmer, este resortisant polonez, născută în 1927 și rezidentă în Warszawa. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: recurenta a luat parte la aceeași procedură ca dl Szenk, care a introdus, de asemenea, o cerere în fața Curții (solicitarea nr. 67979/01). Recurenta deține o proprietate care se află într-un ansamblu construit pe teren, aparținând, după diferite traduceri, municipalității Varșovia-Centru (Gmina Warszawa-Centrum la 17 mai 1991, domnul Szenk a introdus o acțiune de anulare a deciziei din 4 decembrie 1967, refuzând acordarea dreptului de dusufuit perpetuu (wieczyste użytkowanie La 1 aprilie 1992, ministrul construcțiilor (Ministrul Gospodarki Przestrzennej i Budownictwa) a respins cererea, decizie confirmată la 23 iulie 1993 de Curtea Administrativă Supremă. Primul președinte al Curții Supreme a introdus o acțiune extraordinară împotriva acestei decizii. La 7 februarie 1995, Curtea Supremă a pronunțat decizia din 23 iulie 1993. La 24 august 1995, ministrul a declarat în parte contrară legii decizia din 1967 și a redeschis procedura în ceea ce privește anumite aspecte ale acesteia. La 23 noiembrie 1995, autoritățile administrative au anulat decizia din 1967 și au retrimis cauza pentru reexaminare. În 1996, dl Szenk s-a plâns autorității administrative superioare de inacțiune a autorităților municipale responsabile cu cauza. La 23 octombrie 1996, recurenta, împreună cu alți trei moștenitori ai foștilor proprietari ai apartamentelor situate în clădirea aflată pe teritoriul în litigiu, s-a alăturat procedurii. Alte persoane s-au alăturat ulterior procedurii în cadrul diferitelor proceduri de partajare a moștenirii. La 21 noiembrie 1996, municipalitatea a solicitat autorităților responsabile cu amenajarea teritoriului informații cu privire la proprietate și a informat, de asemenea, părțile interesate cu privire la obstacolele în calea luării unei decizii. La 21 februarie 1997, când a primit plângerea dlui Szenk, autoritatea administrativă superioară a numit municipalitatea să ia o decizie înainte de 31 martie 1997. La 30 aprilie 1997, un expert mandatat de municipalitate a prezentat estimarea valorii bunului. În perioada 30 aprilie 1997-25 iulie 2000, au avut loc demersuri din partea autorităților administrative și a coproprietarilor în vederea partajării proprietății, aceasta ca urmare a solicitării formulate de participanți de a restabili situația în care se afla bunul înainte de decizia în litigiu din 1967. La 27 septembrie 1999, dl Szenk a introdus o acțiune în lipsă de administrație în fața Curții Administrative Supreme, care, la 2 martie 2000, a recunoscut întârzieri în procedură și a somat municipalitatea să ia o decizie în termen de trei luni. La 25 iulie 2000, municipalitatea a suspendat procedura privind fondul cererii, pe motiv că era necesar să se reglementeze, pe cale civilă, problema partajării coproprietății, care a fost confirmată în ultimă instanță la 30 septembrie 2003, de Curtea Administrativă Supremă. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanta se plânge de durata procedurii în fața autorităților administrative. Citând art. 1 din Protocolul nr. 1, aceasta consideră că este privată de durata procedurii dreptului său de a se bucura în mod pașnic de proprietatea sa. Curtea constată că, la 29 martie 2005, recurenta a fost informată cu privire la faptul că cererea sa fusese comunicată guvernului polonez. De atunci, aceasta nu a răspuns la niciuna dintre scrisorile care i-au fost adresate la 22 iunie 10 august 2005, precum și la 22 septembrie 2005, trimis printr-o scrisoare recomandată cu aviz de primire. Atenția sa a fost atrasă asupra faptului că, în lipsa unui răspuns, Curtea ar putea concluziona că a avut mai mult interes în menținerea cererii sale. Având în vedere circumstanțele din speță, Curtea consideră că reclamanta nu mai intenționează să își mențină cererea. În plus, aceasta nu percepe niciun motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine din Convenție]. În consecință, aplicarea articolului 29 alineatul (3) din Convenție ar trebui să înceteze și să elimine cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să șteargă cererea de rol. Michael O
Requête n
o
10869/03
présentée par Danuta SZLAJMER
contre la Pologne
La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 13 décembre 2005 en une chambre composée de
:
Sir
Nicolas
Bratza
,
président
,
MM.
G.
Bonello
,
M.
Pellonpää
,
K.
Traja
,
L.
Garlicki
,
J.
Borrego Borrego,
M
me
L.
Mijović,
juges
,
et de M. M.
O’Boyle,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 4 mars 2003,
Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requérante, M
me
Danuta Szlajmer, est une ressortissante polonaise, née en 1927 et résidant à Warszawa.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
La requérante prit part à la même procédure que M. Szenk qui introduisit également une requête devant la Cour (requête n
o
67979/01).
La requérante possède une propriété qui se trouve dans un ensemble construit sur le sol appartenant, après différentes translations, à la municipalité de Varsovie- Centre (
Gmina Warszawa-Centrum
).
Le 17 mai 1991, M. Szenk entreprit une action tendant à annuler la décision du 4 décembre 1967, refusant l’octroi du droit d’usufruit perpétuel (
wieczyste użytkowanie
) du terrain sur lequel se trouve la construction.
Le 1
er
avril 1992, le ministre de la Construction (
Minister Gospodarki Przestrzennej i Budownictwa
) rejeta la demande, décision confirmée le 23
juillet 1993, par la Cour administrative suprême.
Le Premier Président de la Cour suprême introduisit un recours extraordinaire à l’encontre de cette décision. Le 7 février 1995, la Cour suprême cassa la décision du 23 juillet 1993.
Le 24 août 1995, le ministre déclara en partie contraire à la loi la décision de 1967 et rouvrit la procédure en ce qui concerne certains autres de ses aspects.
Le 23 novembre 1995, les autorités administratives annulèrent la décision de 1967 et renvoyèrent l’affaire pour réexamen.
En 1996, M. Szenk se plaignit auprès de l’autorité administrative supérieure de l’inaction des autorités municipales chargées de l’affaire.
Le 23 octobre 1996, la requérante, avec trois autres héritiers d’anciens propriétaires des appartements situés dans le bâtiment se trouvant sur le sol litigieux, se joignit à la procédure. D’autres personnes se joignirent ultérieurement à la procédure à l’issue de différentes procédures en partage de l’héritage.
Le 21 novembre 1996, la municipalité demanda aux autorités chargées de l’aménagement du territoire des informations concernant le bien. Elle informa également les intéressés des obstacles l’empêchant de rendre sa décision.
Le 21 février 1997, accueillant la plainte de M. Szenk, l’autorité administrative supérieure somma la municipalité de rendre sa décision avant le 31 mars 1997.
Le 30 avril 1997, un expert mandaté par la municipalité présenta son estimation de la valeur du bien.
Du 30 avril 1997 au 25 juillet 2000, eurent lieu des démarches de la part des autorités administratives et des copropriétaires tendant au partage de la propriété, ceci à la suite de la demande formulée par les participants de restaurer la situation dans laquelle se trouvait le bien avant la décision litigieuse de 1967.
Le 27 septembre 1999, M. Szenk introduisit une action en carence de l’administration devant la Cour administrative suprême. Cette dernière, le 2
mars 2000, reconnut des retards dans la procédure et somma la municipalité de rendre une décision dans un délai de trois mois.
Le 25 juillet 2000, la municipalité suspendit la procédure quant au fond de la demande, au motif qu’il était nécessaire de régulariser par voie civile la question du partage de la copropriété, décision confirmée en dernier ressort le 30 septembre 2003, par la Cour administrative suprême.
La procédure concernant l’octroi du droit d’usufruit du terrain est à ce jour pendante.
Invoquant l’article 6
1.de la Convention, la requérante se plaint de la durée de la procédure devant les instances administratives.
Citant l’article 1 du Protocole n
o
1 elle estime être privée du fait de la durée de la procédure de son droit de jouir paisiblement de son bien.
La Cour constate que le 29 mars 2005, la requérante a été informée du fait que sa requête avait été communiquée au gouvernement polonais. Depuis lors, elle n’a répondu à aucun des courriers qui lui ont été adressés les
22 juin
et
10 août 2005, ainsi que
le 22 septembre 2005,
envoyé par lettre recommandée avec avis de réception. Son attention avait été attirée sur le fait qu’à défaut de réponse, la Cour pourrait
conclure qu’elle n’avait plus intérêt au maintien de sa requête.
Au vu des circonstances de l’espèce, la Cour considère que la requérante n’entend plus maintenir sa requête. Elle n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1
in fine
de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Michael
O’Boyle
Nicolas
Bratza
Greffier
Président