ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1977/2010

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la 15 iunie 2009, revizuenta P.Z., prin mandatar P.F., a solicitat să se dispună revizuirea deciziei nr. 2553 din 15 aprilie 2008 pronunțată de această instanță în dosarul nr. 26776/1/2005. În motivarea cererii, revizuenta a susținut că, prin pronunțarea deciziei atacate, instanța de recurs a săvârșit o eroare materială, constând în reținerea ca nedovedit a dreptului de proprietate asupra terenului din Iași, cum greșit a indicat prin notificarea sa. Cererea de revizuire nu a fost motivată în drept.

La 22 martie 2010 a formulat cerere de intervenție numitul Munteanu Dumitru, cerere respinsă de curte ca inadmisibilă, raportat la dispozițiile art. 51 C. proc. civ., din interpretarea cărora rezultă că o cerere de intervenție, principală sau, după caz, accesorie, poate fi făcută numai pe parcursul desfășurării procesului civil început prin introducerea acțiunii și încheiat prin pronunțarea unei hotărâri irevocabile, ca act final prin care se soluționează litigiul și nu și în calea extraordinară de atac a revizuirii, în cadrul căreia se cercetează existența unor aspecte pe care legiuitorul le-a considerat ca fiind de natură să conducă la retractarea hotărârii, numai în raport cu părțile. Examinând cererea de revizuire, Curtea va constata că aceasta este inadmisibilă raportat la dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc.

civ. Astfel, prin decizia a cărei revizuire s-a solicitat, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în majoritate, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta P.Z. împotriva deciziei nr. 328 din 27 mai 2005 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri pronunțate de instanța de recurs legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât ce reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese aleasă până în acel moment.

O astfel de ipoteză nu se regăsește în situația în care instanța respinge recursul, această soluție neconstituind o evocare a fondului. În consecință, Curtea va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta P.Z. împotriva deciziei nr. 2553 din 15 aprilie 2008 a Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de P.Z. împotriva deciziei nr. 2553 din 15 aprilie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2010.