AFFAIRE CRUZ DA SILVA COELHO c. PORTUGAL
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
-
- Scoasă de pe rol
AFFAIRE CRUZ DA SILVA COELHO c. PORTUGAL (CtEDO, 2005)
SECȚIUNEA A DOUA CAUZA CRUZ DA SILVA COELHO c. PORTUGAL (solicitarea nr. 9388/02) HOTĂRÂREA (reglementare amiabilă) STRASBURG 13 decembrie 2005 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă.
În cauza Cruz da Silva Coelho c. Portugalia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din domnii A. B. Baka președintele Cabral Barreto Butkevych mei Mularoni Fura-Sandström Jočienė Popović, judecători și a dlui Dolle, graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 22 noiembrie 2005, se pronunță la hotărâre, adoptat la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere (n 9388/02) îndreptată împotriva Republicii Portugheze și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Alzira Maria da Cruz da Silva Coelho ( La 26 februarie 2002, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenia de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăilor Fundamentale (inclusiv Convenia privind liberatatea fundamentale).Prezenta reclamantă, care a fost admisă în beneficiul asistenei judiciare, este reprezentată de dl R. Ferreira da Silva, avocat la Salvaterra de Magos (Portugalia).
A fost reprezentat de agentul său, J. Miguel, procuror general adjunct. În special, recurenta susținea, pe teren la art. 2 din Convenție, că moartea fiului său era legată de omisiunea unor măsuri adecvate din partea statului. În plus, aceasta a imputat încălcarea articolelor 6 și 14 din Convenție prin faptul că nu a beneficiat de posibilitatea de a se pronunța asupra unui conflict de jurisprudență în speță. La 16 septembrie 2005, după un schimb de corespondență, graffière a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul art. 38 alin. (1) lit. (b) din Convenție. La 30 septembrie 2005 și, respectiv, 11 octombrie 2005, reclamanta și guvernul au prezentat declarații oficiale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei.
La 2 august 1992, fiul reclamantei, Paulo, în vârstă de 19 ani, a murit prin înecare pe o plajă fluvială din Tage, Salvaterra de Magos. Potrivit faptelor stabilite de instanțele interne, Paulo, care nu știa să înoate, se plimba pe malul apei, care nu-și acoperea genunchii, când a căzut într-o gaură deschisă pe fundul râului a cărui adâncime era mai mare decât mărimea sa. Gaura în cauză fusese provocată de extracția nisipului, care schimbase patul râului. Un alt tânăr, P.J., a încercat să-l ajute pe fiul reclamantei, dar a găsit, de asemenea, moartea prin înec. La 18 mai 1995, tatăl lui Paulo a depus o cerere de despăgubire împotriva statului în fața instanței din Benavente. La 2 iunie 1996, reclamanta s-a alăturat acestei proceduri ca reclamantă.
Prin hotărârea din 4 februarie 2000, tribunalul a respins cererea, atât hotărârea din 8 februarie 2001, cât și hotărârea din 27 septembrie 2001 au confirmat hotărârea în cauză. Recurenta a depus, fără succes, o cerere în nulitate a acestei din urmă hotărâri, susținând că comitetul celor trei judecători ai Curții Supreme ar fi trebuit să retrimită cauza în fața adunării plenare a acestei instanțe, în temeiul articolului 732-A din Codul de procedură civilă, deoarece soluția reținută în cele din urmă era în contradicție cu cea a hotărârii Curții Supreme din 12 decembrie 2000, care considerase că responsabilitatea pentru tărâm era angajată, în cadrul unei proceduri introduse de părinții tânărului P.J., care găsise moartea în aceleași condiții și în același timp cu fiul recurentei.
10. printr-o decizie sumară din 17 iunie 2002, Tribunalul Constituțional declară inadmisibilă o acțiune constituțională depusă de recurentă. ÎN DREPT 11. Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului subsemnatul J. M. da Silva Miguel, procuror general adjunct, declară că guvernul portughez oferă dlui Alzira Maria da Cruz da Silva Coelho, suma de 75 000 de euro pentru daune morale și materiale și 2 000 de euro pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea sus-menționată pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. În plus, Tribunalul a primit următoarea declarație, semnată de consiliul recurentei, subsemnatul R. Ferreira da Silva, avocat, nota că guvernul portughez este pregătit să plătească domnului Alzira Maria da Cruz da Silva Coelho, suma de 75 000 EUR pentru daune morale și materiale și 2 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în vederea unei soluionări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea sus-menționată pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Portugaliei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv. Această declarație se soluționează în cadrul regulamentului amiabil la care au ajuns guvernul și reclamanta.
În plus, eu sunt dispus să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 13. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile [art. 39 din convenție]. Aceaceasta este asigurată că acest regulament se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) în fine al Convenției și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. 14. Decide să șteargă cazul din rol Preluând act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 13 decembrie 2005 în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură.
Dolle A.B. Baka Premier Președinte
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.