SECȚIUNEA A DOUA CAUZA CRUZ DA SILVA COELHO c. PORTUGAL (solicitarea nr. 9388/02) HOTĂRÂREA (reglementare amiabilă) STRASBURG 13 decembrie 2005 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Cruz da Silva Coelho c. Portugalia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din domnii A. B. Baka președintele Cabral Barreto Butkevych mei Mularoni Fura-Sandström Jočienė Popović, judecători și a dlui Dolle, graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 22 noiembrie 2005, se pronunță la hotărâre, adoptat la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere (n 9388/02) îndreptată împotriva Republicii Portugheze și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Alzira Maria da Cruz da Silva Coelho ( La 26 februarie 2002, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenia de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăilor Fundamentale (inclusiv Convenia privind liberatatea fundamentale).Prezenta reclamantă, care a fost admisă în beneficiul asistenei judiciare, este reprezentată de dl R. Ferreira da Silva, avocat la Salvaterra de Magos (Portugalia). A fost reprezentat de agentul său, J. Miguel, procuror general adjunct. În special, recurenta susținea, pe teren la art. 2 din Convenție, că moartea fiului său era legată de omisiunea unor măsuri adecvate din partea statului. În plus, aceasta a imputat încălcarea articolelor 6 și 14 din Convenție prin faptul că nu a beneficiat de posibilitatea de a se pronunța asupra unui conflict de jurisprudență în speță. La 16 septembrie 2005, după un schimb de corespondență, graffière a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul art. 38 alin. (1) lit. (b) din Convenție. La 30 septembrie 2005 și, respectiv, 11 octombrie 2005, reclamanta și guvernul au prezentat declarații oficiale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei. La 2 august 1992, fiul reclamantei, Paulo, în vârstă de 19 ani, a murit prin înecare pe o plajă fluvială din Tage, Salvaterra de Magos. Potrivit faptelor stabilite de instanțele interne, Paulo, care nu știa să înoate, se plimba pe malul apei, care nu-și acoperea genunchii, când a căzut într-o gaură deschisă pe fundul râului a cărui adâncime era mai mare decât mărimea sa. Gaura în cauză fusese provocată de extracția nisipului, care schimbase patul râului. Un alt tânăr, P.J., a încercat să-l ajute pe fiul reclamantei, dar a găsit, de asemenea, moartea prin înec. La 18 mai 1995, tatăl lui Paulo a depus o cerere de despăgubire împotriva statului în fața instanței din Benavente. La 2 iunie 1996, reclamanta s-a alăturat acestei proceduri ca reclamantă. Prin hotărârea din 4 februarie 2000, tribunalul a respins cererea, atât hotărârea din 8 februarie 2001, cât și hotărârea din 27 septembrie 2001 au confirmat hotărârea în cauză. Recurenta a depus, fără succes, o cerere în nulitate a acestei din urmă hotărâri, susținând că comitetul celor trei judecători ai Curții Supreme ar fi trebuit să retrimită cauza în fața adunării plenare a acestei instanțe, în temeiul articolului 732-A din Codul de procedură civilă, deoarece soluția reținută în cele din urmă era în contradicție cu cea a hotărârii Curții Supreme din 12 decembrie 2000, care considerase că responsabilitatea pentru tărâm era angajată, în cadrul unei proceduri introduse de părinții tânărului P.J., care găsise moartea în aceleași condiții și în același timp cu fiul recurentei. 10. printr-o decizie sumară din 17 iunie 2002, Tribunalul Constituțional declară inadmisibilă o acțiune constituțională depusă de recurentă. ÎN DREPT 11. Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului subsemnatul J. M. da Silva Miguel, procuror general adjunct, declară că guvernul portughez oferă dlui Alzira Maria da Cruz da Silva Coelho, suma de 75 000 de euro pentru daune morale și materiale și 2 000 de euro pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea sus-menționată pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. În plus, Tribunalul a primit următoarea declarație, semnată de consiliul recurentei, subsemnatul R. Ferreira da Silva, avocat, nota că guvernul portughez este pregătit să plătească domnului Alzira Maria da Cruz da Silva Coelho, suma de 75 000 EUR pentru daune morale și materiale și 2 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în vederea unei soluionări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea sus-menționată pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Portugaliei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv. Această declarație se soluționează în cadrul regulamentului amiabil la care au ajuns guvernul și reclamanta. În plus, eu sunt dispus să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 13. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile [art. 39 din convenție]. Aceaceasta este asigurată că acest regulament se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) în fine al Convenției și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. 14. Decide să șteargă cazul din rol Preluând act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 13 decembrie 2005 în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Dolle A.B. Baka Premier Președinte
DEUXIÈME SECTION
CRUZ DA SILVA COELHO c. PORTUGAL
(Requête n
o
9388/02)
ARRÊT
(Règlement amiable)
13 décembre 2005
Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.
En l’affaire Cruz da Silva Coelho c. Portugal,
La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de
:
MM.
,
président
,
I.
Cabral Barreto
,
V.
Butkevych
,
M
mes
A.
Mularoni
,
E.
Fura-Sandström
,
D.
Jočienė
,
M.
D.
Popović,
juges
,
et de M
me
S.
Dollé,
greffière de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 22 novembre 2005,
Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n
o
9388/02) dirigée contre la République portugaise et dont une ressortissante de cet Etat, M
me
Alzira Maria da Cruz da Silva Coelho («
la requérante
»), a saisi la Cour le 26 février 2002 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
La requérante, qui a été admise au bénéfice de l’assistance judiciaire, est représentée par M
e
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M. J. Miguel, procureur général adjoint.
3.
La requérante alléguait notamment, sur le terrain de l’article 2 de la Convention, que le décès de son fils était imputable à l’omission de mesures adéquates de la part de l’Etat. Elle alléguait par ailleurs la violation des articles 6 et 14 de la Convention en ce qu’elle n’a pas bénéficié de la possibilité de faire statuer sur un conflit de jurisprudence en l’espèce.
4.
Le 16 septembre 2005, après un échange de correspondance, la greffière a proposé aux parties la conclusion d’un règlement amiable au sens de l’article 38 § 1 b) de la Convention. Les 30 septembre 2005 et 11 octobre 2005 respectivement, la requérante et le Gouvernement ont présenté des déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire.
5.
La requérante est née en 1958 et réside à Caneças (Portugal).
6.
Le 2 août 1992, le fils de la requérante, Paulo, alors âgé de 19 ans, décéda par noyade sur une plage fluviale du Tage, à Salvaterra de Magos. D’après les faits établis par les juridictions internes, Paulo, qui ne savait pas nager, se promenait au bord de l’eau, qui ne dépassait pas ses genoux, lorsqu’il tomba dans un trou ouvert au fond de la rivière dont la profondeur était supérieure à sa taille. Le trou en question avait été provoqué par l’extraction de sables, qui avait changé le lit de la rivière. Un autre jeune, P.J., essaya de porter secours au fils de la requérante mais trouva également la mort par noyade.
7.
Le 18 mai 1995, le père de Paulo introduisit devant le tribunal de Benavente une demande en dommages et intérêts contre l’Etat. Le 2
juin
1996, la requérante se joignit à cette procédure en tant que demanderesse.
8.
Par un jugement du 4 février 2000, le tribunal rejeta la demande. Tant la cour d’appel de Lisbonne, par un arrêt du 8 février 2001, que la Cour suprême, par un arrêt du 27 septembre 2001, confirmèrent le jugement en question.
9.
La requérante déposa, sans succès, une demande en nullité de ce dernier arrêt, alléguant que le comité de trois juges de la Cour suprême aurait dû renvoyer l’affaire devant l’assemblée plénière de cette juridiction, aux termes de l’article 732-A du code de procédure civile, car la solution finalement retenue était en contradiction avec celle de l’arrêt de la Cour suprême du 12 décembre 2000, qui avait considéré que la responsabilité de l’Etat était engagée, dans le cadre d’une procédure introduite par les parents du jeune P.J., qui avait trouvé la mort dans les mêmes conditions et au même moment que le fils de la requérante.
10.
Par une décision sommaire du 17 juin 2002, le Tribunal constitutionnel déclara irrecevable un recours constitutionnel déposé par la requérante.
11.
La Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
Je soussigné, J. M. da Silva Miguel, Procureur général adjoint, déclare que le gouvernement portugais offre de verser à M
me
Alzira Maria da Cruz da Silva Coelho, la somme de 75
000 euros pour dommage moral et matériel et 2
000 euros pour frais et dépens, en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.
Cette somme sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
En outre, le Gouvernement s’engage à ne pas demander le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention.
»
12.
La Cour a reçu la déclaration suivante, signée par le conseil de la requérante
:
«
Je soussigné, R. Ferreira da Silva, avocat, note que le gouvernement portugais est prêt à verser à M
me
Alzira Maria da Cruz da Silva Coelho, la somme de 75
000
euros pour dommage moral et matériel et 2
000 euros pour frais et dépens, en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.
Cette somme sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre du Portugal à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée.
La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et la requérante sont parvenus.
En outre, je m’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention.
»
13.
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ce règlement s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1
in fine
de la Convention et 62 § 3 du règlement).
14.
Partant, il convient de rayer l’affaire du rôle.
1.
Décide
de rayer l’affaire du rôle
;
2.
Prend acte
de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 13 décembre 2005 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
S.
Dollé
A.B.
Baka
Greffière
Président