ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii penale de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele : La data de 10 iulie 2009 s-a înregistrat la Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție plângerea formulată de petiționara S.A. Inotesti împotriva rezoluțiilor nr. 3106 /2009 din 6 iulie 2009 și nr. 3106/P din 9 februarie 2009, ambele ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, solicitând admiterea acesteia astfel cum a fost formulată și „autosesizarea Înaltei Curți privind reținerea spre soluționare a plângerilor" ce nu au fost soluționate de parchet. În cuprinsul cererii scrise petiționara a solicitat obligarea magistraților procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dar și Consiliului Superior al Magistraturii precum și Ministerului de Interne la daune morale, fără a preciza cuantumul acestora.

În cuprinsul memoriului său, petiționara, prin reprezentantul D.M., a învederat faptul că a depus anterior, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție o plângere, fiind nemulțumită de faptul că parchetul i-a comunicat soluțiile nr. 3106/4/2009 din 6 iulie 2009 și nr. 3106/4/P din 9 februarie 2009. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că plângerea formulată de petiționară este inadmisibilă pentru considerentele ce vor fi mai jos relevate. Ca o garanție a respectării legalității în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora.

În concepția legiuitorului, poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare. Accesul liber la justiție este reglementat de legiuitor, iar cel nemulțumit de soluția dată de procuror se poate adresa judecătorului de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Se constată că petiționara, în plângere, își exprimă nemulțumirea față de răspunsul comunicat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, prin adresele nr. 3106/4/2009 din 6 iulie 2009 și nr. 3106/4/P din 9 februarie 2009, susținând că astfel s-ar fi încălcat prevederile art. 277 C. proc.

pen. La fila 5 dosar instanță Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, a comunicat la dosar sub nr. 17994/5697/VI11/1/2008 a adresă din care rezultă că petiția formulată de numitul D.M. pentru petiționara S.C. Inotești S.A și înregistrată cu numărul anterior menționat nu a făcut și nici nu face obiectul unui dosar penal, în speță, nefiind vorba de o plângere îndreptată împotriva măsurilor sau actelor de urmărire penală, potrivit dispozițiilor art. 275-278 C. proc. pen. Prin urmare, adresa anterior menționată nu are aceeași natură cu actele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, partea vătămată poate face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit dispozițiilor art. 277 și art. 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Or, în speță, petiționara a formulat plângere împotriva unei adrese înregistrată sub nr. 3106 din 9 februarie 2009 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, care nu are aceeași natură cu actele prevăzute expres și limitativ de textele legale, anterior menționate.

Or, recunoașterea unei căi de atac, în situații neprevăzute de legea procesual penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Față de cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. va respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petiționara S.A. Inotești. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă ȘT E Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționara S.A. Inotești. Obligă petiționara la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 26 octombrie 2009.