ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2443/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2443/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr. 102 din 17 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș, s-a
dispus condamnarea inculpatului T.O.I., pentru săvârșirea următoarelor
infracțiuni:
- participație improprie la furt de arbori, prev. de art.
31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 98 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 26/1996,
cu referire la art. 97 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art.
75 lit. c) și art. 13 C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni
închisoare;
- participație improprie la tăiere ilegală de arbori,
prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 32 alin. (1), (3), (4) lit.
a) din O.G. nr. 96/1998, modificată prin Legea nr. 120/2004 și Legea nr. 183/2005,
cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 13 C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani și
3 (trei) luni închisoare;
- luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1), (2) C.
pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 3
(trei) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii, pe o durată de
3 ani după executarea pedepsei închisorii, a drepturilor prev. de art. 64 lit. a)
- c) C. pen., și anume:
a) dreptul de a alege și a fi ales în autoritățile
publice sau în funcții elective publice;
b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul
autorității de stat;
c) dreptul de a ocupa funcția de pădurar;
- încercarea de a determina mărturia mincinoasă,
prev. de art. 261 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare.
În conformitate cu prevederile art. 33 lit. a), art. 34
lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite în cea mai grea dintre ele,
și anume pedeapsa de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni închisoare și pedeapsa
complementară a interzicerii pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei
închisorii, a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen., și anume:
a) dreptul de a alege și a fi ales în autoritățile
publice sau în funcții elective publice;
b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul
autorității de stat;
c) dreptul de a ocupa funcția de pădurar.
În conformitate cu prevederile art. 71 C. pen., s-au
interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata
executării pedepsei principale.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. a fost
obligat inculpatul să plătească părții civile Regia Națională a Pădurilor - Direcția
Silvică Târgu Mureș, suma de 30989,97 lei cu titlu de pagubă materială.
S-a făcut aplicarea art. 191 alin. (1) C. proc. pen.
Pentru a se dispune în acest sens, s-au reținut
următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul
Mureș din 28 mai 2007, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și
trimiterea în judecată a inculpatului T.O.I. pentru săvârșirea infracțiunilor
prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 98 alin. (1), (3), (4)
Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., participație improprie
la furt de arbori, de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 32 alin. (1), (3),
(4) lit. a) O.G. nr. 96/1998, modificată prin Legea nr. 120/2004 și Legea nr.
183/2005, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., participație improprie la
tăiere ilegală de arbori, de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6
Legea nr. 78/2000, luare de mită, de art. 261 alin. (1) C. pen., încercarea de
a determina mărturia mincinoasă, și de art. 248 C. pen., abuz în serviciu
contra intereselor publice, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În motivarea rechizitoriului s-a arătat că
inculpatul, în calitate de pădurar la Ocolul Silvic Răstolita, a pretins bani
de la martorul P.N.G., în total 4000 de lei, pentru a-i tăia și, a-i livra
ilegal un nr. de 200 de pomi de Crăciun. în data de 25 noiembrie 2006,
inculpatul i-a determinat pe minorii B.Z. și R.S. să taie și să livreze brazii.
Aceștia, în necunoștință de cauză, au tăiat un nr. de 78 de brazi pomi de
Crăciun și au fost surprinși în flagrant în timp ce îi duceau la drumul
forestier în vederea transportării. După începerea procesului, inculpatul i-a
contactat pe martorii B.Z., R.S. și V.V.l. și a încercat să îi determine să își
schimbe declarațiile. în acest scop Ie-a promis foloase materiale, iar pe
martorul V.V.l. I-a și amenințat cu acte de agresiune.
S-a reținut că martorul P.N.G., care a denunțat
fapta, nu a putut fi adus și audiat în instanță, dar declarația lui de la
urmărire penală se coroborează cu declarația martorului V.V.l. care a declarat:
„Am fost de față la discuțiile dintre inculpat și P.N. în care ei s-au înțeles
ca inculpatul să-i dea lui P. pomi de Crăciun. S-au înțeles și la preț, 180.000
sau 200.000 de lei vechi de pom. Au căutat doi băieți care să taie brazii, i-au
găsit, au mers .până în pădure. Acolo era inculpatul. Ne-a spus că ne sună când
sunt gata brazii și să venim cu duba să-i luăm". Instanța a reprodus
cuvânt cu cuvânt aceste afirmații, considerând că probează cât se poate de clar
fapta inculpatului. De altfel, însuși numărul brazilor tăiați sugera că
inculpatul i-a tăiat pentru a-i valorifica.
Potrivit fișei postului (filele 48-50 dosar urmărire
penală), inculpatul avea funcția de pădurar in cadrul Direcției Silvice Târgu
Mureș - Ocolul Silvic Răstolita. Atribuția sa era aceea de a verifica
respectarea regulilor de tăiere și scoatere a materialelor lemnoase. El
exercita o funcție publică, în înțelesul art. 1 lit. a) din Legea nr. 78/2000.
S-a conchis că, fapta inculpatului de a accepta
promisiunea unei sume de bani în scopul de a îndeplini un act contrar
atribuțiilor sale de serviciu, și anume de a determina tăierea ilegală și
sustragerea unor arbori din fondul forestier pe care îl supraveghea, întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254
alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Referitor la tăierea ilegală și furtul pomilor de
Crăciun, s-a reținut din declarațiile martorilor R.S.A., B.Z., C.F.l., A.I.V.,
V.V.l. și N.C., coroborate cu procesele-verbale de constatare și cel de
cercetare la fața locului că, la data de 25 noiembrie 2006, după ce cu câteva
zile înainte încheiase înțelegerea sus amintită cu P.N., inculpatul i-a cerut
acestuia să îi trimită doi băieți ca să îl ajute să taie pomii. P.N. i-a trimis
pe R.S. și B.Z., minori cu vârsta de 16, respectiv 17 ani împliniți. în pădure,
în zona cantonului silvic Borzia, ținând de Ocolul Silvic Răstolița, minorii au
fost așteptați de inculpat care Ie-a cerut să taie 100 de pomi de Crăciun și Ie-a
promis că îi plătește cu 20 de lei de persoană. Inculpatul Ie-a arătat brazii
care trebuie tăiați și Ie-a dat o secure. Minorii au tăiat și au cărat la drum,
în vederea transportării lor, un număr de 78 de pomi de Crăciun din specia
brad, nemarcați, iar inculpatul s-a dus să îi dea telefon lui P.N., pentru a-i
spune să vină cu mașina să încarce pomii. între timp, însă, acesta din urmă a
denunțat faptele, poliției. O patrulă trimisă i-a surprins pe minori în timp ce
duceau pomii la drumul forestier, unde era deja adunată o grămadă. Cei doi au
arătat că au crezut că pomii sunt pentru Ocolul Silvic, și în această cauză
afirmația lor a fost reținută ca sinceră.
S-a reținut că declarațiile tuturor martorilor
infirmă susținerile inculpatului, că a găsit o parte din pomi deja tăiați, și
dovedesc că inculpatul a determinat tăierea tuturor celor 78 de brazi.
Din adresele trimise de Regia Națională a Pădurilor -
Direcția Silvică Mureș, atât la dosarul de urmărire penală (f. 52), cât și
instanței de judecată (f. 62, 120) rezultă că pomii nu au fost măsurați, ci au
fost încadrați în categoria „pomi de Crăciun" prin apreciere. Inculpatul a
contestat această încadrare.
Instanța a reținut că prin Legea nr. 84/2007, privind
aprobarea și modificarea O.U.G. nr. 85/2006, a fost definită noțiunea „pomilor
de Crăciun" prin criteriul diametrului la bază, care trebuie să fie de cel
mult 12 cm iar la data comiterii faptei și a cercetării la fața locului O.U.G. nr.
85/2006 folosea această noțiune, dar fără să o definească. în aceste condiții,
diametrul cioatelor brazilor tăiați nu a fost măsurat.
S-a reținut, din declarațiile martorilor, că celor
doi minori, B.Z. și R.S., li s-a cerut să taie pomi de Crăciun și că aceștia
s-au conformat. Față de înțelesul obișnuit al acestei expresii, s-a dedus că ei
nu au tăiat arbori al căror diametru la bază să fie atât de mare încât să
depășească 12 cm. Ca urmare, chiar și după modificarea testului legal, arborii
tăiați se încadrează în categoria „pomilor de Crăciun".
Inculpatul a mai susținut că din valoarea
prejudiciului cauzat, Direcția Silvică a omis să scadă suma obținută prin
valorificarea pomilor.
Din constituirea de parte civilă s-a reținut însă că
această sumă a fost scăzută, și că prejudiciul stabilit 30.989,97 lei,
reprezintă diferența dintre valoarea pagubei calculată ținând seama de prețul
mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior și de valoarea factorului de
multiplicare „K" pentru pomi de Crăciun, și suma obținută din vânzarea
acestor pomi.
S-a conchis că suma de 30.989,97 lei este de peste 50
de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior
și s-a reținut că, faptele inculpatului de a-i determina pe doi minori ca,
acționând fără vinovăție, să taie în mod ilegal și să sustragă 78 de brazi,
cauzând un prejudiciu de peste 50 de ori mai mare decât valoarea unui metru cub
de masă lemnoasă pe picior, constituie infracțiunile prevăzute de art. 31 alin.
(2) C. pen. raportat la art. 98 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 26/1996, cu
referire la art. 97 alin. (4) lit. a) Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 75 lit.
c) C. pen. și art. 13 C. pen., participație improprie la furt de arbori, și de art.
31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 32 alin. (1), (3), (4) O.G. nr. 96/1998,
modificată prin Legea nr. 120/2004, Legea nr. 183/2005, cu aplicarea art. 75 lit.
c) și art. 13 C. pen., tăiere ilegală de arbori.
Schimbarea încadrării juridice a faptei de furt de
arbori, în sensul reținerii prevederilor art. 97 alin. (4) lit. a) Legea nr. 26/1996,
s-a dispus la termenul de judecată din 21 ianuarie 2008.
În ce privește infracțiunea de încercare de a
determina mărturia mincinoasă, s-a reținut că martorii R.S., R.G.P. și B.Z. au
arătat că inculpatul Ie-a cerut, în cursul unei discuții avute acasă la R.S. în
timpul procesului, să își schimbe declarațiile. în schimb, Ie-a propus celor
doi minori să le dea suma de 500 de lei pentru a-și angaja ce avocat vor, așa
cum declară R.G.R. S-a apreciat că oferirea banilor nu s-a făcut pentru ca
martorii să declare adevărul, fiindcă declarațiile lor inițiale sunt cele care
corespund situației reale de fapt, astfel oferirea sumei de bani a reprezentat
o încercare de corupere, în sensul art. 261 alin. (1) C. pen.
S-a considerat că fapta inculpatului care, într-o
discuție avută cu martorul R.S., cu mama acestuia și cu martorul B.Z., a
încercat prin corupere să îi determine pe R.S. și B.Z. să dea declarații
mincinoase în cauză întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de
încercare de a determina mărturia mincinoasă, prevăzută de art. 261 alin. (1) C.
pen.
Referitor la infracțiunea de abuz în serviciu, s-a
apreciat că această infracțiune are un caracter subsidiar, în sensul că fapta inculpatului
se putea încadra ca abuz în serviciu numai dacă nu era incriminată de alte
dispoziții speciale, ori, în speță, faptele sale se încadrează ca tăiere
ilegală și furt de arbori. Prin urmare, nu se mai reține și încadrarea lor în
prevederile art. 248 C. pen. S-a considerat că trimiterea în judecată a
inculpatului și pentru abuz în serviciu constituie o inadvertență.
La individualizarea pedepselor aplicabile
inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare
prevăzute de art. 72 C. pen., între care circumstanțele personale ale
inculpatului care, atât în calitate de pădurar, cât și în cursul procesului, a
avut un comportament incorect. Același tip de comportament l-a avut, conform
unor declarații, și la momentul constatării faptei, când a încercat să îi
corupă pe agenții constatatori, iar minorilor Ie-a reproșat că nu au spus ce
Ie-a zis el să declare. Pe de altă parte, s-a reținut că inculpatul nu are
antecedente penale, în afara unei amenzi penale aplicate pentru lovire.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., având în
vedere și dispozițiile O.U.G. nr. 85/2006 privitoare la stabilirea
modalităților de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere, a fost
obligat inculpatul la plata prejudiciului nerecuperat și solicitat de partea
civilă A.N.P. - D.S. Târgu Mureș, prejudiciu pe care, de altfel, în faza
inițială a cercetărilor inculpatul s-a angajat să îl achite.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în
termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și inculpatul T.O.I.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș a solicitat
condamnarea inculpatului și pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu
contra intereselor publice, motivându-se că inculpatul cu știință nu și-a
îndeplinit atribuțiile de serviciu, cauzând o pagubă Ocolului Silvic Răstolița.
Inculpatul a solicitat achitarea, în baza art. 10 lit.
a) și d) C. proc. pen., pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în
judecată, susținând că totul este o farsă judiciară pusă la cale de martorul P.N.G.,
nefiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.
Prin Decizia penală nr. 53/ A din 23 aprilie 2009 a
Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,
s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și de
inculpatul T.O.I., împotriva sentinței penale nr. 102 din 17 aprilie 2008 a
Tribunalului Mureș.
A fost desființată parțial sentința atacată și
reținând cauza spre rejudecare, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus
schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art. 254 alin. (1), (2)
C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și cea prevăzută de art. 248 C.
pen. în infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art.
6 din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art.
6 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul T.O.I. la pedeapsa de 3
(trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 3
ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen.
În baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 98
alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 26/1996 cu referire la art. 97 alin. (4) lit.
a) din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 13 C. pen. a fost
condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 32
alin. (1), (3), (4) lit. a) din O.G. nr. 96/1998 (modificată) cu aplicarea art.
75 lit. c) și art. 13 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de
3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au
fost contopite pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 3
(trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 3
ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen.
În baza art. 86
1
C. pen., s-a dispus
suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului, sub supraveghere pentru
o perioadă de 5 (cinci) ani, stabilit conform art. 86
2
C. pen.,
impunându-se inculpatului ca, pe durata termenului de încercare sus menționat,
să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 833 alin. (1) lit. a), b),
c), d) C. pen.
Totodată, instanța a pus în vedere inculpatului
dispozițiile art. 86
4
C. pen., cu privire la faptul că suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere poate fi revocată în cazul în care
inculpatul nu va îndeplini cu rea-credință măsurile de supraveghere prevăzute
de lege ori obligațiile stabilite de instanță ori inculpatul va săvârși, în
cursul termenului de încercare, o nouă infracțiune.
Au fost menținute dispozițiile instanței de fond
privind condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 261 alin.
(1) C. pen., precum și cele privind soluționarea laturii civile a cauzei și
obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare, înlăturând totodată
dispozițiile contrare deciziei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de prim control
judiciar a constatat că starea de fapt reținută de instanța de fond este
corectă. La stabilirea acesteia s-au avut în vedere toate probele administrate
în cauză (inclusiv declarațiile date de inculpat și martorul B.O.l. în fața
instanței de apel) iar din coroborarea acestor probe rezultă, fără dubiu, că
inculpatul T.O.I. este autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
Astfel, s-a dovedit că inculpatul, în calitatea sa de
pădurar la Ocolul Silvic Răstolița, a pretins bani de la martorul P.N.G., în
scopul de a-i livra pomi de crăciun, scop în care i-a determinat cu intenție pe
martorii minori B.Z. și R.S. să taie și să sustragă un număr de 78 brazi (pomi
de crăciun) în contextul în care cei doi martori au acționat în considerarea
faptului că inculpatul avea calitatea de pădurar, calitate în care era
îndrituit, aparent legal, să dispună tăierea acelor pomi de crăciun.
De asemenea, s-a reținut că din probele administrate
rezultă că inculpatul a încercat să-i determine pe martorii R.S. și B.Z. să dea
declarații mincinoase în cauza penală în care era cercetat, susținerile
inculpatului privind faptul că nu ar fi dovedite faptele sus-menționate,
neavând suport.
Cât privește încadrarea juridică dată faptelor
săvârșite de inculpat, instanța de apel a apreciat criticabilă hotărârea primei
instanțe, pentru următoarele considerente:
Pentru infracțiunea de abuz în serviciu, prev. de art.
248 C. pen., prima instanță nu s-a pronunțat prin dispozițiile sentinței, iar
în considerente s-a rezumat la a se arăta că „trimiterea în judecată a
inculpatului pentru această infracțiune constituie o inadvertență".
Instanța de control judiciar a considerat că, în ceea
ce privește infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen., abuz în serviciu contra
intereselor publice, aceasta este absorbită în conținutul infracțiunii de luare
de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen., raportat la art. 6 din
Legea nr. 78/2000 și, ca atare, în baza art. 334 C. proc. pen., instanța a
schimbat a încadrarea juridică din două infracțiuni prev. de art. 254 alin. (1),
(2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și cea prev. de art. 248 C.
pen., în infracțiunea prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art.
6 din Legea nr. 78/2000.
S-a argumentat această schimbare de încadrare
juridică, în sensul că inculpatul are calitatea de funcționar public, în sensul
art. 147 alin. (1) C. pen., care exercita o însărcinare atribuită în serviciul
unei unități din cele la care se referă art. 145 C. pen., privind Ocolul Silvic
Răstolița din cadrul R.N.P. - Direcția Silvică Târgu Mureș, iar în această
calitate, de funcționar public cu atribuții de control, a pretins martorului P.G.N.
suma de 200.000 lei pentru fiecare din cei 100 brazi (pomi de crăciun) pe care
urma să-i taie din fondul forestier și să-i predea martorului. Acest fapt,
respectiv o parte din brazi au și fost tăiați, inculpatul încălcându-și
îndatoririle de serviciu de a veghea la circulația materialului lemnos,
verificarea respectării regulilor de tăiere și scoatere din pădure a acestui
material, precum și de a asigura paza pădurilor.
Față de cele arătate, s-a considerat că o atare
aplicare a dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. este necesară și legală.
Cât privește încadrarea juridică a celorlalte fapte
pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, instanța de apel a apreciat
că acestea sunt corecte și că nu comportă reconsiderarea acestora.
În ceea ce privește tratamentul sancționator aplicat
inculpatului, s-a considerat că acesta este prea aspru, raportat la
împrejurările în care au fost săvârșite faptele, gradul de pericol social al
acestor fapte și la persoana inculpatului, care este tânăr, nu a mai intrat în
conflict cu legea penală, nu este cunoscut cu un comportament descalificant, ci
dimpotrivă este student și își desăvârșește pregătirea profesională.
Prin urmare, instanța de control judiciar a
reconsiderat pedepsele aplicate inculpatului, reducându-le la limita minimă de
câte 3 (trei) ani închisoare, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și
fără ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă în regim de detenție.
Împotriva deciziei instanței de apel, în termen
legal, a declarat recurs inculpatul, care prin motivele de recurs formulate a
invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385
9
pct. 10, 18 și 14 C.
proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și pe
fond, în principal, achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10
lit. a) și d) C. proc. pen., iar în subsidiar, față de circumstanțele sale
personale, reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului
acesteia sub minimul special și aplicării dispozițiilor art. 81 C. pen.
Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor
de recurs invocate și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385
9
alin.
(3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat.
În decizia atacată instanța de apel a analizat pe
larg cererile inculpatului, mijloacele de probă și apărările formulate de
acesta, în sensul neparticipării la săvârșirea infracțiunilor deduse judecății,
în motivarea deciziei fiind argumentată convingător vinovăția inculpatului,
instanța făcând referire și trimitere concretă la mijloacele de probă, astfel
că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 10 C.
proc. pen.
Cât privește susținerea apărării privind pretinse
neregularități ale procesului - verbal de constatare a infracțiunii, Înalta Curte
constată acestea nu au fost de natură a aduce o vătămare inculpatului care să
nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Potrivit art. 197 alin. (4) C. proc. pen., invocarea
oricăror alte încălcări decât cele prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc.
pen., cum sunt cele arătate de inculpat, putea fi făcută în cursul efectuării
actului sau la primul termen de judecată, ceea ce nu s-a făcut.
Instanța nu poate lua în considerare din oficiu
încălcările semnalate, întrucât acestea nu l-au vătămat pe inculpat, iar
refacerea actelor nu este necesară pentru aflarea adevărului și justa
soluționare a cauzei.
Înalta Curte constată că nici solicitarea
recurentului inculpat de a fi achitat, conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat
la art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., în baza cazului de casare prevăzut de art.
385
9
pct. 18 C. proc. pen., nu este fondată.
În prezenta cauză, s-a dat eficiență deplină
dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea
probelor, stabilindu-se corect că faptele săvârșite de recurentul inculpat T.O.I.
întrunesc, atât obiectiv cât și subiectiv, conținutul incriminator al
infracțiunilor prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 din
Legea nr. 78/2000, art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 98 alin. (1), (3),
(4) din Legea nr. 26/1996 cu referire la art. 97 alin. (4) lit. a) din Legea nr.
26/1996 cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 13 C. pen. și art. 31 alin. (2) C.
pen. raportat la art. 32 alin. (1), (3), (4) lit. a) din O.G. nr. 96/1998
(modificată) cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 13 C. pen. reținute în
sarcina acestuia.
Materialul probator aflat la dosarul cauzei,
respectiv: declarațiile martorilor P.N.G., R.S.A., R.G.R., B.Z., C.F.I., A.I.V.,
V.V.I. și N.C., B.O.l., procesele-verbale de constatare și de cercetare la fața
locului, adresele emise de Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică
Mureș, relevă fără echivoc existența faptelor și vinovăția inculpatului.
Referitor la soluționarea laturii civile, Înalta Curte
constată că prejudiciul nerecuperat și solicitat de partea civilă A.N.P. - D.S.
Târgu Mureș, a fost corect stabilit, în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen.,
având în vedere dispozițiile O.U.G. nr. 85/2006 privitoare la stabilirea
modalităților de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere
În prezenta cauză nu este incident nici cazul de
casare prevăzut de dispozițiile art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.,
invocat de recurentul inculpat, pedeapsa aplicată de instanța de apel fiind
corect individualizată, în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. și este
de natură să realizeze scopul prevăzut de art. 52 C. pen., neimpunându-se
reducerea cuantumului acesteia și nici schimbarea modalității de executare, în
sensul aplicării dispozițiilor art. 81 C. pen., întrucât este necesară
exercitarea unei supravegheri constante a comportamentului inculpatului pe o
perioadă determinată, care să permită adaptarea conduitei acestuia la
exigențele normelor de drept.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art.
385
15
alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul T.I.O.I. împotriva Deciziei penale nr.
53/ A din 23 aprilie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru
cauze cu minori și de familie.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform
dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
inculpatul T.I.O.I. împotriva Deciziei penale nr. 53/ A din 23 aprilie 2009 a
Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 450 lei
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând
onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului
ales, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2009.