ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2443/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2443/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 102 din 17 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș, s-a dispus condamnarea inculpatului T.O.I., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: - participație improprie la furt de arbori, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 98 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 26/1996, cu referire la art. 97 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 13 C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni închisoare; - participație improprie la tăiere ilegală de arbori, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 32 alin. (1), (3), (4) lit. a) din O.G.
nr. 96/1998, modificată prin Legea nr. 120/2004 și Legea nr. 183/2005, cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 13 C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni închisoare; - luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen., și anume: a) dreptul de a alege și a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; c) dreptul de a ocupa funcția de pădurar; - încercarea de a determina mărturia mincinoasă, prev. de art. 261 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare.
În conformitate cu prevederile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite în cea mai grea dintre ele, și anume pedeapsa de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen., și anume: a) dreptul de a alege și a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; c) dreptul de a ocupa funcția de pădurar. În conformitate cu prevederile art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică Târgu Mureș, suma de 30989,97 lei cu titlu de pagubă materială. S-a făcut aplicarea art. 191 alin. (1) C. proc. pen. Pentru a se dispune în acest sens, s-au reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș din 28 mai 2007, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului T.O.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 98 alin. (1), (3), (4) Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., participație improprie la furt de arbori, de art. 31 alin. (2) C. pen.
raportat la art. 32 alin. (1), (3), (4) lit. a) O.G. nr. 96/1998, modificată prin Legea nr. 120/2004 și Legea nr. 183/2005, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., participație improprie la tăiere ilegală de arbori, de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 Legea nr. 78/2000, luare de mită, de art. 261 alin. (1) C. pen., încercarea de a determina mărturia mincinoasă, și de art. 248 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În motivarea rechizitoriului s-a arătat că inculpatul, în calitate de pădurar la Ocolul Silvic Răstolita, a pretins bani de la martorul P.N.G., în total 4000 de lei, pentru a-i tăia și, a-i livra ilegal un nr. de 200 de pomi de Crăciun.
în data de 25 noiembrie 2006, inculpatul i-a determinat pe minorii B.Z. și R.S. să taie și să livreze brazii. Aceștia, în necunoștință de cauză, au tăiat un nr. de 78 de brazi pomi de Crăciun și au fost surprinși în flagrant în timp ce îi duceau la drumul forestier în vederea transportării. După începerea procesului, inculpatul i-a contactat pe martorii B.Z., R.S. și V.V.l. și a încercat să îi determine să își schimbe declarațiile. în acest scop Ie-a promis foloase materiale, iar pe martorul V.V.l. I-a și amenințat cu acte de agresiune. S-a reținut că martorul P.N.G., care a denunțat fapta, nu a putut fi adus și audiat în instanță, dar declarația lui de la urmărire penală se coroborează cu declarația martorului V.V.l.
care a declarat: „Am fost de față la discuțiile dintre inculpat și P.N. în care ei s-au înțeles ca inculpatul să-i dea lui P. pomi de Crăciun. S-au înțeles și la preț, 180.000 sau 200.000 de lei vechi de pom. Au căutat doi băieți care să taie brazii, i-au găsit, au mers .până în pădure. Acolo era inculpatul. Ne-a spus că ne sună când sunt gata brazii și să venim cu duba să-i luăm". Instanța a reprodus cuvânt cu cuvânt aceste afirmații, considerând că probează cât se poate de clar fapta inculpatului. De altfel, însuși numărul brazilor tăiați sugera că inculpatul i-a tăiat pentru a-i valorifica. Potrivit fișei postului (filele 48-50 dosar urmărire penală), inculpatul avea funcția de pădurar in cadrul Direcției Silvice Târgu Mureș - Ocolul Silvic Răstolita.
Atribuția sa era aceea de a verifica respectarea regulilor de tăiere și scoatere a materialelor lemnoase. El exercita o funcție publică, în înțelesul art. 1 lit. a) din Legea nr. 78/2000. S-a conchis că, fapta inculpatului de a accepta promisiunea unei sume de bani în scopul de a îndeplini un act contrar atribuțiilor sale de serviciu, și anume de a determina tăierea ilegală și sustragerea unor arbori din fondul forestier pe care îl supraveghea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Referitor la tăierea ilegală și furtul pomilor de Crăciun, s-a reținut din declarațiile martorilor R.S.A., B.Z., C.F.l., A.I.V., V.V.l.
și N.C., coroborate cu procesele-verbale de constatare și cel de cercetare la fața locului că, la data de 25 noiembrie 2006, după ce cu câteva zile înainte încheiase înțelegerea sus amintită cu P.N., inculpatul i-a cerut acestuia să îi trimită doi băieți ca să îl ajute să taie pomii. P.N. i-a trimis pe R.S. și B.Z., minori cu vârsta de 16, respectiv 17 ani împliniți. în pădure, în zona cantonului silvic Borzia, ținând de Ocolul Silvic Răstolița, minorii au fost așteptați de inculpat care Ie-a cerut să taie 100 de pomi de Crăciun și Ie-a promis că îi plătește cu 20 de lei de persoană. Inculpatul Ie-a arătat brazii care trebuie tăiați și Ie-a dat o secure. Minorii au tăiat și au cărat la drum, în vederea transportării lor, un număr de 78 de pomi de Crăciun din specia brad, nemarcați, iar inculpatul s-a dus să îi dea telefon lui P.N., pentru a-i spune să vină cu mașina să încarce pomii.
între timp, însă, acesta din urmă a denunțat faptele, poliției. O patrulă trimisă i-a surprins pe minori în timp ce duceau pomii la drumul forestier, unde era deja adunată o grămadă. Cei doi au arătat că au crezut că pomii sunt pentru Ocolul Silvic, și în această cauză afirmația lor a fost reținută ca sinceră. S-a reținut că declarațiile tuturor martorilor infirmă susținerile inculpatului, că a găsit o parte din pomi deja tăiați, și dovedesc că inculpatul a determinat tăierea tuturor celor 78 de brazi. Din adresele trimise de Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică Mureș, atât la dosarul de urmărire penală (f. 52), cât și instanței de judecată (f. 62, 120) rezultă că pomii nu au fost măsurați, ci au fost încadrați în categoria „pomi de Crăciun" prin apreciere.
Inculpatul a contestat această încadrare. Instanța a reținut că prin Legea nr. 84/2007, privind aprobarea și modificarea O.U.G. nr. 85/2006, a fost definită noțiunea „pomilor de Crăciun" prin criteriul diametrului la bază, care trebuie să fie de cel mult 12 cm iar la data comiterii faptei și a cercetării la fața locului O.U.G. nr. 85/2006 folosea această noțiune, dar fără să o definească. în aceste condiții, diametrul cioatelor brazilor tăiați nu a fost măsurat. S-a reținut, din declarațiile martorilor, că celor doi minori, B.Z. și R.S., li s-a cerut să taie pomi de Crăciun și că aceștia s-au conformat. Față de înțelesul obișnuit al acestei expresii, s-a dedus că ei nu au tăiat arbori al căror diametru la bază să fie atât de mare încât să depășească 12 cm.
Ca urmare, chiar și după modificarea testului legal, arborii tăiați se încadrează în categoria „pomilor de Crăciun". Inculpatul a mai susținut că din valoarea prejudiciului cauzat, Direcția Silvică a omis să scadă suma obținută prin valorificarea pomilor. Din constituirea de parte civilă s-a reținut însă că această sumă a fost scăzută, și că prejudiciul stabilit 30.989,97 lei, reprezintă diferența dintre valoarea pagubei calculată ținând seama de prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior și de valoarea factorului de multiplicare „K" pentru pomi de Crăciun, și suma obținută din vânzarea acestor pomi.
S-a conchis că suma de 30.989,97 lei este de peste 50 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior și s-a reținut că, faptele inculpatului de a-i determina pe doi minori ca, acționând fără vinovăție, să taie în mod ilegal și să sustragă 78 de brazi, cauzând un prejudiciu de peste 50 de ori mai mare decât valoarea unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, constituie infracțiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 98 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 26/1996, cu referire la art. 97 alin. (4) lit. a) Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 13 C. pen., participație improprie la furt de arbori, și de art. 31 alin. (2) C. pen.
raportat la art. 32 alin. (1), (3), (4) O.G. nr. 96/1998, modificată prin Legea nr. 120/2004, Legea nr. 183/2005, cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 13 C. pen., tăiere ilegală de arbori. Schimbarea încadrării juridice a faptei de furt de arbori, în sensul reținerii prevederilor art. 97 alin. (4) lit. a) Legea nr. 26/1996, s-a dispus la termenul de judecată din 21 ianuarie 2008. În ce privește infracțiunea de încercare de a determina mărturia mincinoasă, s-a reținut că martorii R.S., R.G.P. și B.Z. au arătat că inculpatul Ie-a cerut, în cursul unei discuții avute acasă la R.S. în timpul procesului, să își schimbe declarațiile. în schimb, Ie-a propus celor doi minori să le dea suma de 500 de lei pentru a-și angaja ce avocat vor, așa cum declară R.G.R.
S-a apreciat că oferirea banilor nu s-a făcut pentru ca martorii să declare adevărul, fiindcă declarațiile lor inițiale sunt cele care corespund situației reale de fapt, astfel oferirea sumei de bani a reprezentat o încercare de corupere, în sensul art. 261 alin. (1) C. pen. S-a considerat că fapta inculpatului care, într-o discuție avută cu martorul R.S., cu mama acestuia și cu martorul B.Z., a încercat prin corupere să îi determine pe R.S. și B.Z. să dea declarații mincinoase în cauză întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de încercare de a determina mărturia mincinoasă, prevăzută de art. 261 alin. (1) C. pen. Referitor la infracțiunea de abuz în serviciu, s-a apreciat că această infracțiune are un caracter subsidiar, în sensul că fapta inculpatului se putea încadra ca abuz în serviciu numai dacă nu era incriminată de alte dispoziții speciale, ori, în speță, faptele sale se încadrează ca tăiere ilegală și furt de arbori.
Prin urmare, nu se mai reține și încadrarea lor în prevederile art. 248 C. pen. S-a considerat că trimiterea în judecată a inculpatului și pentru abuz în serviciu constituie o inadvertență. La individualizarea pedepselor aplicabile inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., între care circumstanțele personale ale inculpatului care, atât în calitate de pădurar, cât și în cursul procesului, a avut un comportament incorect. Același tip de comportament l-a avut, conform unor declarații, și la momentul constatării faptei, când a încercat să îi corupă pe agenții constatatori, iar minorilor Ie-a reproșat că nu au spus ce Ie-a zis el să declare.
Pe de altă parte, s-a reținut că inculpatul nu are antecedente penale, în afara unei amenzi penale aplicate pentru lovire. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., având în vedere și dispozițiile O.U.G. nr. 85/2006 privitoare la stabilirea modalităților de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere, a fost obligat inculpatul la plata prejudiciului nerecuperat și solicitat de partea civilă A.N.P. - D.S. Târgu Mureș, prejudiciu pe care, de altfel, în faza inițială a cercetărilor inculpatul s-a angajat să îl achite. Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și inculpatul T.O.I. Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș a solicitat condamnarea inculpatului și pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, motivându-se că inculpatul cu știință nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, cauzând o pagubă Ocolului Silvic Răstolița.
Inculpatul a solicitat achitarea, în baza art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, susținând că totul este o farsă judiciară pusă la cale de martorul P.N.G., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni. Prin Decizia penală nr. 53/ A din 23 aprilie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și de inculpatul T.O.I., împotriva sentinței penale nr. 102 din 17 aprilie 2008 a Tribunalului Mureș. A fost desființată parțial sentința atacată și reținând cauza spre rejudecare, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen.
raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și cea prevăzută de art. 248 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000. În baza art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul T.O.I. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen. În baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 98 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 26/1996 cu referire la art. 97 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 13 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 32 alin. (1), (3), (4) lit. a) din O.G. nr. 96/1998 (modificată) cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 13 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului, sub supraveghere pentru o perioadă de 5 (cinci) ani, stabilit conform art. 86 2 C. pen., impunându-se inculpatului ca, pe durata termenului de încercare sus menționat, să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 833 alin. (1) lit. a), b), c), d) C. pen.
Totodată, instanța a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86 4 C. pen., cu privire la faptul că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi revocată în cazul în care inculpatul nu va îndeplini cu rea-credință măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligațiile stabilite de instanță ori inculpatul va săvârși, în cursul termenului de încercare, o nouă infracțiune. Au fost menținute dispozițiile instanței de fond privind condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 261 alin. (1) C. pen., precum și cele privind soluționarea laturii civile a cauzei și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare, înlăturând totodată dispozițiile contrare deciziei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de prim control judiciar a constatat că starea de fapt reținută de instanța de fond este corectă. La stabilirea acesteia s-au avut în vedere toate probele administrate în cauză (inclusiv declarațiile date de inculpat și martorul B.O.l. în fața instanței de apel) iar din coroborarea acestor probe rezultă, fără dubiu, că inculpatul T.O.I. este autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată. Astfel, s-a dovedit că inculpatul, în calitatea sa de pădurar la Ocolul Silvic Răstolița, a pretins bani de la martorul P.N.G., în scopul de a-i livra pomi de crăciun, scop în care i-a determinat cu intenție pe martorii minori B.Z. și R.S. să taie și să sustragă un număr de 78 brazi (pomi de crăciun) în contextul în care cei doi martori au acționat în considerarea faptului că inculpatul avea calitatea de pădurar, calitate în care era îndrituit, aparent legal, să dispună tăierea acelor pomi de crăciun.
De asemenea, s-a reținut că din probele administrate rezultă că inculpatul a încercat să-i determine pe martorii R.S. și B.Z. să dea declarații mincinoase în cauza penală în care era cercetat, susținerile inculpatului privind faptul că nu ar fi dovedite faptele sus-menționate, neavând suport.
Cât privește încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpat, instanța de apel a apreciat criticabilă hotărârea primei instanțe, pentru următoarele considerente: Pentru infracțiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 248 C. pen., prima instanță nu s-a pronunțat prin dispozițiile sentinței, iar în considerente s-a rezumat la a se arăta că „trimiterea în judecată a inculpatului pentru această infracțiune constituie o inadvertență". Instanța de control judiciar a considerat că, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice, aceasta este absorbită în conținutul infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și, ca atare, în baza art. 334 C. proc.
pen., instanța a schimbat a încadrarea juridică din două infracțiuni prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și cea prev. de art. 248 C. pen., în infracțiunea prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000. S-a argumentat această schimbare de încadrare juridică, în sensul că inculpatul are calitatea de funcționar public, în sensul art. 147 alin. (1) C. pen., care exercita o însărcinare atribuită în serviciul unei unități din cele la care se referă art. 145 C. pen., privind Ocolul Silvic Răstolița din cadrul R.N.P. - Direcția Silvică Târgu Mureș, iar în această calitate, de funcționar public cu atribuții de control, a pretins martorului P.G.N.
suma de 200.000 lei pentru fiecare din cei 100 brazi (pomi de crăciun) pe care urma să-i taie din fondul forestier și să-i predea martorului. Acest fapt, respectiv o parte din brazi au și fost tăiați, inculpatul încălcându-și îndatoririle de serviciu de a veghea la circulația materialului lemnos, verificarea respectării regulilor de tăiere și scoatere din pădure a acestui material, precum și de a asigura paza pădurilor. Față de cele arătate, s-a considerat că o atare aplicare a dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. este necesară și legală. Cât privește încadrarea juridică a celorlalte fapte pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, instanța de apel a apreciat că acestea sunt corecte și că nu comportă reconsiderarea acestora.
În ceea ce privește tratamentul sancționator aplicat inculpatului, s-a considerat că acesta este prea aspru, raportat la împrejurările în care au fost săvârșite faptele, gradul de pericol social al acestor fapte și la persoana inculpatului, care este tânăr, nu a mai intrat în conflict cu legea penală, nu este cunoscut cu un comportament descalificant, ci dimpotrivă este student și își desăvârșește pregătirea profesională. Prin urmare, instanța de control judiciar a reconsiderat pedepsele aplicate inculpatului, reducându-le la limita minimă de câte 3 (trei) ani închisoare, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă în regim de detenție. Împotriva deciziei instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, care prin motivele de recurs formulate a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 10, 18 și 14 C. proc.
pen., a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și pe fond, în principal, achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., iar în subsidiar, față de circumstanțele sale personale, reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia sub minimul special și aplicării dispozițiilor art. 81 C. pen. Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat.
În decizia atacată instanța de apel a analizat pe larg cererile inculpatului, mijloacele de probă și apărările formulate de acesta, în sensul neparticipării la săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, în motivarea deciziei fiind argumentată convingător vinovăția inculpatului, instanța făcând referire și trimitere concretă la mijloacele de probă, astfel că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. Cât privește susținerea apărării privind pretinse neregularități ale procesului - verbal de constatare a infracțiunii, Înalta Curte constată acestea nu au fost de natură a aduce o vătămare inculpatului care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Potrivit art. 197 alin. (4) C. proc. pen., invocarea oricăror alte încălcări decât cele prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., cum sunt cele arătate de inculpat, putea fi făcută în cursul efectuării actului sau la primul termen de judecată, ceea ce nu s-a făcut. Instanța nu poate lua în considerare din oficiu încălcările semnalate, întrucât acestea nu l-au vătămat pe inculpat, iar refacerea actelor nu este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei. Înalta Curte constată că nici solicitarea recurentului inculpat de a fi achitat, conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., în baza cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc.
pen., nu este fondată. În prezenta cauză, s-a dat eficiență deplină dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se corect că faptele săvârșite de recurentul inculpat T.O.I. întrunesc, atât obiectiv cât și subiectiv, conținutul incriminator al infracțiunilor prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 98 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 26/1996 cu referire la art. 97 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 13 C. pen. și art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 32 alin. (1), (3), (4) lit. a) din O.G. nr. 96/1998 (modificată) cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 13 C. pen.
reținute în sarcina acestuia. Materialul probator aflat la dosarul cauzei, respectiv: declarațiile martorilor P.N.G., R.S.A., R.G.R., B.Z., C.F.I., A.I.V., V.V.I. și N.C., B.O.l., procesele-verbale de constatare și de cercetare la fața locului, adresele emise de Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică Mureș, relevă fără echivoc existența faptelor și vinovăția inculpatului. Referitor la soluționarea laturii civile, Înalta Curte constată că prejudiciul nerecuperat și solicitat de partea civilă A.N.P. - D.S. Târgu Mureș, a fost corect stabilit, în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., având în vedere dispozițiile O.U.G. nr. 85/2006 privitoare la stabilirea modalităților de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere În prezenta cauză nu este incident nici cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc.
pen., invocat de recurentul inculpat, pedeapsa aplicată de instanța de apel fiind corect individualizată, în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. și este de natură să realizeze scopul prevăzut de art. 52 C. pen., neimpunându-se reducerea cuantumului acesteia și nici schimbarea modalității de executare, în sensul aplicării dispozițiilor art. 81 C. pen., întrucât este necesară exercitarea unei supravegheri constante a comportamentului inculpatului pe o perioadă determinată, care să permită adaptarea conduitei acestuia la exigențele normelor de drept. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.I.O.I.
împotriva Deciziei penale nr. 53/ A din 23 aprilie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.I.O.I. împotriva Deciziei penale nr. 53/ A din 23 aprilie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2009.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.