ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1306/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 409/ A - C

din 25 iunie 2001 a fost anulat, ca netimbrat, apelul declarat de pârâta S.C.

S. S.R.L. contra sentinței civile nr. 210/2001 a Tribunalului Argeș.

Contra acestei decizii a declarat

recurs pârâta, fără a indica temeiul de casare, susținând că instanța de apel,

în mod greșit a aplicat art. 20 din Legea nr. 146/1997, încălcând și

dispozițiile art. 85 C. proc. civ., în sensul că „a solicitat printr-o cerere

un alt termen de judecată pentru lipsă de apărare, înseamnă că primul termen va

fi următorul, acela când noi puteam fi prezenți și asistați de apărător sau

reprezentați de acesta”.

Recursul este nefondat.

Declarația și motivele de apel ale

pârâtei au fost înregistrate la 10 aprilie 2001 și transmise, cu dosarul,

Curții de Apel Pitești, fixându-se primul termen de judecată la 25 iunie 2001.

Prin citație i s-a pus în vedere

apelantei-pârâte să achite taxa judiciară de timbru de 480.000 lei și timbru

judiciar de 45.000 lei; citația a fost înmânată apelantei la 6 iunie 2001 de

către agentul poștal.

Aceasta nu a contestat sumele

datorate și nici legalitatea procedurii de citare, evitând să releve că,

potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din OG nr. 32/1995, taxele

judiciare se datorează și trebuie achitate anticipat.

Prin cererea din 20 iunie 2001,

depusă la instanța de apel, pârâta a solicitat „un nou termen de judecată

pentru angajarea de apărător, întrucât apărătorul unității nu este disponibil

pentru termenul din 25 iunie 2001”.

Apelanta mai precizează în această

cerere că

„

la termenul pe care îl veți acorda, vom achita și taxa de

timbru ce ne-ați solicitat”.

De reținut că, în motivele de

recurs, pârâta consemnează că „fiind o societate comercială cu un volum mic de

activitate și cu doar câțiva angajați nu avem angajat un jurist și am fost nevoiți

să solicităm un termen spre a ne angaja apărător”.

Instanța de apel a dat, așadar, o

corectă interpretare a dispozițiilor legale incidente - art. 20 din Legea nr.

146/1997 și art. 9 din OG nr. 32/1995 – care prevăd obligația de plată

anticipată a taxei de timbru, pe care, însă, apelanta nu și-a îndeplinit-o.

Pe de altă parte, pretinsa încălcare

a dreptului la apărare nu s-a săvârșit, cererea apelantei fiind, evident, doar

o afirmație, o simplă susținere, contrazisă prin ceea ce relevă în motivele de

recurs.

În sfârșit, potrivit art. 156 alin.

(1) C. proc. civ. „Instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de

apărare, temeinic motivată”, condiții pe care, în mod corect, instanța de apel

le-a considerat ca nefiind îndeplinite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta S.C. S. S.R.L. Câmpulung, împotriva deciziei nr. 409/ A - C

din 25 iunie 2001 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 4 martie 2003.