ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1303/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta S.C. S. S.A. Galați a

chemat în judecată pe pârâta

s.n.t.f.m.

c.f.r.m. S.A.,

sucursala

g

alați,

pentru ca, prin

hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea

acesteia la plata sumei de 56.407.689 lei cu titlu de daune, reprezentând

contravaloarea cantității de 2517,5 kg. aluminiu primar, constatată lipsă la

destinație.

Totodată, reclamanta a solicitat

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4.059.461 lei.

Prin sentința civilă nr. 7622 din 25

octombrie 2000, Tribunalul Galați, secția comercială, a admis acțiunea

formulată de reclamantă și, în consecință, a obligat-o pe pârâtă să-i plătească

reclamantei suma de 56.407.689 lei, reprezentând daune și suma de 4.059.461

lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție,

tribunalul a reținut vinovăția cărăușului pentru pierderea sau sustragerea

mărfurilor lipsă la transport, inclusiv pe liniile uzinale ale Combinatului

Siderurgic Galați, potrivit art. V.2 din convenția încheiată de părți.

Prin decizia civilă nr. 235/ A din

27 martie 2001, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei, declarat împotriva

sentinței mai sus menționate și a anulat, ca insuficient timbrat, apelul

reclamantei, declarat împotriva aceleași sentințe.

În ce privește apelul reclamantei,

instanța de apel a reținut că, potrivit propriei susțineri, aceasta nu a

înțeles să-și timbreze apelul, deși acest aspect i-a fost pus în vedere, iar

referitor la apelul pârâtei a reținut că aceasta nu a răsturnat prezumția de

culpă a sa în predarea mărfurilor la destinație cu lipsuri cantitative.

Cât privește lipsa de interes a

reclamantei, opinia acestei apelante nu a fost primită, atâta timp cât

obligația sa era de a preda mărfurile transportate la destinație integral,

raporturile dintre destinatară și o terță persoană nefiindu-i acesteia

opozabile.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs pârâta, solicitând desființarea sentinței tribunalului și

casarea hotărârii instanței de apel, iar în rejudecare, reținerea și a culpei

reclamantei în producerea pagubei, constatate în acest litigiu.

Recurenta pârâtă susține astfel, că

greșit ambele instanțe, care s-au pronunțat în cauză, au considerat că vinovat

pentru producerea pagubei este numai cărăușul, fără a avea în vedere că

reclamanta nu a respectat prevederea contractuală privind timpul de mers, în

sensul că, oprind nejustificat trenul într-o stație în care nu era prevăzută

oprire (respectiv stația Mălina Sud), a generat în mod automat răspunderea cărăușului,

dovedind rea credință în îndeplinirea obligațiilor contractuale și, totodată,

încălcând principiul de drept, conform căruia nimeni nu se poate prevala de

propria greșeală pentru a cere recunoașterea unui drept.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului, se

constată următoarele:

Potrivit art. 82.1 din Regulamentul

de transport pe C.F.R., aprobat prin O.G. nr. 41/1997, calea ferată, care a

primit la transport marfa cu scrisoarea de trăsură, este răspunzătoare de

transportul și integritatea mărfii pe întreg parcursul până la eliberare.

Transporturile în litigiu, încărcate

cu diferite cantități de aluminiu, au sosit la destinație cu raport de

eveniment și lipsuri din conținut.

Răspunderea pentru aceste lipsuri

cantitative nu poate fi angajată în sarcina reclamantei, de vreme ce vagoanele

în cauză, nu au fost predate reclamantei cu listă de predare-primire semnată de

către delegații săi, așa încât, vagoanele erau și au circulat în soldul

cărăușului până la stația Mălina, unde s-a făcut predarea efectivă și unde s-a

procedat la întocmirea actelor de constatare, în condiții de opozabilitate,

conform prevederilor Regulamentului de transport.

Faptul că au fost depășiți timpii

ideali de transport sau că s-au efectuat opriri pe parcursul transportului

mărfii, până în momentul predării către reclamantă, nu poate fi imputabil

reclamantei, atât timp cât pe tot parcursul transportului marfa este în paza

cărăușului și acesta răspunde de sustragerea din conținutul mărfii.

Ca atare, se reține că instanțele au

făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt stabilită,

angajând întemeiat răspunderea cărăușului pentru lipsurile produse pe timpul

transportului, față de împrejurarea că pârâta-cărăuș nu a reușit să facă proba

contrară, în sensul că vina ar aparține și reclamantei, așa cum susține fără să

o poată dovedi, în motivele de recurs formulate.

Astfel fiind, recursul declarat în

cauză de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A. București, sucursala de marfă

Galați, va fi respins ca nefondat, neexistând nici un motiv de casare a

deciziei pronunțate de curtea de apel, în condițiile expres și limitativ

prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R.M. S.A., sucursala de marfă Galați,

împotriva deciziei nr. 235 din 27 martie 2001 a Curții de Apel Galați, secția

comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 4 martie 2003.