ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1303/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.C. S. S.A. Galați a chemat în judecată pe pârâta s.n.t.f.m. c.f.r.m. S.A., sucursala g alați, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 56.407.689 lei cu titlu de daune, reprezentând contravaloarea cantității de 2517,5 kg. aluminiu primar, constatată lipsă la destinație. Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4.059.461 lei. Prin sentința civilă nr. 7622 din 25 octombrie 2000, Tribunalul Galați, secția comercială, a admis acțiunea formulată de reclamantă și, în consecință, a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 56.407.689 lei, reprezentând daune și suma de 4.059.461 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut vinovăția cărăușului pentru pierderea sau sustragerea mărfurilor lipsă la transport, inclusiv pe liniile uzinale ale Combinatului Siderurgic Galați, potrivit art. V.2 din convenția încheiată de părți. Prin decizia civilă nr. 235/ A din 27 martie 2001, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei, declarat împotriva sentinței mai sus menționate și a anulat, ca insuficient timbrat, apelul reclamantei, declarat împotriva aceleași sentințe. În ce privește apelul reclamantei, instanța de apel a reținut că, potrivit propriei susțineri, aceasta nu a înțeles să-și timbreze apelul, deși acest aspect i-a fost pus în vedere, iar referitor la apelul pârâtei a reținut că aceasta nu a răsturnat prezumția de culpă a sa în predarea mărfurilor la destinație cu lipsuri cantitative.

Cât privește lipsa de interes a reclamantei, opinia acestei apelante nu a fost primită, atâta timp cât obligația sa era de a preda mărfurile transportate la destinație integral, raporturile dintre destinatară și o terță persoană nefiindu-i acesteia opozabile. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs pârâta, solicitând desființarea sentinței tribunalului și casarea hotărârii instanței de apel, iar în rejudecare, reținerea și a culpei reclamantei în producerea pagubei, constatate în acest litigiu.

Recurenta pârâtă susține astfel, că greșit ambele instanțe, care s-au pronunțat în cauză, au considerat că vinovat pentru producerea pagubei este numai cărăușul, fără a avea în vedere că reclamanta nu a respectat prevederea contractuală privind timpul de mers, în sensul că, oprind nejustificat trenul într-o stație în care nu era prevăzută oprire (respectiv stația Mălina Sud), a generat în mod automat răspunderea cărăușului, dovedind rea credință în îndeplinirea obligațiilor contractuale și, totodată, încălcând principiul de drept, conform căruia nimeni nu se poate prevala de propria greșeală pentru a cere recunoașterea unui drept. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele: Potrivit art. 82.1 din Regulamentul de transport pe C.F.R., aprobat prin O.G.

nr. 41/1997, calea ferată, care a primit la transport marfa cu scrisoarea de trăsură, este răspunzătoare de transportul și integritatea mărfii pe întreg parcursul până la eliberare. Transporturile în litigiu, încărcate cu diferite cantități de aluminiu, au sosit la destinație cu raport de eveniment și lipsuri din conținut. Răspunderea pentru aceste lipsuri cantitative nu poate fi angajată în sarcina reclamantei, de vreme ce vagoanele în cauză, nu au fost predate reclamantei cu listă de predare-primire semnată de către delegații săi, așa încât, vagoanele erau și au circulat în soldul cărăușului până la stația Mălina, unde s-a făcut predarea efectivă și unde s-a procedat la întocmirea actelor de constatare, în condiții de opozabilitate, conform prevederilor Regulamentului de transport.

Faptul că au fost depășiți timpii ideali de transport sau că s-au efectuat opriri pe parcursul transportului mărfii, până în momentul predării către reclamantă, nu poate fi imputabil reclamantei, atât timp cât pe tot parcursul transportului marfa este în paza cărăușului și acesta răspunde de sustragerea din conținutul mărfii. Ca atare, se reține că instanțele au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt stabilită, angajând întemeiat răspunderea cărăușului pentru lipsurile produse pe timpul transportului, față de împrejurarea că pârâta-cărăuș nu a reușit să facă proba contrară, în sensul că vina ar aparține și reclamantei, așa cum susține fără să o poată dovedi, în motivele de recurs formulate.

Astfel fiind, recursul declarat în cauză de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A. București, sucursala de marfă Galați, va fi respins ca nefondat, neexistând nici un motiv de casare a deciziei pronunțate de curtea de apel, în condițiile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R.M. S.A., sucursala de marfă Galați, împotriva deciziei nr. 235 din 27 martie 2001 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 4 martie 2003.