ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1302/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 7623 din 25

octombrie 2000, Tribunalul Galați, secția comercială, a admis acțiunea promovată

de reclamanta S.C. S. S.A. Galați și a obligat pe pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M.

S.A Galați, la plata sumei de 113.310.988 lei, reprezentând daune, și la 7.493.659

lei cheltuieli de judecată.

În motivarea sentinței, se reține că,

în temeiul relațiilor contractuale stabilite între părți conform convenției privind

organizarea activității de exploatare feroviară în traficul de marfă, și a

actului adițional nr. 71/1 – 391/1999, pârâta a efectuat transportul unei

cantități de marfă livrată reclamantei în iunie 1999 de S.C.A. S.A. Slatina.

Marfa a sosit la destinație cu rapoarte

de eveniment, motiv pentru care s-au încheiat procesele-verbale de constatare nr.

12 din 16 iunie 1999 și nr. 320/2248 din 1 iunie 1999, din care rezultă lipsa

unei cantități de 442,5 kg aluminiu și, respectiv, 1.673 kg aluminiu primar

lingou; procesele-verbale 0320/1784 din 14 iunie 1999 și nr. 13 din 22 iunie

1999, din care rezultă o lipsă de 876 kg aluminiu primar lingou; procesele-verbale

de constatare din 5 iulie 1999 și nr. 17 din 9 iulie 1999, care constată lipsa

la destinație a unei cantități de 2.257 kg aluminiu primar lingou.

Reclamanta a plătit către S.C. A.

S.A. Slatina suma de 113.310.988 lei, reprezentând contravaloarea aluminiului

primar, constatat lipsă la destinație, prin compensare.

Cum vagoanele la care s-au constatat

sustrageri, au fost expediate reclamantei în trenuri aparținând C.F.R.-ului,

iar, conform capitolului III din convenția părților, predarea-primirea

vagoanelor încărcate și goale se face în stațiile cu activitate comună,

respectiv, Mălina și Cătușa, apărările pârâtei, privind culpa reclamantei, au

fost înlăturate.

Prin decizia nr. 149 din 7 martie

2001, Curtea de Apel Galați, secția comercială, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de pârâta, S.N.T.F.M. S.A. București, și a anulat, ca insuficient

timbrat, apelul declarat de reclamanta S.C. S. S.A. Galați, menținând soluția

și motivarea instanței de fond.

Împotriva deciziei a declarat recurs

pârâta, S.N.T.F.M. C.F.R. M. S.A. București, pentru motivul prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., invocând, în esență, următoarele critici:

- ignorarea obligației SC S. S.A.

Galați, asumată prin convenția încheiată, de a respecta, pe lângă prevederile convenției,

și celelalte dispoziții din tarife, instrucțiuni și ordine în vigoare privind

calea ferată (cap.1 pct. 2) art. 2 pct. 7;

- cele patru vagoane în discuție au

sosit în stația Mălina cu o întârziere de la 20 minute și până la trei ore, deoarece

personalul SC S. SA. Galați a dispus oprirea acestora în stația Mălina sud, oprire

neprevăzută în livretul mersului trenurilor;

- pe liniile uzinale, mecanicul trenului

(salariat al S.N.T.F.M.) conduce trenul, conform dispozițiilor primite de la operatorul

C.S.G., iar vagoanele fiind deschise, a fost posibilă sustragerea mărfii, culpa

aparținând intimatei, care, prin nerespectarea obligațiilor sale, a generat și

faptul „imposibilității cărăușului de a îndeplini întocmai obligațiile

contractuale, pe care și le-a asumat”, încălcând prevederile art. 970 alin. (1)

C. com.

- nepronunțarea instanțelor asupra

cererii de suspendare, conform art. 244 pct. 2 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a formulat o întâmpinare

prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică

a deciziei atacate.

Se învederează de către intimată, că

sentința, rămasă definitivă prin decizia atacată cu recurs, a fost executată de

recurentă, aceasta fiind de acord cu compensarea contravalorii mărfii constatată

lipsă la destinație și a cheltuielilor de judecată, în sumă totală de

120.804.641 lei, precum și a cheltuielilor de executare silită, în sumă de 2.426.000

lei.

Operând compensarea, conform ordinului

de compensare depus în copie, care presupune acordul părților și o creanță

certă, recurenta și-a manifestat voința pentru stingerea obligației pe această

cale, susține intimata.

Intimata a depus, în copie, la dosar,

ordinul de compensare nr. 1548448 din 15 aprilie 2002, borderoul care cuprinde operațiunea

de compensare și procesul-verbal de compensare din aceeași dată.

Deși operațiunea de compensare este

confirmată de recurentă, aceasta își susține motivele de recurs.

Recursul nu este fondat.

Criticele recurentei, constituite în

motivul de recurs prevăzut de art. 304.9 C. proc. civ., se rezumă la interpretarea

unilaterală de către instanțe a dispozițiilor convenției încheiate de părți, nr.

71/1 - 391/1999, în sensul că s-a făcut aplicarea numai a prevederilor care

reglementează obligațiile recurentei-pârâte, fără a se observa că nerespectarea

acestora a fost generată de comportamentul reclamantei.

Se constată, însă, din examinarea prevederilor

convenției și a probelor administrate, că vagoanele încărcate cu aluminiu bloc,

livrate de SC A. SA Slatina, în perioada 19 aprilie 1999 – 5 iulie 1999, s-au

preluat de reclamanta-intimată de la recurenta cărăuș în stația Mălina, cu

lipsuri cantitative, fiind violate, fapt ce a determinat încheierea raportului

de eveniment nr. 39 din 11 iunie 1999 și a procesului-verbal de constatare nr. 13

din 22 iunie 1999, semnate atât de delegatul recurentei, cât și de cel al

intimatei.

Potrivit art. 83.3 din Regulamentul de

transport pe căile ferate, aprobat prin O.G. nr. 41/1997, în cazul în care

mijlocul de transport a fost violat sau poartă urme de violare, se presupune, până

la proba contrară, că mărfurile au fost avariate din vina căii ferate.

Cum recurenta nu a reușit să facă

dovada contrară sau dovada unei cauze care să înlăture răspunderea sa civilă,

în mod corect a fost obligată la plata de despăgubiri, conform art. 85.1 din

Regulament.

Cât privește critica privind nepronunțarea

instanțelor asupra cererii de suspendare a cauzei, conform art. 244 pct. 2 C.

proc. civ., inserată în întâmpinare, aceasta nu poate fi primită, deoarece recurenta,

nefăcând dovada că s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar

avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da, în mod corect,

instanțele nu i-au dat curs, suspendarea pe acest temei fiind, de altfel, la latitudinea

instanței.

Așa fiind, Curtea va respinge recursul

ca nefondat, în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. S.A., sucursala Constanța,

împotriva deciziei nr. 149 din 7 martie 2001 a Curții de Apel Galați, secția comercială

și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 4 martie 2003.