ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3459/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC C.G. SRL Cobadin a

chemat în judecată pe pârâta A.N.A.F. – A.F.P.M. Cluj Napoca, pentru ca

prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună;

- în principal, anularea Deciziei de

impunere nr. 929 din 31 octombrie 2008 prin care s-au stabilit în sarcina

societății debite suplimentare de plată față de

bugetul de stat în sumă de 557.583 lei,

- în subsidiar, anularea în parte a

Deciziei de impunere nr. 929 din 31 octombrie 2008 pentru suma de 114.611 lei

reprezentând: 45.259 lei TVA, 28.836 lei majorări de întârziere calculate

pentru debitul suplimentat, 20.000 lei

impozit

pe profit suplimentar, 20.516 lei penalități și dobânzi

calculate

suplimentar.

î

n ce privește Decizia

de impunere nr. 929 din 31 octombrie 2008, pe cale de excepție,

reclamanta a invocat

nulitatea acesteia având în vedere că o parte din temeiurile de drept

invocate și care au stat la baza emiterii decizie de impunere de organul

de control fiscal, sunt abrogate, s-au încălcat astfel prevederile art. 43

lit. f) din O.G. nr. 92/2003.

Pe fondul cauzei, cu referire la

contestarea deciziei de impunere referitor la Invoce nr. 226 și 227 pentru suma de 13.167 lei, prin care organul de inspecție nu acordă dreptul de

deducere a TVA. motivând că nu există dovada exportului, respectiv

dovada de transport în afara României a unor produse, când de fapt Invoce 226

și 227 se refereau la diferența de preț la produsele deja

exportate, pentru care există dovada de export.

În baza contractului încheiat între

D.G., firma românească, a expediat produse tipărite în Olanda în

cursul anului 2005, pentru care există acte doveditoare ale exportului.

În urma negocierilor, datorită

complexității lucrării, a reușit să obțină

un preț mai mare, urmând să refractureze diferența, lucru pe

care l-a făcut prin cele două Invoice 226 și 227 din

30 noiembrie 2005.

Pentru a preîntâmpina

eventualele situații legislative neplăcute, de bună

credință, a solicitat sprijinul D.R.V. Cluj, care a răspuns prin

adresa nr. 31423 din 14 decembrie 2005 că nu se mai înregistrează

noile facturi/Invoice și deci nu mai pot oferi dovezi de export.

Această adresă a fost ignorată în totalitate de organul de

inspecție fiscală.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal, prin sentința civilă nr. 557/ CA din 13 noiembrie 2009, a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată prin întâmpinare

de către pârâtă și pe cale de consecință a respins ca

inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta SC C.G. SRL

Cobadin.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că potrivit Codului de

procedură fiscală, la instanța de contencios administrativ se

poate formula contestație doar împotriva deciziei prin care organul fiscal

a soluționat contestația depusă împotriva titlului de

creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale.

În, procedura specială a

codului de procedură fiscală, poate constitui obiect al acțiunii

judiciare doar decizia sau dispoziția dată de organul fiscal în

soluționarea contestației administrative, decizie care nu constituie

un simplu răspuns la plângerea prealabilă, ci este asimilată ea

însăși unui act administrativ fiscal.

Acțiunea prin care se

solicită direct instanței anularea aportului de inspecție

și a deciziei de impunere este inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta

SC C.G. SRL Cobadin.

Recurenta a susținut, în

esență, că hotărârea instanței de fond este

lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a

legii.

Astfel, susține recurenta, în

mod nejustificat instanța a considerat că acțiunea reclamantei

este inadmisibilă, întrucât actul prin care se stabilesc obligațiile

fiscale este, conform dispozițiilor art. 83 C. proc. fisc., decizia

emisă de organul fiscal.

Codul de procedură fiscală

nu prevede nicăieri în mod imperativ că numai decizia de

soluționare a contestațiilor poate fi atacată, întrucât o astfel

de prevedere ar îngrădi accesul la justiție a contribuabilului.

Prin cel de-al doilea motiv de

recurs, recurentul invocă lipsa calității procesuale a A.N.A.F.

– A.F.P.M. Cluj Napoca de a soluționa contestația împotriva deciziei

de impunere.

Recurentul arată că având

în vederea cuantumul stabilit prin decizia de impunere, contestația

reclamantei trebuia soluționată de către D.G.S.C. din cadrul A.N.A.F.

Mai înainte însă de a trece la

analiza motivelor de recurs urmează să se constate că acesta nu

a fost timbrat.

Or, în conformitate cu prevederile art.

3 lit. m) și art. 11

alin. (1)

din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 3

din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995,

cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac

exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și

timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art.

302

1

alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.

Cum dovada timbrării nu a fost

atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus

menționate, iar recurentul nu și-a îndeplinit această

obligație legală nici ulterior, deși a fost citat cu

mențiunea timbrării, devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul

cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de

SC C.G. SRL Cobadin împotriva sentinței civile nr. 557 din 13 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 29 iunie 2010.