ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3459/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC C.G. SRL Cobadin a chemat în judecată pe pârâta A.N.A.F. – A.F.P.M. Cluj Napoca, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună; - în principal, anularea Deciziei de impunere nr. 929 din 31 octombrie 2008 prin care s-au stabilit în sarcina societății debite suplimentare de plată față de bugetul de stat în sumă de 557.583 lei, - în subsidiar, anularea în parte a Deciziei de impunere nr. 929 din 31 octombrie 2008 pentru suma de 114.611 lei reprezentând: 45.259 lei TVA, 28.836 lei majorări de întârziere calculate pentru debitul suplimentat, 20.000 lei impozit pe profit suplimentar, 20.516 lei penalități și dobânzi calculate suplimentar.

î n ce privește Decizia de impunere nr. 929 din 31 octombrie 2008, pe cale de excepție, reclamanta a invocat nulitatea acesteia având în vedere că o parte din temeiurile de drept invocate și care au stat la baza emiterii decizie de impunere de organul de control fiscal, sunt abrogate, s-au încălcat astfel prevederile art. 43 lit. f) din O.G. nr. 92/2003. Pe fondul cauzei, cu referire la contestarea deciziei de impunere referitor la Invoce nr. 226 și 227 pentru suma de 13.167 lei, prin care organul de inspecție nu acordă dreptul de deducere a TVA. motivând că nu există dovada exportului, respectiv dovada de transport în afara României a unor produse, când de fapt Invoce 226 și 227 se refereau la diferența de preț la produsele deja exportate, pentru care există dovada de export.

În baza contractului încheiat între D.G., firma românească, a expediat produse tipărite în Olanda în cursul anului 2005, pentru care există acte doveditoare ale exportului. În urma negocierilor, datorită complexității lucrării, a reușit să obțină un preț mai mare, urmând să refractureze diferența, lucru pe care l-a făcut prin cele două Invoice 226 și 227 din 30 noiembrie 2005. Pentru a preîntâmpina eventualele situații legislative neplăcute, de bună credință, a solicitat sprijinul D.R.V. Cluj, care a răspuns prin adresa nr. 31423 din 14 decembrie 2005 că nu se mai înregistrează noile facturi/Invoice și deci nu mai pot oferi dovezi de export. Această adresă a fost ignorată în totalitate de organul de inspecție fiscală.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 557/ CA din 13 noiembrie 2009, a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată prin întâmpinare de către pârâtă și pe cale de consecință a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta SC C.G. SRL Cobadin. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că potrivit Codului de procedură fiscală, la instanța de contencios administrativ se poate formula contestație doar împotriva deciziei prin care organul fiscal a soluționat contestația depusă împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale.

În, procedura specială a codului de procedură fiscală, poate constitui obiect al acțiunii judiciare doar decizia sau dispoziția dată de organul fiscal în soluționarea contestației administrative, decizie care nu constituie un simplu răspuns la plângerea prealabilă, ci este asimilată ea însăși unui act administrativ fiscal. Acțiunea prin care se solicită direct instanței anularea aportului de inspecție și a deciziei de impunere este inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta SC C.G. SRL Cobadin. Recurenta a susținut, în esență, că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii. Astfel, susține recurenta, în mod nejustificat instanța a considerat că acțiunea reclamantei este inadmisibilă, întrucât actul prin care se stabilesc obligațiile fiscale este, conform dispozițiilor art. 83 C. proc.

fisc., decizia emisă de organul fiscal. Codul de procedură fiscală nu prevede nicăieri în mod imperativ că numai decizia de soluționare a contestațiilor poate fi atacată, întrucât o astfel de prevedere ar îngrădi accesul la justiție a contribuabilului. Prin cel de-al doilea motiv de recurs, recurentul invocă lipsa calității procesuale a A.N.A.F. – A.F.P.M. Cluj Napoca de a soluționa contestația împotriva deciziei de impunere. Recurentul arată că având în vederea cuantumul stabilit prin decizia de impunere, contestația reclamantei trebuia soluționată de către D.G.S.C. din cadrul A.N.A.F. Mai înainte însă de a trece la analiza motivelor de recurs urmează să se constate că acesta nu a fost timbrat.

Or, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs. Cum dovada timbrării nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus menționate, iar recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior, deși a fost citat cu mențiunea timbrării, devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G.

nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de SC C.G. SRL Cobadin împotriva sentinței civile nr. 557 din 13 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2010.