ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1981/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 18 septembrie 2009, reclamantul S.T. a chemat în judecată pe pârâta C.J.P.B. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Hotărârii nr. 8.302 din 23 august 2009 emisă de aceasta din urmă. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în mod eronat, prin actul contestat, pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, deși a dovedit că între anii 1957 - 1959 a efectuat stagiul militar la construcții căi ferate, așa cum rezultă și din adeverința din 3 iunie 2009 emisă de M.A.N., în respectiva perioadă neefectuând practic instrucție militară, ci muncind la construcții căi ferate în regim de 12 ore pe zi, inclusiv sâmbăta.

Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 212/CA/2009 - P.I. din 2 noiembrie 2009, a respins acțiunea, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul nu se încadrează în dispozițiile Legii nr. 309/2002, deoarece nu a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul D.G.S.M., așa cum impune legea, pentru acordarea drepturilor solicitate. Împotriva susmenționatei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul S.T., solicitând modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii acțiunii sale astfel cum a fost formulată. Recurentul a susținut că, în mod greșit, prima instanță i-a respins acțiunea, pe motiv că din livretul său militar nu reiese cu claritate dacă a fost la muncă sau sub armă.

Întrucât așa cum rezultă din fișa de evidență "Tip A" eliberată la cererea sa, și-a îndeplinit serviciul militar la "arma căi ferate", armă de fapt inexistentă, că după depunerea jurământului militar și-a îndeplinit serviciul militar ca "lucrător C.F." (căi ferate) post care de asemenea, nu există, toate aceste aspecte atestând, în opinia sa, faptul că deși a activat într-o brigadă ce a aparținut fostului M.F.A., iar nu D.G.S.M., ca militar a fost supus unei munci extrem de dificile, desfășurată în condiții ce corespund încadrării în grupa I de muncă, motiv pentru care este îndreptățit la plata drepturilor compensatorii, prevăzute de lege. Intimata a depus întâmpinare, prin care, reiterând apărările din fața instanței de fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este legală și temeinică. Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2004, invocată de recurentul reclamant drept temei al cererii sale, beneficiază de prevederile acestei legi persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul D.G.S.M., în perioada 1950 - 1961. De asemenea, în conformitate cu art. 6 alin. (2) din același act normativ, stabilirea drepturilor prevăzute de lege se face, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de centrele militare județene sau de U.M.

Pitești. Jurisprudența instanței supreme în materie este constantă, în sensul că pentru stabilirea persoanei îndreptățite să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, criteriul determinat este ca persoana în discuție să fi efectuat stagiul militar în unități militare care au aparținut D.G.S.M., în cadrul căreia s-au înființat detașamentele de muncă. Per a contrario, rezultă că persoanele care și-au îndeplinit stagiul militar în perioada prevăzută de lege în unități militare care nu au aparținut D.G.S.M., nu au vocația de a beneficia de prevederile Legii nr. 309/2002. Cum în cauză, nu rezultă că reclamantul și-a efectuat serviciul militar în unități care au aparținut D.G.S.M., ci în unități militare ce au aparținut fostului M.F.A., faptul că acesta a ar fi efectuat, în timpul stagiului său militar și alt gen de activități decât cele de instruire militară, nu este de natură să-i confere acestuia calitatea de persoană beneficiază a Legii nr. 309/2002.

Având în vedere că, față de cele expuse, dezlegarea dată cauzei de către prima instanță este legală și temeinică, în baza art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.T., împotriva sentinței civile nr. 212/CA/2009 - PI din 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 aprilie 2010.