ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1981/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 18 septembrie

2009, reclamantul S.T. a chemat în judecată pe pârâta C.J.P.B. pentru ca, prin

hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Hotărârii nr. 8.302 din 23

august 2009 emisă de aceasta din urmă.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în

mod eronat, prin actul contestat, pârâta i-a respins cererea de acordare a

drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, deși a dovedit că între anii 1957

- 1959 a efectuat stagiul militar la construcții căi ferate, așa cum rezultă și

din adeverința din 3 iunie 2009 emisă de M.A.N., în respectiva perioadă

neefectuând practic instrucție militară, ci muncind la construcții căi ferate

în regim de 12 ore pe zi, inclusiv sâmbăta.

Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 212/CA/2009 - P.I. din 2

noiembrie 2009, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul

nu se încadrează în dispozițiile Legii nr. 309/2002, deoarece nu a efectuat

stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul D.G.S.M., așa cum impune

legea, pentru acordarea drepturilor solicitate.

Împotriva susmenționatei sentințe a declarat recurs,

în termenul legal, reclamantul S.T., solicitând modificarea hotărârii recurate,

în sensul admiterii acțiunii sale astfel cum a fost formulată.

Recurentul a susținut că, în mod greșit, prima

instanță i-a respins acțiunea, pe motiv că din livretul său militar nu reiese

cu claritate dacă a fost la muncă sau sub armă. Întrucât așa cum rezultă din

fișa de evidență "Tip A" eliberată la cererea sa, și-a îndeplinit

serviciul militar la "arma căi ferate", armă de fapt inexistentă, că

după depunerea jurământului militar și-a îndeplinit serviciul militar ca

"lucrător C.F." (căi ferate) post care de asemenea, nu există, toate

aceste aspecte atestând, în opinia sa, faptul că deși a activat într-o brigadă

ce a aparținut fostului M.F.A., iar nu D.G.S.M., ca militar a fost supus unei

munci extrem de dificile, desfășurată în condiții ce corespund încadrării în

grupa I de muncă, motiv pentru care este îndreptățit la plata drepturilor

compensatorii, prevăzute de lege.

Intimata a depus întâmpinare, prin care, reiterând apărările

din fața instanței de fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, în raport cu actele și

lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu

reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este legală și temeinică.

Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2004,

invocată de recurentul reclamant drept temei al cererii sale, beneficiază de

prevederile acestei legi persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul

militar în detașamente de muncă din cadrul D.G.S.M., în perioada 1950 - 1961.

De asemenea, în conformitate cu art. 6 alin. (2) din

același act normativ, stabilirea drepturilor prevăzute de lege se face, la

cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele

eliberate de centrele militare județene sau de U.M. Pitești.

Jurisprudența instanței supreme în materie este

constantă, în sensul că pentru stabilirea persoanei îndreptățite să beneficieze

de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, criteriul determinat este ca

persoana în discuție să fi efectuat stagiul militar în unități militare care au

aparținut D.G.S.M., în cadrul căreia s-au înființat detașamentele de muncă.

Per a contrario, rezultă că persoanele care și-au

îndeplinit stagiul militar în perioada prevăzută de lege în unități militare

care nu au aparținut D.G.S.M., nu au vocația de a beneficia de prevederile

Legii nr. 309/2002.

Cum în cauză, nu rezultă că reclamantul și-a efectuat

serviciul militar în unități care au aparținut D.G.S.M., ci în unități militare

ce au aparținut fostului M.F.A., faptul că acesta a ar fi efectuat, în timpul

stagiului său militar și alt gen de activități decât cele de instruire

militară, nu este de natură să-i confere acestuia calitatea de persoană

beneficiază a Legii nr. 309/2002.

Având în vedere că, față de cele expuse, dezlegarea

dată cauzei de către prima instanță este legală și temeinică, în baza art. 312

alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.T., împotriva

sentinței civile nr. 212/CA/2009 - PI din 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel

Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 aprilie

2010.