ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1474/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1474/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
La data de 17 iulie 2003, B.A. a
chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Mureș, solicitând anularea
hotărârii nr. 589 din 19 decembrie 2002, prin care Comisia constituită pentru
aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, i-a respins cererea de acordare a
drepturilor cuvenite în baza Legii nr. 309/2002.
De asemenea, a cerut obligarea
pârâtei să emită un nou act administrativ care să-i recunoască acele drepturi.
În motivarea acțiunii, reclamantul a
arătat că, deși a făcut dovada cu acte oficiale, că a executat stagiul militar
într-un detașament de muncă, în perioada 4 ianuarie 1954 - 19 noiembrie 1956 și
sunt îndeplinite condițiile legale, pârâta i-a respins cererea, cu o motivare
sumară, inexactă.
Prin sentința civilă nr. 393 din 30
septembrie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios
administrativ, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată.
În esență, instanța a reținut că
justețea afirmațiilor din acțiune, rezultă din lipsa de motivare a hotărârii nr.
589/2002, emisă de comisia sesizată, din mențiunile înscrise în livretul
militar depus la dosar de către reclamant, precum și cele conținute în adresa nr.
B/1541 din 21 august 2003, comunicată de Centrul Militar Târgu Mureș, în
dosarul nr. 819/2003/CA al aceleiași curți de apel.
Hotărârea a fost atacată cu recurs
de pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș.
Recurenta a susținut că în mod
eronat prima instanță a admis acțiunea, deoarece din înscrierile făcute în
livretul militar rezultă că reclamantul a efectuat stagiul militar într-o
unitate militară, iar nu într-un detașament de muncă, aflat în subordinea
fostei Direcții Generale a Serviciului Muncii.
Critica nu este întemeiată.
Așa cum corect s-a reținut în
considerentele sentinței, hotărârea nr. 589 din 19 decembrie 2002 a Comisiei pentru stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, nu este motivată în
fapt și în drept, de vreme ce nu conține argumentele care au condus la soluția
de respingere a cererii reclamantului.
Pe de altă parte, din xerocopia
livretului militar, anexată la dosar, rezultă că B.A. a efectuat stagiul
militar la U.M. 032336 Oradea, în perioada 4 ianuarie 1951 – 19 noiembrie 1956,
ca mână de lucru, iar după lăsarea la vatră, a fost încadrat în grupa I,
categoria II-a neinstruiți, corpul soldaților.
Ținând seama de aceste considerente,
dar și de precizarea făcută de Centrul Militar Târgu Mureș, în adresa nr. B/1541
din 21 august 2003, atașată în dosarul Curții de Apel Târgu Mureș, nr. 819/2003/CCA,
care atestă includerea unității militare mai sus menționate, în tabelul cu
evidența unităților de muncă din cadrul fostei Direcții Generale a Serviciului
Muncii, fără temei se susține de către recurentă, că acțiunea trebuia respinsă.
În consecință, și în lipsa unor
motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu,
conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul, ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta
Casa Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile nr. 393 din 30
septembrie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de
contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 20 aprilie 2004.