ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 987/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 21 iulie 2003, B.F. a solicitat ca în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Mureș, să se dispună anularea hotărârii nr. 4266 din 10 iunie 2003, emisă de către Comisia pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, ca nelegală. De asemenea, a cerut să se constate că în perioada 4 octombrie 1950 - 5 aprilie 1953, s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 din Legea nr. 309/2002 și să fie obligată pârâta, la acordarea drepturilor precizate în art. 2 și urm. din același act normativ, cu începere de la 1 septembrie 2002. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, deși a făcut dovada cu mențiunile înscrise în livretul militar, că a efectuat stagiul militar, ca „mână de lucru” în U.M.

nr. 03783, comisia sesizată i-a respins nejustificat, cererea de acordare a drepturilor legitime pretinse. Prin sentința civilă nr. 317 din 15 septembrie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată. Instanța a reținut că o atare soluție se impune în raport cu înscrierile făcute în livretul militar al reclamantului, care confirmă justețea afirmațiilor din acțiune, precum și de reglementarea instituită în materie, prin dispozițiile art. 1, 2 și urm. din Legea nr. 309/2002. Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș. Recurenta a susținut că în mod eronat prima instanță a admis acțiunea, deoarece în cauză nu s-a dovedit prestarea de către reclamant, a stagiului militar în cadrul unui detașament de muncă din subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Critica este neîntemeiată. Prin dispozițiile Legii nr. 309/2002, s-au recunoscut și acordat unele drepturi, acelor persoane care au efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul fostei Direcții Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961. Potrivit art. 1 și 6 din lege, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul direcției generale mai sus menționate, în perioada 1950 - 1961, stabilirea drepturilor urmând a se face de către Casele teritoriale de pensii și a municipiului București, la cerere, pe baza înscrierilor din livretele militare și din adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau de U.M.

02405 Pitești. În speță, din xerocopia livretului militar depusă la dosar, rezultă fără echivoc că reclamantul B.F. a satisfăcut stagiul militar, ca „mână de lucru” în U.M. nr. 03783 și după lăsarea la vatră (5 aprilie 2003), el a fost încadrat în categoria soldaților neinstruiți. Având în vedere că pârâta a ignorat acest mijloc de probă și pe baza unei interpretări eronate a normelor juridice incidente, prin hotărârea nr. 4266 din 1 iunie 2003, a respins cererea întemeiată a reclamantului, se apreciază că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea. Scopul Legii nr. 309/2002 este acela de recompensare a muncii prestate de anumite persoane în perioada regimului politic comunist, având indiscutabil, un caracter reparatoriu, astfel încât apartenența unităților militare la Direcția Generală a Serviciului Muncii, nu are nici o relevanță juridică.

Ținând seama de considerentele expuse și de inexistența în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi invocate chiar din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței nr. 317 din 15 septembrie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2004.