ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3518/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 184 din 19 februarie 2009 a Tribunalului București, secția

a II-a penală, în temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat

inculpatul N.I. (fiul lui C. și M.) la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000.

Pe durata prev.de art. 71 C. pen.

s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 350 alin. (1) C.

proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

Conform art. 88 C. pen. s-a dedus

din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore de la 17 iulie 2008 la 18

iulie 2008 și a măsurii arestării preventive de la 19 octombrie 2008 la zi.

În temeiul art. 2 alin. (2) teza

finală din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis

inculpatului pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale

exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

În conformitate cu disp. art. 112 lit.

d) C. pen. rap. la art. 116 C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul de a se

afla în Municipiul București pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei

principale.

Conform art. 17 alin. (1) rap. la art.

18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea și distrugerea

cantității de 3,76 grame substanță conținând heroină în amestec cu cofeină,

depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. – Direcția Cazier Judiciar și

Evidență Operativă, conform dovezii din 04 ianuarie 2007.

Inculpatul a fost obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța

fondului a reținut că, la 2 noiembrie 2006 organele poliției l-au identificat

pe inculpatul N.I. și procedând la efectuarea unei percheziții corporale asupra

acestuia au găsit o păpușă din plastic în care era ascunsă o pungă conținând o

substanță pulverulentă.

În urma examinării

tehnico-științifice a naturii substanței s-a constatat că aceasta era heroină,

în cantitate de 5,25 gr., în amestec cu cafeină.

Starea de fapt a fost probată cu

procesul-verbal de consemnare a sesizării martorului E.V., procesul-verbal de

constatare a infracțiunii flagrante, procesul-verbal de percheziție corporală,

raportul de constatare tehnico-științifică, declarațiile inculpatului și

declarațiile martorilor E.V. și A.F.

Mențiunile din procesul verbal de

prindere în flagrant au fost confirmate și de depoziția martorului asistent C.D.

În cursul urmăririi penale

inculpatul N.I. nu a recunoscut săvârșirea faptelor, iar la testarea cu tehnica

de detecție a comportamentului simulat s-au evidențiat modificări semnificative

interpretate ca indicii de comportament simulat a acestuia, respectiv că

inculpatul nu spune adevărul atunci când susține că nu au fost găsite asupra

lui substanțe stupefiante.

Instanța a reținut că, în drept,

fapta inculpatului constând în aceea că la 2 noiembrie 2006 a deținut

cantitatea de 5,25 gr. heroină întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) al

Legii nr. 143/2000, destinația drogurilor fiind comercializarea.

La individualizarea pedepsei

instanța a motivat că a avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art.

72 C. pen.

Prin Decizia penală nr. 96/ A din 13

aprilie 2009 a Curții de Apel București a fost respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat împotriva sentinței menționate.

Împotriva deciziei a declarat recurs

inculpatul, care nu l-a motivat în termenul prevăzut de art. 385

10

alin.

(1) și (2) C. proc. pen.

În concluziile orale a susținut

motivele de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și 14 C.

proc. pen., cerând, în principal, achitarea, iar în subsidiar reducerea

pedepsei.

Recursul nu este fondat.

Instanța fondului a stabilit o stare

de fapt corespunzătoare probelor administrate în cauză, probe la care a făcut

referiri concrete în motivare.

Instanța de apel, de asemenea, a

reluat analiza probelor în cuprinsul motivării și a indicat probele în baza

cărora s-a reținut starea de fapt și a făcut totodată o analiză detaliată a

acestora.

Din aceste probe rezultă

neîndoielnic că asupra inculpatului au fost găsite la data menționată droguri

de mare risc destinate comercializării.

Încadrarea juridică dată faptelor

este legală, iar pedeapsa aplicată este situată la limita minimă prevăzută de

legea specială.

Având în vedere gradul de pericol

social ridicat al faptei, persoana și conduita inculpatului, cunoscut cu

antecedente penale, care nici măcar nu recunoaște faptele, în pofida evidenței

în cauză nu se pot reține în favoarea acestuia circumstanțe atenuante pentru a

reduce pedeapsa sub limita minimă.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Curtea va respinge recursul inculpatului, va

computa din pedeapsă arestul preventiv și-l va obliga pe recurent la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul N.I. împotriva Deciziei penale nr. 96/ A din 13 aprilie

2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată,

reținerea de la 17 iulie 2008 la 18 iulie 2008 și arestarea de la 19 octombrie

2008 la 30 octombrie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 octombrie 2009.