ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3518/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 184 din 19 februarie 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul N.I. (fiul lui C. și M.) la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Pe durata prev.de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. Conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore de la 17 iulie 2008 la 18 iulie 2008 și a măsurii arestării preventive de la 19 octombrie 2008 la zi.

În temeiul art. 2 alin. (2) teza finală din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În conformitate cu disp. art. 112 lit. d) C. pen. rap. la art. 116 C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul de a se afla în Municipiul București pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. Conform art. 17 alin. (1) rap. la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea și distrugerea cantității de 3,76 grame substanță conținând heroină în amestec cu cofeină, depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.

– Direcția Cazier Judiciar și Evidență Operativă, conform dovezii din 04 ianuarie 2007. Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut că, la 2 noiembrie 2006 organele poliției l-au identificat pe inculpatul N.I. și procedând la efectuarea unei percheziții corporale asupra acestuia au găsit o păpușă din plastic în care era ascunsă o pungă conținând o substanță pulverulentă. În urma examinării tehnico-științifice a naturii substanței s-a constatat că aceasta era heroină, în cantitate de 5,25 gr., în amestec cu cafeină. Starea de fapt a fost probată cu procesul-verbal de consemnare a sesizării martorului E.V., procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul-verbal de percheziție corporală, raportul de constatare tehnico-științifică, declarațiile inculpatului și declarațiile martorilor E.V.

și A.F. Mențiunile din procesul verbal de prindere în flagrant au fost confirmate și de depoziția martorului asistent C.D. În cursul urmăririi penale inculpatul N.I. nu a recunoscut săvârșirea faptelor, iar la testarea cu tehnica de detecție a comportamentului simulat s-au evidențiat modificări semnificative interpretate ca indicii de comportament simulat a acestuia, respectiv că inculpatul nu spune adevărul atunci când susține că nu au fost găsite asupra lui substanțe stupefiante. Instanța a reținut că, în drept, fapta inculpatului constând în aceea că la 2 noiembrie 2006 a deținut cantitatea de 5,25 gr. heroină întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) al Legii nr. 143/2000, destinația drogurilor fiind comercializarea.

La individualizarea pedepsei instanța a motivat că a avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. Prin Decizia penală nr. 96/ A din 13 aprilie 2009 a Curții de Apel București a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinței menționate. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, care nu l-a motivat în termenul prevăzut de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen. În concluziile orale a susținut motivele de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., cerând, în principal, achitarea, iar în subsidiar reducerea pedepsei. Recursul nu este fondat. Instanța fondului a stabilit o stare de fapt corespunzătoare probelor administrate în cauză, probe la care a făcut referiri concrete în motivare.

Instanța de apel, de asemenea, a reluat analiza probelor în cuprinsul motivării și a indicat probele în baza cărora s-a reținut starea de fapt și a făcut totodată o analiză detaliată a acestora. Din aceste probe rezultă neîndoielnic că asupra inculpatului au fost găsite la data menționată droguri de mare risc destinate comercializării. Încadrarea juridică dată faptelor este legală, iar pedeapsa aplicată este situată la limita minimă prevăzută de legea specială. Având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei, persoana și conduita inculpatului, cunoscut cu antecedente penale, care nici măcar nu recunoaște faptele, în pofida evidenței în cauză nu se pot reține în favoarea acestuia circumstanțe atenuante pentru a reduce pedeapsa sub limita minimă.

Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Curtea va respinge recursul inculpatului, va computa din pedeapsă arestul preventiv și-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.I. împotriva Deciziei penale nr. 96/ A din 13 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată, reținerea de la 17 iulie 2008 la 18 iulie 2008 și arestarea de la 19 octombrie 2008 la 30 octombrie 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 octombrie 2009.