AFFAIRE ZEMANOVA c. REPUBLIQUE TCHEQUE

RESPONDENT

CZE

HOTĂRÂRE

13.12.2005

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - constat de violation suffisant

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE ZEMANOVA c. REPUBLIQUE TCHEQUE (CtEDO, 2005)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL ZEMANOVÁ c. REPUBLICA CEHĂ (solicitarea nr. 6019/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 13 decembrie 2005 DEFINIF 13/03/2006 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Zemanová c. Republica Cehă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președinte Cabral Barreto Jungwiert Butkevych Ugrekhelidze mei Mularoni, Fura-Sandström, judecători și dl Dolle, graffière de secțiune, după ce a deliberat în camera Consiliului la 22 noiembrie 2005, se rend la chetă că aici, adoptat la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 6019/03) îndreptată împotriva Republicii Cehe și al cărei resortisant al acestui stat, Věra Zemanová ( Z. Lacina, avocat în barou ceh. Guvernul ceh ( CIRCONSTANȚE DE LA ..ESPEȚIA S-a născut în 1954 și își are rezidența în Õepice. În anul 2000, instanța de District (Okresní soud) din Strakonice o cerere de a plăti soțului ei, V.Z., o pensie alimentară. Ea susținea că căsătoria ei nu era decât formală, deoarece soțul ei întreținea o relație extraconjugală și că avea intenția de a cere divorțul, ceea ce era împotriva ei. Prin hotărârea din 7 decembrie 2000, Tribunalul a solicitat V.Z. să plătească recurentei o pensie alimentară, începând cu 2 mai 2000 și până la data la care s-a pronunțat divorțul, în special că reclamanta a plătit cheltuielile gospodăriei și că salariul acesteia era semnificativ mai mic decât cel al soțului ei. La 20 aprilie 2001, Tribunalul Regional (Krajský soud) La 24 august 2001, V.Z. a solicitat divorțul. La 18 octombrie 2001, cererea sa a fost primită de tribunalul de district. La cererea reclamantei a fost respinsă de tribunalul regional la 8 februarie 2002. În 2002, recurenta a intentat o nouă acțiune, intenționând ca V.Z. să-i plătească o pensie alimentară și care nu a avut nicio contribuție la decăderea căsătoriei. 10. La 22 mai 2002, instanța de district a demisionat și a considerat că condițiile prevăzute de Legea privind familia pentru acordarea unei astfel de pensii nu erau întrunite în speță, deoarece reclamanta suferise, cu siguranță, o deteriorare a situației sale, dar nu un prejudiciu grav 11. La 11 septembrie 2002, Tribunalul Regional a confirmat hotărârea atacată. După completarea probelor cu documentele prezentate de reclamantă, Tribunalul a aprobat concluziile Tribunalului Districtual potrivit cărora recurenta suferise un anumit prejudiciu psihic, social și economic, dar acest prejudiciu nu atingea pragul de gravitate impus de legea privind familia. La data de 24 septembrie 2002, Tribunalul Regional a fost notificat avocatului recurentei la 26 septembrie 2002; la data de 12 noiembrie 2002, recurenta a atacat hotărârile menționate anterior printr-o acțiune constituțională în care se plângea de încălcarea dreptului său la un proces echitabil. La 12 decembrie 2002, Curtea Constituțională (Ústavní soud) a respins acțiunea recurentei ca fiind întârziată. După ce a menționat că hotărârea Tribunalului Regional fusese notificată avocatului recurentei la 9 septembrie 2002, aceasta a considerat că termenul de 60 de zile acordat pentru sesizarea sa se încheiase la 7 noiembrie 2002. 6 alin. (1) din Convenție, susținând că respingerea pentru întârziere a acțiunii sale constituționale a fost nejustificată. În acest sens, aceasta invocă art. 6 alin. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) cu privire la admisibilitate 16. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. Curtea constată, de asemenea, că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de nevinovăție. Prin urmare, este necesar să se declare admisibil. Pe fond 17. Guvernul observă că din dosarul relevant reiese că hotărârea Tribunalului Regional din 11 septembrie 2002 a fost notificată Tribunalului Regional din 11 septembrie 2002 La data de 26 septembrie 2002 a fost, prin urmare, la ultima dată, nu la 9 septembrie 2002, după cum a considerat Curtea Constituțională, pe care o avea în speță începută să curgă termenul legal pentru introducerea unei acțiuni constituționale. Având în vedere că acest termen a luat sfârșit la 25 În noiembrie 2002, trebuie să se constate că acțiunea constituțională formulată de reclamantă nu a fost introdusă cu întârziere. În aceste circumstanțe, guvernul recunoaște că hotărârea pronunțată de Curtea Constituțională în cauza la Curtea reamintește că, în primul rând, revine autorităților naționale (Tejedor García c. Spania), Hotărârea din 16 decembrie 1997, culegerea hotărârilor și deciziilor 1997-VIII, § 31). Aplicarea acestor norme nu trebuie să împiedice justițiabilul să utilizeze o cale de atac disponibilă (Zvolský și Zvolská c. Republica Cehă, nr 46129/99, § 51, CEDH 2002 IX 20). În acest sens, Curtea Constituțională cehă a respins recursul recurentei pentru întârziere, în timp ce a fost introdus în termenul legal de 60 de zile calculat de la data notificării hotărârii Tribunalului Regional 21. În aceste împrejurări, Curtea consideră că aplicarea în mod eronat de către Curtea Constituțională a unei cerințe procedurale a împiedicat examinarea pe fond a cauzei reclamantei, cu încălcarea dreptului la o protecție efectivă de către instanțe. Guvernul nu contestă acest lucru. 22. Aceste elemente sunt suficiente pentru a concluziona că reclamanta are a fost privat de o cale de atac pe care dreptul intern o punea la dispoziția sa; prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. II. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALEGATE 23. În temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanta denunță, de asemenea, procedura inițiată în 2002. În acest sens, aceasta contestă aplicarea arbitrară a dreptului intern de către instanțele naționale 24. Curtea reamintește că interpretarea și aplicarea legislației interne revin în primul rând autorităților naționale, în special instanțelor și instanțelor. Curtea nu are competența de a cunoaște erori de fapt sau de drept comise de o instanță internă, cu excepția cazului în care și în măsura în care acestea ar fi putut aduce atingere drepturilor și libertăților protejate prin convenție (a se vedea, de exemplu, García Ruiz c. Spania [GC], nr. 30544/96, § 28, CEDH 1999-I). 25. În speță, instanțele trebuiau să evalueze în special dacă reclamanta a suferit un prejudiciu grav ca urmare a unui divorț pe care nu l-a cauzat. 1 să fi fost ignorate sau să fi fost arbitrare hotărârile pronunțate; reclamanta, reprezentată de un avocat pe parcursul întregului proces, a avut posibilitatea de a-și prezenta argumentele, de a propune probe și de a exprima pe probele prezentate. () În consecință, acest aspect este vădit nefondat și trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. III. PRIVIND ÎNDEPLINIREA LEGII DE LA ARTICOLUL 41 DIN CONVENȚIE 27. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei P ă r i contractante nu permite să se dea la o parte că sunt imprecise consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă 28. Recurenta solicită 30 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul suferit ca urmare a modificării statutului său social după divorț și a negării justiției cu care s-a confruntat. 29. Guvernul obiectează la lipsa unei legături de cauzalitate între presupusul prejudiciu și încălcarea articolului 6 din Convenție, considerând că examinarea fondului acțiunii constituționale a recurentei nu ar fi schimbat, probabil, nimic în urma procedurii desfășurate în fața instanțelor inferioare. 30. Curtea constată că baza care trebuie reținută pentru acordarea unei satisfacții echitabile constă în fapt în faptul că reclamanta nu a putut să își exercite dreptul de a avea acces la o instanță, componentă a dreptului la un proces echitabil în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție. Aceasta nu indică nicio legătură cauzală între prejudiciul invocat de reclamant și încălcarea constatată a articolului 6. În plus, Curtea Constituțională nu ar fi putut să speculeze cu privire la acest fapt dacă Curtea Constituțională ar fi examinat și primit acțiunea constituțională formulată de reclamantă (a se vedea mutatis mutandis Bulena c. Republica Cehă, nr. 57567/00, § 41, 20 aprilie 2004 Zedník c. Republica Cehă, nr. 74328/01, § 38, 28 iunie 2005). Prin urmare, nu este vorba de despăgubirea acestui șef, Curtea fiind de părere că constatarea încălcării este suficientă pentru a remedia un eventual prejudiciu suferit de reclamantă. Costuri și cheltuieli de judecată 31. Recurenta solicită, de asemenea, 1 764,51 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și a Curții, calculate în conformitate cu Decretul nr 177/1996 privind baremul avocaților. 32. Guvernul consideră că suma solicitată este excesivă și observă că reclamanta nu a prezentat o factură. 33. Curtea consideră că este rezonabil să se aloce recurentei, care a fost reprezentată de un avocat pe parcursul întregii proceduri în fața acesteia, suma de 1 000 EUR în acest sens. Interese moratorii 34. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚII, ÎN L că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție în ceea ce privește accesul la o instanță A spus că constatarea încălcării Convenției constituie în sine o satisfacție suficientă pentru toate prejudiciile invocate; A spus că statul pârât trebuie să plătească reclamantei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 1 000 EUR (mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, sumă care urmează să fie convertită în moneda națională a statului membru pârât la rata aplicabilă la data regulamentului, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 13 decembrie 2005 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Dolle A.B. Baka Grefier Președinte