ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1444/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată,

la data de

21 noiembrie 2007, reclamanta SC

F.I.C. SRL a chemat în

judecată pârâtul M.E.C. (în prezent, Ministerul

Economiei), solicitând obligarea pârâtului la luarea măsurilor care se impun

pentru nerespectarea

clauzelor de

confidențialitate de către personalul propriu, director I.

A., precum și

la plata în solidar cu aceasta, a daunelor materiale în valoare de 3.400.000

Ron pentru prejudiciul adus firmei prin nerespectarea obligațiilor ce îi

reveneau cu privire la clauza de

confidențialitate

prevăzută în contractul nr. 155 din 15 martie 2006.

În motivarea acțiunii, s-a

arătat că, la data de 15 martie 2006, a încheiat cu pârâtul contractul de

concesiune nr. 155 pentru serviciul public privind distribuția gazelor în comuna

Strunga, județul lași.

Au

apărut probleme în derularea contractului, întrucât C.L. Strunga nu i-a pus la

dispoziție terenul necesar pentru amplasarea

S.R.M.S., despre existența acestor

probleme înștiințându-l pe pârât, majoritatea adreselor fiind transmise în

atenția directorului I.A.

La discuțiile avute cu

directorul, a participat și numitul C.I., care nu are calitatea de angajat al

Ministerului Economiei și Finanțelor, el fiind angajat al SC D., firmă

concurentă reclamantei.

Acesta

a precizat că are cunoștință de problema referitoare la

actul adițional și de clauzele

contractuale, dovedind nerespectarea de către Ministerul Economiei și

Finanțelor, prin director I.A., a clauzelor privind confidențialitatea

contractului de concesiune.

Reclamanta a susținut că

directorul a dezvăluit informații confidențiale și secrete cu privire la

derularea contractului, ajungându-se la întârziere în redactarea actului

adițional la contract, ceea ce a adus daune importante societății.

Reclamanta a precizat cadrul

procesual, în sensul că înțelege să se judece în contradictoriu și cu I.A.

pentru prejudiciul adus firmei prin nerespectarea obligațiilor ce îi reveneau,

prin refuzul de a

rezolva o cerere

referitoare la un interes legitim, tergiversarea soluționării

cererii

reclamantei cu rea intenție și pentru nerespectarea clauzei de

confidențialitate.

La solicitarea instanței,

reclamanta și-a precizat obiectul acțiunii, constând în obligarea Ministerului

Economiei și Finanțelor la destituirea din funcție și încetarea contractului de

muncă al pârâtei I.A. și obligarea celor doi pârâți, în solidar, la plata

daunelor de 3.400.000 Ron.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2632

din 13 octombrie 2008, a respins excepția lipsei calității procesuale active cu

privire la capătul unu al acțiunii și a respins și acțiunea, ca neîntemeiată.

Cu privire la excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantei, instanța a reținut că soluția

se impune, reclamanta având calitatea de persoană vătămată în sensul art. 2 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, prin refuzul pârâtei, persoană fizică, de

a-i rezolva o cerere privitoare la încheierea actului adițional la contractul

de concesiune.

Pe fondul cauzei, instanța a

reținut, în raport cu probele administrate, că reclamanta nu a dovedit

existența prejudiciului invocat și nici a îndeplinirii celorlalte condiții

prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii, fapta ilicită, legătura de

cauzalitate între fapta ilicită, prejudiciu și vinovăție.

Împotriva susmenționatei

sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta SC F.I.C. SRL

București, recurs pe care, însă, nu l-a timbrat.

În acest sens, din analiza

actelor dosarului, se constată că recurenta nu și-a îndeplinit obligația legală

de plată a taxei de timbru până la primul termen de judecată stabilit, deși a

fost citată cu mențiunea timbrării recursului cu taxă judiciară de timbru în

sumă de 37.186 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.

În consecință, având în

vedere dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, coroborate cu

cele ale art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 20 alin. (1) din

Legea nr. 146/1997, precum și pe cele ale art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995,

potrivit cărora sunt supuse taxelor de timbru și căile de atac împotriva

hotărârilor judecătorești, taxe care se plătesc anticipat, urmează ca, pentru

neîndeplinirea obligației de plată a taxelor de timbru până la termenul

stabilit, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și al art. 9 alin.

(2) din O.G. nr. 32/1995, recursul declarat în cauză să fie anulat ca

netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat

de reclamanta SC F.I.C. SRL București împotriva sentinței civile nr. 2632 din

13 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 martie 2009.