ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1444/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată, la data de 21 noiembrie 2007, reclamanta SC F.I.C. SRL a chemat în judecată pârâtul M.E.C. (în prezent, Ministerul Economiei), solicitând obligarea pârâtului la luarea măsurilor care se impun pentru nerespectarea clauzelor de confidențialitate de către personalul propriu, director I. A., precum și la plata în solidar cu aceasta, a daunelor materiale în valoare de 3.400.000 Ron pentru prejudiciul adus firmei prin nerespectarea obligațiilor ce îi reveneau cu privire la clauza de confidențialitate prevăzută în contractul nr. 155 din 15 martie 2006. În motivarea acțiunii, s-a arătat că, la data de 15 martie 2006, a încheiat cu pârâtul contractul de concesiune nr. 155 pentru serviciul public privind distribuția gazelor în comuna Strunga, județul lași.

Au apărut probleme în derularea contractului, întrucât C.L. Strunga nu i-a pus la dispoziție terenul necesar pentru amplasarea S.R.M.S., despre existența acestor probleme înștiințându-l pe pârât, majoritatea adreselor fiind transmise în atenția directorului I.A. La discuțiile avute cu directorul, a participat și numitul C.I., care nu are calitatea de angajat al Ministerului Economiei și Finanțelor, el fiind angajat al SC D., firmă concurentă reclamantei. Acesta a precizat că are cunoștință de problema referitoare la actul adițional și de clauzele contractuale, dovedind nerespectarea de către Ministerul Economiei și Finanțelor, prin director I.A., a clauzelor privind confidențialitatea contractului de concesiune.

Reclamanta a susținut că directorul a dezvăluit informații confidențiale și secrete cu privire la derularea contractului, ajungându-se la întârziere în redactarea actului adițional la contract, ceea ce a adus daune importante societății. Reclamanta a precizat cadrul procesual, în sensul că înțelege să se judece în contradictoriu și cu I.A. pentru prejudiciul adus firmei prin nerespectarea obligațiilor ce îi reveneau, prin refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un interes legitim, tergiversarea soluționării cererii reclamantei cu rea intenție și pentru nerespectarea clauzei de confidențialitate. La solicitarea instanței, reclamanta și-a precizat obiectul acțiunii, constând în obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la destituirea din funcție și încetarea contractului de muncă al pârâtei I.A.

și obligarea celor doi pârâți, în solidar, la plata daunelor de 3.400.000 Ron. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2632 din 13 octombrie 2008, a respins excepția lipsei calității procesuale active cu privire la capătul unu al acțiunii și a respins și acțiunea, ca neîntemeiată. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, instanța a reținut că soluția se impune, reclamanta având calitatea de persoană vătămată în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, prin refuzul pârâtei, persoană fizică, de a-i rezolva o cerere privitoare la încheierea actului adițional la contractul de concesiune.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut, în raport cu probele administrate, că reclamanta nu a dovedit existența prejudiciului invocat și nici a îndeplinirii celorlalte condiții prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii, fapta ilicită, legătura de cauzalitate între fapta ilicită, prejudiciu și vinovăție. Împotriva susmenționatei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta SC F.I.C. SRL București, recurs pe care, însă, nu l-a timbrat. În acest sens, din analiza actelor dosarului, se constată că recurenta nu și-a îndeplinit obligația legală de plată a taxei de timbru până la primul termen de judecată stabilit, deși a fost citată cu mențiunea timbrării recursului cu taxă judiciară de timbru în sumă de 37.186 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.

În consecință, având în vedere dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, coroborate cu cele ale art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, precum și pe cele ale art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, potrivit cărora sunt supuse taxelor de timbru și căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, taxe care se plătesc anticipat, urmează ca, pentru neîndeplinirea obligației de plată a taxelor de timbru până la termenul stabilit, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și al art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, recursul declarat în cauză să fie anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de reclamanta SC F.I.C. SRL București împotriva sentinței civile nr. 2632 din 13 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2009.