ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 453/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, la data de 19 mai 2009, pârâta SC B.E.A. SRL a solicitat, în temeiul art. 2811 C. proc. civ., lămurirea înțelesului dispozitivului deciziei comerciale nr. 350 din 20 iunie 2007, pronunțată în acest dosar. În motivarea cererii s-a arătat că prin decizia comercială respectivă, s-a admis apelul formulat de reclamanta C.J. împotriva sentinței comerciale nr. 3859 din 22 mai 2006 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, dispunându-se, între altele, evacuarea pârâților SC B.E.A. SRL și C.M., din imobilul situat în București, sector 1, pentru lipsă de titlu.

Petenta a apreciat că se impune lămurirea dispozitivului deciziei, în sensul specificării exacte a spațiului din care urmează să se efectueze evacuarea în contextul în care, prin Dispoziția din 23 ianuarie 2003 a Primarului General al Municipiului București s-a dispus restituirea în natură a spațiilor ce au aparținut autorului numitei C.J., identificate conform expertizei efectuate în dosarul Judecătoriei sectorului 1 București mai ales că în raport de aceeași expertiză, prin Dispoziția din 15 septembrie 2003, dispoziția de restituire s-a modificat în sensul majorării suprafeței restituite în natură. Cum în spațiul comercial deținut de petentă la adresa din sectorul 1, există și alte suprafețe ale construcției care nu au făcut obiectul restituirii către numita C.J., dar care fac obiectul unei executări silite prin evacuare, este necesară identificarea mai precisă a spațiilor din care s-a dispus măsura evacuarea,in raport de cele din care nu s-a dispus evacuarea.

Prin încheierea din 15 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pronunțată în dosar, a fost respinsă cererea formulată de petentă, ca nefondată. Pentru a se pronunța astfel, instanța investită cu cererea de lămurire a reținut că prin Dispozițiile de restituire din 23 ianuarie 2003 și respectiv din 15 septembrie 2003, emise de Primarul General al Municipiului București, cele este identificată nu numai adresa de situare a imobilului, dar și structura suprafețelor, care sunt defalcate pe componente, potrivit expertizelor tehnice și schițelor cadastrate aferente. În acest context obiectul dedus judecății nu ridică probleme referitoare la identificarea și delimitarea imobilului.

Cum decizia comercială nr. 350 din 28 iunie 2007 a rămas irevocabilă, prin decizia comercială nr. 2987 din 21 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aspectele invocate de petentă nu necesită lămuriri suplimentare. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petenta SC B.E.A. SRL, aducându-i următoarele critici. 1.- încheierea recurentă cuprinde motive contradictorii, deoarece nu s-a remarcat faptul că intimata C.J., deține două dispoziții emise de către P.G.M.B., care au la bază expertize diferite, fiind necesară administrarea unei noi expertize care să delimiteze mai precis spațiile din care urmează să se efectueze evacuarea. Petenta - recurentă susține că expertul desemnat, nu a identificat spațiul în raport de titlurile părților, evaluând doar îmbunătățirile aduse spațiului exclusiv pe baza documentelor contabile puse la dispoziție de reclamantă.

2.- încheierea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 129 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că deși existau destule indicii cu privire la diferența între ceea ce s-a restituit și ceea ce există în fapt, instanța nu a dat curs cererii recurentei de a se efectua o nouă expertiză. De asemenea, instanța a încălcat prevederile art. 6 alin. (1) din C.A.D.O.L.F. cu privire la caracterul echitabil al procesului, deoarece nu a fost independentă obiectiv, atâta timp același complet care a soluționat fondul cauzei, a soluționat și cererea de lămurire a dispozitivului. Analizând hotărârea recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează: 1.- Deși recurenta a indicat drept temei legal al recursului său, dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., motive care dacă ar fi fondate, ar conduce la modificarea hotărârii recurate, recurenta susține că hotărârea recurată trebuie casată, iar cauza trebuie trimisă spre rejudecare, la aceeași instanță, acest lucru nefiind, însă, permis de lege. 2.- Nu se poate reține critica cu privire la motivele contradictorii ale hotărârii recurate, deoarece instanța de apel a motivat clar, în sensul că nu este necesară lămurirea dispozitivului deciziei comerciale nr. 350 din 28 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, titlul de proprietate al reclamantei C.J. indicând cu precizie suprafețele existente în natură, titlurile având la bază expertize tehnice și schițe cadastrale clare.

Recurenta dorește de fapt o nouă judecată, pe fond, a cererii sale, solicitând administrarea de probe noi, nemulțumită fiind de interpretarea probelor deja existente la dosarul cauzei și de soluția care s-a pronunțat, (de altfel rămasă irevocabilă), însă acest lucru nu mai este posibil printr-o cerere de lămurire a dispozitivului hotărârii, așa cum în mod legal a reținut și instanța de apel. 3.- Nu se poate pune problema încălcării dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., atât timp cât la dosarul cauzei există suficiente probe administrate, instanța de apel considerându-se pe deplin lămurită, mai ale că soluția instanței de apel a fost confirmată de către instanța de recurs.

De altfel, dacă petenta recurentă are obiecțiuni la delimitarea spațiilor pe care trebuie să le evacueze, are la îndemână și o contestație la executare, însă, așa după cum a reținut și instanța de apel, documentația anexată titlurilor de proprietate ale reclamantei C.J., cuprinde delimitarea precisă a suprafețelor restituite în natură. Nici critica cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 6 alin. (1) din C.A.D.O.L.F. relativ la imparțialitatea instanței nu poate fi reținută, deoarece, pe de o parte, potrivit art. 2811 C. proc.

civ., această cerere se judecă de către instanța care a pronunțat hotărârea a cărei lămurire se cere, iar pe de altă parte, această prevedere legală asigura tocmai posibilitatea ca o instanță, care a pronunțat o hotărâre ce nu poate fi executată, să poată lămuri dispozitivul acestei hotărâri, tocmai pentru a putea fi executată, desigur, în măsura în care o astfel de cerere este fondată, această cerere nefiind una principală, care să necesite soluționarea ei de către un alt complet de judecată, fiind de fapt, o cerere accesorie, în raport cu cererea principală, tocmai de aceea legiuitorul dispunând ca ea să fie soluționată de același complet de judecată care a pronunțat hotărârea a cărei lămurire se cere.

Având în vedere cele constate mai sus, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC B.E.A. SRL București împotriva încheierii din 15 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2010.