ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 453/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, secția a VI-a comercială, la data de 19 mai 2009, pârâta

SC B.E.A. SRL a solicitat, în temeiul art. 2811 C. proc. civ., lămurirea

înțelesului dispozitivului deciziei comerciale nr. 350 din 20 iunie 2007,

pronunțată în acest dosar.

În motivarea cererii s-a arătat că

prin decizia comercială respectivă, s-a admis apelul formulat de

reclamanta C.J. împotriva sentinței comerciale nr. 3859 din 22 mai 2006 a

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, dispunându-se,

între altele, evacuarea pârâților SC B.E.A. SRL și C.M., din imobilul

situat în București, sector 1, pentru lipsă de titlu.

Petenta a apreciat că se impune

lămurirea dispozitivului deciziei, în sensul specificării exacte a

spațiului din care urmează să se efectueze evacuarea în

contextul în care, prin Dispoziția din 23 ianuarie 2003 a Primarului

General al Municipiului București s-a dispus restituirea în natură a

spațiilor ce au aparținut autorului numitei C.J., identificate

conform expertizei efectuate în dosarul Judecătoriei sectorului 1

București mai ales că în raport de aceeași expertiză, prin

Dispoziția din 15 septembrie 2003, dispoziția de restituire s-a

modificat în sensul majorării suprafeței restituite în natură.

Cum în spațiul comercial deținut de

petentă la adresa din sectorul 1, există și alte suprafețe

ale construcției care nu au făcut obiectul restituirii către

numita C.J., dar care fac obiectul unei executări silite prin evacuare,

este necesară identificarea mai precisă a spațiilor din care s-a

dispus măsura evacuarea,in raport de cele din care nu s-a dispus evacuarea.

Prin încheierea din 15 octombrie 2009 a

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pronunțată

în dosar, a fost respinsă cererea formulată de petentă, ca

nefondată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța investită cu cererea de lămurire a reținut că

prin Dispozițiile de restituire din 23 ianuarie 2003 și respectiv din

15 septembrie 2003, emise de Primarul General al Municipiului București,

cele este identificată nu numai adresa de situare a imobilului, dar

și structura suprafețelor, care sunt defalcate pe componente,

potrivit expertizelor tehnice și schițelor cadastrate aferente.

În acest context obiectul dedus

judecății nu ridică probleme referitoare la identificarea și

delimitarea imobilului.

Cum decizia comercială nr. 350 din 28

iunie 2007 a rămas irevocabilă, prin decizia comercială nr. 2987

din 21 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, aspectele invocate de petentă nu necesită

lămuriri suplimentare.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs

petenta SC B.E.A. SRL, aducându-i următoarele critici.

1.- încheierea recurentă cuprinde motive

contradictorii, deoarece nu s-a remarcat faptul că intimata C.J.,

deține două dispoziții emise de către P.G.M.B., care au la

bază expertize diferite, fiind necesară administrarea unei noi

expertize care să delimiteze mai precis spațiile din care

urmează să se efectueze evacuarea.

Petenta - recurentă susține că

expertul desemnat, nu a identificat spațiul în raport de titlurile

părților, evaluând doar îmbunătățirile aduse

spațiului exclusiv pe baza documentelor contabile puse la dispoziție

de reclamantă.

2.- încheierea atacată a fost dată

cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a art.

129 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că deși existau destule indicii cu

privire la diferența între ceea ce s-a restituit și ceea ce

există în fapt, instanța nu a dat curs cererii recurentei de a se

efectua o nouă expertiză.

De asemenea, instanța a încălcat

prevederile art. 6 alin. (1) din C.A.D.O.L.F. cu privire la caracterul

echitabil al procesului, deoarece nu a fost independentă obiectiv, atâta

timp același complet care a soluționat fondul cauzei, a

soluționat și cererea de lămurire a dispozitivului.

Analizând hotărârea recurată, prin

raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul

este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

1.- Deși recurenta a indicat drept temei

legal al recursului său, dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ., motive care dacă ar fi fondate, ar conduce la modificarea

hotărârii recurate, recurenta susține că hotărârea

recurată trebuie casată, iar cauza trebuie trimisă spre

rejudecare, la aceeași instanță, acest lucru nefiind, însă,

permis de lege.

2.- Nu se poate reține critica cu

privire la motivele contradictorii ale hotărârii recurate, deoarece

instanța de apel a motivat clar, în sensul că nu este necesară

lămurirea dispozitivului deciziei comerciale nr. 350 din 28 iunie 2007 a

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, titlul

de proprietate al reclamantei C.J. indicând cu precizie suprafețele

existente în natură, titlurile având la bază expertize tehnice

și schițe cadastrale clare.

Recurenta dorește de fapt o nouă

judecată, pe fond, a cererii sale, solicitând administrarea de probe noi,

nemulțumită fiind de interpretarea probelor deja existente la dosarul

cauzei și de soluția care s-a pronunțat, (de altfel

rămasă irevocabilă), însă acest lucru nu mai este posibil printr-o

cerere de lămurire a dispozitivului hotărârii, așa cum în mod

legal a reținut și instanța de apel.

3.- Nu se poate pune problema

încălcării dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., atât

timp cât la dosarul cauzei există suficiente probe administrate,

instanța de apel considerându-se pe deplin lămurită, mai ale

că soluția instanței de apel a fost confirmată de

către instanța de recurs.

De altfel, dacă petenta recurentă

are obiecțiuni la delimitarea spațiilor pe care trebuie să le

evacueze, are la îndemână și o contestație la executare,

însă, așa după cum a reținut și instanța de apel,

documentația anexată titlurilor de proprietate ale reclamantei C.J.,

cuprinde delimitarea precisă a suprafețelor restituite în

natură.

Nici critica cu privire la încălcarea

dispozițiilor art. 6 alin. (1) din C.A.D.O.L.F. relativ la

imparțialitatea instanței nu poate fi reținută, deoarece,

pe de o parte, potrivit art. 2811 C. proc. civ., această cerere se

judecă de către instanța care a pronunțat hotărârea a

cărei lămurire se cere, iar pe de altă parte, această

prevedere legală asigura tocmai posibilitatea ca o instanță,

care a pronunțat o hotărâre ce nu poate fi executată, să

poată lămuri dispozitivul acestei hotărâri, tocmai pentru a

putea fi executată, desigur, în măsura în care o astfel de cerere

este fondată, această cerere nefiind una principală, care

să necesite soluționarea ei de către un alt complet de

judecată, fiind de fapt, o cerere accesorie, în raport cu cererea

principală, tocmai de aceea legiuitorul dispunând ca ea să fie

soluționată de același complet de judecată care a

pronunțat hotărârea a cărei lămurire se cere.

Având în vedere cele constate mai sus, Înalta

Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca

nefondat,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC B.E.A.

SRL București împotriva încheierii din 15 octombrie 2009

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 5 februarie 2010.